"Lumea și eu" – 20461 rezultate
0.02 secundeMeilisearchlumea_inocentei
Călătorie în lumea inocenței
de Anisoara Iordache
Alexandra Ciortan
sunt si eu pe lumea asta ...
5 poezii, 0 proze
Alina B
Am fost, sunt si voi fi intotdeauna EU. Scriu doar ce simt, doar ce sunt... Chiar daca nu ma potrivesc cu cei din jur continui sa exist in lumea mea departe de lume... luati-ma asa cum sunt, si eu fac la fel!
1 poezii, 0 proze
SMSabadas Mihai
Pe a mea planeta se respira suferinta/ strop din Iov-destin,ce luat-am si eu fiinta,/ sa iubesc adevarul, dar lumea ma vorbeste/ caci nu ma comport la fel de omeneste.
14 poezii, 0 proze
VCViorel Croitoru
Curios, am venit să cunosc lumea în anul 1955, am simțit frumosul, iubirea și am rămas aici... până la capăt! Am crescut primii ani la țară, apoi la oraș și prin sanatorii, am terminat liceul, o facultate cu profil tehnic și am intrat în vâltoarea vieții. Mulți ani am muncit cu pasiune, considerând că undeva, cândva o să conteze. Și n-a prea contat: numai munca cinstită nu ajunge aici… Am îndrăgit versul, proza și comentând altora, pe net, în versuri, am început să scriu și eu. Și-am scris tristețea mea și-a altora, iubirea și sclipirile de suflet ce m-au impresionat. Am publicat pe site-uri de socializare, apoi pe cele literare. Am fost publicat în: - Antologia ”Artă sfâșiată” coordonată de Valentina Becart - Antologia ”Amprente temporale” vol 1 și 2 publicată de site-ul Cronopedia și coordonată de Lenuș Lungu și Ioan Muntean - ”Reflexii din oglinda sufletului meu” carte de autor oferită ca premiu de site-ul Cronopedia.
39 poezii, 0 proze
MRMitra Raluca
Copil bălai născut în miez de iarnă sub zodia care a dat cele mai mule genii. Și cei mai mulți nebuni. 1986. Către ce converg eu? Către viață și dincolo de ea când va fi vremea (poate am sa vă vizitez). Suflet dual, am trecut pe la cifre ca în prezent să mai am un an juma' de litere. Pe unde o să ajung? "La mine" - spune-mi tu. Cred în Doamne-Doamne și-n minuni nu-de-om-făcute. Și-n copii, în flori, în fluturi. Tu crezi? sunt doar curioasă. Scriu cu stiloul, mai puțin la examene: acolo am pixuri norocoase pe care e inscripționat 1 nume. Ei da! am corupt și eu minori. Se fue de-acum... Vreau un E.T. ca mine și să văd lumea. Așa... o bucățică, cât să-mi înec dorul de aripi, să domolesc vântul de larguri din mine (și nu, n-o plagiez pe Olguța). Cum face trenul? Uuu... te duc... te duc... te duc... Mai vrei să vin?
9 poezii, 0 proze
RGRoxana G
Sunt nascuta pe 30 decembrie 1990(motiv pentru care iubesc extrem de tare ,,luna cadourilor"),la Timisoara. In prezent sunt eleva la C.N.I.C.Bratianu din Pitesti,la Filologie,pentru ca iubesc extrem de tare tot ceea ce ține de literatura,istorie,limbi straine,adica materiile mai ,,visatoare"(la fel cum sunt si eu). Nu prea am ce sa zic despre mine pentru ca nu prea am realizat nimic important pana acum(in afara de ceva olimpiade și cateva scrieri).Unul dintre visurile mele este sa ajung scriitoare,dar pentru asta trebuie sa ma descopar mai bine,sa ma desavarșesc si stiu ca mai este foarte mult de munca pana atunci...Inca de mica m-a fascinat lumea magica a carților,iar ceea ce m-a indrumat inspre scris a fost o vorba inteleapta de a lui Nicolae Iorga :,,Scrie,ca sa nu pierzi florile gandului tau,pe care altfel le ia vantul." Iubind foarte mult florile,nu mi-am dorit ca acestea sa fie risipite de vant si astfel am inceput sa le adun,una cate una,si sa le asez frumos pe o foaie de...
1 poezii, 0 proze
MVmercas ramona vasilica
ceea ce scriu ma reprezzinta...de multe ori te simti atat de inclestat in rautatea aceasta imensa ce se cladeste cu fiecare zi tot mai mult in jurul tau,te simti cupris de deznadejde, durere iar aceste sentimente te indeparteaza de fericire,de iubire si te indreapta spre lumea singuratatii. Astfel si eu am prins aripi spre un taram unde rautatea aceasta lumeasca nu ma poate atinge. Aici in lumea POVESTILOR miam gasit linistea si pacea ce sper ca nu va fi invadata de intuneric.
18 poezii, 0 proze
Tiamat
M-am născut din cenușa revoluției, în scrumul încă fierbinte al comunismului, sub cele dintâi raze limpezi și blânde ale libertății. Trăiesc în semnul racului, mai mult înapoi decât înainte, sub zeci de regrete renasc în fiecare zi, mereu alta, cu noi vise împrăștiate într-o minte zăpăcită, mai dezechilibrată pe zi ce trece. Mi s-a spus că sunt idealistă. Mi s-a mai spus că pot reuși orice îmi propun. Eu îmi cânt mereu printre gânduri dorința de a-mi dori ceva. Și nu mai am răbdare deloc. În viitor sper să mă iubească lumea și să fiu cât mai puțin mediocră.
2 poezii, 0 proze
ECEnache Corina
S-a născut la 2 octombrie 1987 într-o familie de intelectuali, în satul Novaci, județul Giurgiu. Școala primară și gimnaziul, le-a absolvit la Școala Generală Numărul 4 Popești. Tatăl învățător, și mama contabil. Mama, mare iubitoare de cărți, a îndrumat-o spre citit, iar bunul Dumnezeu a făcut să îmbrățișeze arta numită poezie. Tatăl său a încurajat-o și a reușit să devină una dintre multele surse de inspirație, și singura sursă pentru poeziile sentimentale. Cei care au ajutat-o foarte mult și i-au dat întotdeauna încredere în sine au fost profesorii săi. A debutat în anul 2003 la concursul de creație literară „ Noi și Europa”, la care spre surprinderea sa a câștigat premiul al treilea. Pentru ea poezia este o oază de scăpare, din lumea aceasta de gheață. A încercat de multe ori să renunțe la scris, dar nu a reușit. Totul o ducea spre foaie și pix. Lumea pare mai bună când îți găsești vocația, toți te privesc altfel. Acum nu o să mai încerce să renunțe pentru că nu va reuși....
9 poezii, 0 proze
MSMarschall / Negru Simona
mă aflu într-o stare de dilemă, pagina voastră m-a luat prin surprindere, apărând la momentul oportun... întodeauna am dorit intâlnirea cu virtualul pe meleagurile fanteziei, dorința mea împlinindu-se abia acum... sunt rătăcită de o veșnicie pe undeva între starea reală a banalității și cea imaginară a lumii sufletului, acolo unde timpul își pierde din nimicnicia lui... stau și ascult geamătul neauzit al universului și când mă întorc, nu văd decât goana cotidianului... mă împiedic, mă ridic, mă lovesc, dar nimic nu se schimbă, nici măcar nu se produce o reverberație a apei prezentului, imobilitatea asta mă omoară, așa că încerc să las și eu o dâră cât de mică în lumea diafană a fanteziei...
55 poezii, 0 proze
Lumea si eu
de Adriana Camelia Silvia Popp
M-apuca uneori privitu-n gol si ganditul la tot felul de chestii care, se pare, ca nu-mi prea sunt de nici un folos. Cateodata imi vine, asa, sa topai de bucurie si sa rad cu gura pana la urechi,...
Lumea și eu
de Dimitrie Petrino
De-acuma nimănuia nu-i mai pasă de mine, Nime nu-și bate capul cu tristul meu destin, Deci eu, eu las altora plăcerile divine, Și numai suferința eu pentru mine țin. Ei nu știu că durerea ce astăzi...
Lumea si focul
de Țenche Mircea
De ce mă urmărești mereu? Nu știi, răspunsul nu-l am eu? O vale lungă și uitată, Un mop ciudat și o găleată... Absurdul naște iar copii Și nu mă tem că o să vii. Noi doi și-o tufă de gard viu, Alți...
Eva și eu
de alexandra
...................................................... Printre perdele m-am pierdut... și rătăcesc. M-am prins în dansul ielelor și nu am reușit să rezist până la capăt... am amețit și m-am desprins...
Waldo cel discret și lumea lui nebună
de Liviu Comșia
După ce a încercat răbdarea muzelor scriind un volum de povestiri, „Cîrciuma lui Bicuță și alte povestiri” (2008), primită de critică cu încântare și de cititori cu hohote de râs, Liviu Nanu revine...
„Dialogurile lirice” dintre Luminița Zaharia și Cristian Țîrlea: „Tu însămi, însuți eu”
de Dragoș Vișan
A transpune gesturile cele mai personale, alcătuite ad hoc, din cuvinte rostite aievea, declarații, mărturisiri, impresii directe despre celălalt în poeme-dialog, în poeme avers-revers, în poeme...
Anisa și actorul
de Paul Pietraru
- Tocmai, asta este dovada neputinței tale, de înțeles și de neocolit, neputință care păstrează, chiar într-o formă precară și alterată niște valori general umane. Eu cred în căsnicie, chiar dacă nu...
Eu eram copil de fum.
de Paul Gorban
Măicuță mamă, iar mi-am cumpărat pastramă Și bilete de tramvai, măicuță mamă, Ce mai stai Pe cruci ce își adorm copiii Ghemuiți de iubiri de flori, Ghemuiți de mii de ori. Măicuță mamă, lumea-și râde...
Eu
de Andreea Imre
Plouă cu bucăți de suflet ars,cu frânturi de aripi...Bieții îngeri!...Ca o clepsidră crudă curge și spală...Eu voi muri inundată de nevoia de ignoranță:de privilegiul de a fi ignorată și de puterea...