"Le veston ensorcelé" – 20663 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
JCJean-Marie Gustave Le Clézio
Motivația Juriului Nobel: „Autor al inovațiilor, al aventurii poetice și al extazului senzual, explorator al umanității aflate deasupra și dedesubtul civilizației dominante.” Jean-Marie Gustave Le Clézio, sau J.M.G. Le Clézio (n. 13 aprilie 1940 în Nice) este un scriitor francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 2008 și câștigător al Premiul Reanaudot în 1963. În 45 de ani de activitate scriitoricească, Jean Marie Gustave Le Clézio a scris peste 50 de cărți. Opera sa cuprinde romane, eseuri și traduceri din mitologia indiană. Autorul francez a recunoscut, în numeroase rânduri, că printre scriitorii care l-au influențat se numără Hemingway și Faulkner. El a devenit cunoscut la 23 de ani, datorită romanului său, „Procesul verbal” (Le proces verbal), care a fost nominalizat la Premiile Goncourt. Într-un sondaj de opinie realizat de revista Lire, în 1994, 13% dintre cei chestionați și-au exprimat părerea că Le Clézio ar fi „cel mai mare scriitor de limbă franceză” aflat în...
0 poezii, 0 proze
VRViorel Rotaru
Născut la 10 octombrie 1969, la Drăgășani,jud. Vâlcea. Studii: Facultatea de Litere Craiova.
20 poezii, 0 proze
MLMichèle Lalonde
Michèle Lalonde est une écrivaine, poète, dramaturge et essayiste québécoise née à Montréal, le 28 juillet 1937. Ses ouvrages se concentrent sur l’identité québécoise. Elle a écrit le fameux poème Speak white vers 1970, qu'elle lut à La Nuit de la poésie 27 mars 1970, basé sur l’injure utilisée par les anglophones envers les francophones du Canada quand la langue française était utilisée en public. 1958 - Songe de la fiancée détruite 1959 - Geôles 1967 - Terre des hommes 1979 - Portée disparue 1980 - Métaphore pour un nouveau monde
1 poezii, 0 proze
Patrice de la Tour du Pin
Le comte Patrice de La Tour du Pin (1911-1975) est un poète du XXe siècle. Issu d\'une famille qui régna sur le Dauphiné du côté de son père et descendant direct de Condorcet par sa mère, il est né le 16 mars 1911 à Paris. Son père est tué à la bataille de la Marne dès le début de la Première Guerre mondiale. Il grandira élevé par sa mère et sa grand-mère, avec sa sœur et son frère aîné, entre Paris et Bignon-Mirabeau dans le Gâtinais. Il fait ses études à Sainte-Croix de Neuilly-sur-Seine, puis à Janson, et entre à l\'École libre des sciences politiques. Il s\'est fait particulièrement connaître à ce moment-là par la publication de Quête de joie à 19 ans. C\'est Jules Supervielle, à qui il avait apporté son manuscrit, qui fit publier ce poème dans La Nouvelle Revue française. La Quête de joie est publiée aux éditions de la Tortue en 1933. Puis paraissent aux...
1 poezii, 0 proze
André Gide
Né le 22 novembre 1869 à Paris, André Gide est le fils unique de Paul Gide, professeur de droit, et de Juliette Rondeaux, riche bourgeoise d\'origine normande. «Né à Paris, d’un père uzétien et d’une mère normande, où voulez-vous, monsieur Barrès, que je m’enracine? J’ai donc pris le parti de voyager.» À la mort de son père, Gide n\'a que onze ans. Il est donc élevé par sa mère dans une atmosphère de rigueur morale qu\'on a dit castratrice, entouré presque exclusivement de femmes. Il épousera Madeleine Rondeaux, sa cousine de Rouen, en 1895. Dégagé de tout souci financier grâce à sa fortune personnelle, Gide s\'oriente très tôt vers une carrière littéraire dont ses premiers échecs ne le détournent pas les Cahiers d\'André Walter (1891), publié à compte d\'auteur: il se déclare soucieux de produire une œuvre qui assure sa postérité plus que sa gloire immédiate. Après Paludes (1895), Gide se moque des symbolistes et de lui-même, il publie les Nourritures terrestres (1897). Ce livre...
5 poezii, 0 proze
Roberto Juarroz
Né le 5 octobre 1925 à Coronel Dorrego dans la province de Buenos Aires (Argentine), Roberto Juarroz a fait des études de lettres et de philosophie à l\'université de Buenos Aires et s\'est spécialisé dans les sciences de l\'information et de la bibliothécologie. De 1958 à 1965, il a dirigé la revue Poesia = Poesia. Il a traduit des poètes étrangers, notamment Antonin Artaud. Il a été l\'ami d\'Antonio Porchia. Entre 1971 et 1984, il a été directeur du Département de Bibliothécologie et de Documentation de la faculté de philosophie et de lettres de l\'université de Buenos Aires. Mal vu des militaires argentins, il a dû s\'exiler aux Etats-Unis et en Colombie. De retour en Argentine, il a dû affronter l\'intolérance, cette fois, des intellectuels de gauche. A nouveau exilé, il a voyagé. Il est devenu expert de l\'Unesco dans de nombreux pays d\'Amérique centrale. Sa compagne, Laura Cerrato, professeur de littérature anglo-saxonne à l\'université de Buenos Aires et poétesse, l\'a suivi...
9 poezii, 0 proze
RAradoi elena adelina
terminal,le College National Gheorghe Lazar-Bucarest,Roumanie;classe scientifique.j'ai publie des poesies dans le cadre du Projet Comenius "communiquer par les arts"-2003.
12 poezii, 0 proze
AMAdrian Vona Mona
Care le beepedeste destept destul bondintera. Ca re le ca re deste si popa face minuni cu looseru"
1 poezii, 0 proze
AGAlain Grandbois
Né le 25 mai 1900 à Saint - Casimir, Portneuf, Québec Poète, nouvelliste, mémorialiste et essayiste, Alain Grandbois a fait des études classiques au Collège de Montréal et au Séminaire de Québec, puis à l'Université Saint-Dunstan à Charlottetown, et à l'Université Laval de Québec, où il devient licencié en droit (1924). De 1924 à 1939, il séjourne à Paris et voyage en Europe grâce à un héritage. Il fréquente alors de nombreux artistes et poètes et se lie avec Pellan, Cendrars et Marcel Dugas, entre autres. Il revient à Montréal en 1939, puis s'installe dans un village près de Québec pour écrire Les Voyages de Marco Polo. Il devient ensuite le bibliographe de la Bibliothèque Saint-Sulpice de Montréal. Dès lors, il collabore à plusieurs revues dont Amérique française, Poésie 46, Liaison, Liberté et La nouvelle Revue canadienne. De 1950 à 1952, il réalise et anime une émission sur la littérature canadienne pour Radio-Canada. En 1961, il devient fonctionnaire au Musée provincial de...
30 poezii, 0 proze
JOJean Orizet
Né le 5 mars 1937 à Marseille, Jean Orizet est un poète et un prosateur français dont l'œuvre s'inscrit dans la lignée des écrivains voyageurs et humanistes. Co-fondateur à Paris de la revue Poésie 1 en 1969 et des éditions du Cherche midi en 1975, Orizet effectue également des missions pour les services culturels du Ministère des Affaires étrangères et pour l'Alliance française. Traduite en vingt langues, son œuvre est couronnée par de nombreux prix. Il est membre de l'académie Mallarmé, de l'association internationale de la critique littéraire et président d'honneur du PEN club français. On lui doit l'invention du concept d'« entretemps » qui sous-tend l'ensemble de ses écrits. Biographie Jean Orizet est né à Saint-Henry, entre L'Estaque et Marseille, le 5 mars 1937 . Son père, Louis Orizet, était ingénieur agronome, sa mère enseignait les mathématiques et son grand-père maternel travaillait dans la construction navale. Un grand-oncle instituteur lui apprit à lire avant qu'il ne...
1 poezii, 0 proze
Micuțul Bogdănel Luca- actorașul cow-boy
de Filip Tănase
Vis de îndrăgostit Billy-Boy Sunt Billy-Boy din Kentucky, Am fain lasou, veston kaki, Am și pistol și sunt vestit Și sunt cowboy îndrăgostit. Sunt șmecherit și pistolar Cu ochi de vultur și sprințar,...
Raiul
de Irina Nechit
Raiul nu poate semăna cu parcul acesta liniștit unde frunzele aterizează pe oglinda lacului artificial, iar albinele caută în inima florilor nectarul de noiembrie În rai nu sunt bănci și felinare,...
Adolescent pe viață
de Dumitru Mălin
În 60 de scrisori am vrut să-ți spun Și să-ți repet apoi în 61 Că încă sunt adolescent nebun Și-mi schimb îndrăgostirile întruna Că încă ochii mei aleargă șui Pe rotunjimi cioplite ca la carte Chiar...
La final de carte
de Marius Marian Șolea
Această carte a fost dedicată părinților, Victor și Mariana, pentru meritul lor în a reuși să mă aducă înaintea cuvintelor și celor patru prieteni morți într-o conjunctură sensibil istorică. Întru...
mă numesc tom
de emilian valeriu pal
iubita mea se are bine cu toți bărbații ea poate să pună mîna pe soare și soarele toarce ca o pisică dimineața mă sprijin în coate și o privesc în colțul gurii un fel de puf dacă-aș putea m-aș...
Arvună pentru casa morții
de Dragoș Vișan
Mi-au arvunit casa nu și-o parte-a vieții sper să n-o risipesc ci să mă reașez Nimeni nu-i în vreun drept să se creadă stăpân pe nimic suntem regi cu îmbătări trăim Veniră ofertanți dar nu-i mai...
azi trecem la ora oficială de vară
de Daniela Luminita Teleoaca
și-n fiecare zi promiteam solem că nu-ți mai scriu dar cuvintele mă așteptau răzvrătite și neconsolate pipernicite sau grandioase ostoite sau veșnic gata de înrolare galbene și albastre mai colorate...
Spre necunoscut
de nicolae tomescu
La întrebarea lui Nae, Radu zâmbi. - Nu frate, nu sunt revizor școlar, sunt colegul tău, numai că eu am terminat Școala Normală aici în Sibiu. Fac și eu parte din promoția anului 1927. Mă vezi stând...
Pasiențe la marginea lumii
de Dușan Baiski
Vameșul înjură ceva de mamă, apoi, cătrănit, intră în cancelarie și lipi nervos ștampila de filele pașapoartelor. Apa de ploaie se scurgea impasibilă prin burlanul de tablă al vamei, se prelingea de...
Un urs in oras cap. 2
de Mihai-Athanasie Petrescu
Capitolul 1 Între noi doi! Când coborî în gara Brașov, Tuteașcă se uită mirat în jur. Își aminti prima lui întâlnire cu acest oraș, cu cinci ani în urmă ... cinci ani deja? Atunci, în ’45,în plin...