Poezie

Raiul

bănci-felinare

1 min lectură·29 ianuarie 2011

Mediu

Raiul nu poate semăna cu parcul acesta liniștit

unde frunzele aterizează pe oglinda

lacului artificial,

iar albinele caută în inima florilor

nectarul de noiembrie

În rai nu sunt bănci și felinare,

nimeni nu tunde gazoanele,

nu se aude horcăitul câinelui

îmbrăcat în veston roșu,

târându-și burta prin iarbă

Oamenii nu au timp de plimbări

prin grădinile nemărginite ale raiului,

duminica ei abia mai au puteri să se trezească,

să-și scoată la aer câinii,

mamele bolnave și copiii,

lăudând crizantemele rezistente la frig

care le par suspendate

ca niște nori colorați

O fetiță cu handicap

face câțiva pași haotici pe alee,

ținută ca în clește de bunicul său,

în rai nu auzi pe nimeni strigând:

hai, Ruxi! bravo, Ruxi!

Oasele mele prind a scânci la lumina soarelui,

trebuie să mă ridic încet,

să trec podețul de piatră,

învăț să mă sprijin de pământ cu privirile,

nu doar cu picioarele.

004.513

Irina Nechit. “Raiul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/irina-nechit-0020579/poezie/13969604/raiul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.