"Le désir" – 20664 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
MMMarcel Moreau
Marcel Moreau est né le 16 avril 1933 à Boussu en Belgique. "Le Borinage dont je me souviens nie la transparence. il a des boursouflements de moricaud rossé (...). La mine est là comme la partie honteuse de la nuit (...)On ne peut vivre aussi longtemps de fouilles et de houille sans se retrouver à l'heure de la remontée finale, le teint terreux, la peau ridée, l'oeil funèbre (...); Le Borinage m'attirait par ses entrailles. Je rodais près des carreaux de mines, je donnais des rendez-vous d'algarade et de flirt au haut des crassiers". "Un jour j'écrivis au directeur d'un charbonnage mon désir de descendre. Ma lettre resta sans réponse. Mais peut-être est-ce alors que les souterrains que je ne pouvais visiter commencèrent à s'insinuer en moi. En les recréant mentalement, mon imagination s'étançonnait d'eux. Cette psychologie des galeries qui est la mienne n'a pas pu ne pas prendre un peu de son ombre et quelques unes de ses veines à ce monde interdit" Marcel Moreau puise sa matière...
0 poezii, 0 proze
OPOdilon-Jean Périer
Odilon-Jean Périer est un poète belge d'expression française né à Bruxelles le 9 mars 1901 et mort à Bruxelles le 22 février 1928. De son vrai nom Jean Périer, il choisit le pseudonyme Jean-Odilon Périer pour éviter la confusion avec un acteur célèbre de son époque. Fils de banquier et petit-fils d'Albert Thys, il se destine d'abord au droit qu'il étudie à l'ULB. Poète des réalités simples et quotidiennes, il a également laissé un roman, Le Passage des anges (1926), dont le thème semble avoir été exploité dans Les Ailes du désir de Wim Wenders, et une pièce de théâtre, Les Indifférents (1925). Il meurt à l'âge de 27 ans et est enterré à Dalhem. Une fontaine a été érigée en son honneur, avenue Louise à Bruxelles. Œuvres * La Maison de verre * Le Corps fermé * La Visite * Notre mère la ville * Le Promeneur * La Vertu par le chant * Les Indifférents, 1925, théâtre * Le Passage des anges, 1926, roman * Allusion aux poètes
1 poezii, 0 proze
GNGéo Norge
Norge, pseudonyme de Georges Mogin, né le 2 juin 1898 à Bruxelles et décédé le 25 octobre 1990 à Mougins, est un poète belge francophone . L'auteur signait initialement Géo Norge, mais a tôt modifié son nom en Norge, nom sous lequel il a publié la quasi totalité de son œuvre, et sous lequel il désirait être connu. Le nom de Géo ou Geo Norge se retrouve toutefois souvent dans les bibliographies, dans la mesure où la présence d'un prénom est plus conforme aux habitudes de ces dernières. Georges Mogin est né le 2 juin 1898 à Molenbeek-Saint-Jean (Bruxelles) au sein d'une famille bourgeoise. Son père est d'origine française (il est le descendant d'un protestant ayant fui la France après la révocation de l'Édit de Nantes). Il fait ses études classiques au collège Saint-Michel puis à l'École allemande. D'un premier mariage, en 1918, naîtra un fils, l'écrivain Jean Mogin (qui sera l'époux de la poétesse Lucienne Desnoues). Pendant 34 ans, il sera représentant de commerce en textiles pour...
1 poezii, 0 proze
TOTrușcă Beatrice Oana
Data nasterii: 21.03.1993 Texte publicate doar pe internet. „Omul este cineva și nimeni. Își duce de ani fața lipită de cap și umbra cusută de picioare și nu a reușit încă să înțeleagă care dintre ele cântărește mai mult. Câteodată simte un impuls nestăpânit de a le desprinde de corp, de a le agăța într-un cui și de a rămâne pe jos ca o marionetă căreia o mână miloasă i-a tăiat firele.” - Giorgio Faletti
3 poezii, 0 proze
FRFrancisco de Rioja
Francisco de Rioja (Sevilla, 1583 - Madrid, 1659), poeta y erudito español del Barroco. Se licenció en leyes, se ordenó y fue canónigo de la catedral de Sevilla; fue renombrado teólogo y jurista, y amigo y protegido del Conde de Sanlúcar y Duque de Olivares don Gaspar de Guzmán, a cuyo servicio entró desde 1624; a su caída le acompañó al destierro en Loeches primero, y después en Toro. Fallecido el Conde-Duque, se retiró a Sevilla cansado y desengañado de las fortunas de la Corte. El Cabildo sevillano le designó entonces agente suyo en Madrid (1654), con cuyo cometido tuvo que volver a residir en la capital, y allí murió el 28 de agosto de 1659. Mantuvo relación literaria con Lope de Vega, Juan Pérez de Montalbán, Cervantes y muchos personajes de la aristocracia; fue bibliotecario de Felipe IV y cronista de Castilla. Durante largo tiempo su fama le halagó suponiéndole autor de dos de los grandes monumentos de la lírica de su tiempo, la Canción a las ruinas de Itálica,...
1 poezii, 0 proze
Pierre-Jean Jouve
Pierre Jean Jouve (né à Arras le 11 octobre 1887, mort à Paris le 8 janvier 1976) est un écrivain, poète, romancier et critique français. Pierre Jean Jouve a eu plusieurs vies. Avant 1914, il est un des écrivains de l\'unanimisme, ce mouvement créé par Jules Romains, puis un membre actif du mouvement pacifiste animé par Romain Rolland pendant la Première Guerre mondiale. A partir de 1921, une profonde rupture a lieu grâce à sa seconde épouse, la psychanalyste Blanche Reverchon, traductrice de Freud (1923) et amie de Jacques Lacan. Elle fait de lui l\'un des premiers écrivains à affronter la psychanalyse et à montrer l\'importance de l\'inconscient dans la création artistique — et cela dès le milieu des années 1920. On peut citer parmi les œuvres de cette époque ses recueils de poèmes : Les Noces (1925-1931), Sueur de Sang (1933-1935), Matière céleste (1937), et ses romans : Le Monde désert (1927), Hécate (1928), Vagadu (1931), La...
1 poezii, 0 proze
JRJaufré Rudel
Jaufré Rudel de Blaia a fost un om foarte nobil și generos și prinț de Blaia. Și s-a îndrăgostit de contesa de Tripoli, fără a o fi văzut vreodată, și numai pentru vorbele bune pe care le-a auzit despre ea de la pelerinii ce se întorceau din Antiohia. Și a scris despre ea multe versuri cu melodii bune, dar cu cuvinte simple. Și pentru că voia să o vadă, s-a făcut cruciat și s-a pornit pe mare. Și pe corabie a căzut bolnav și a fost dus la Tripoli aproape mort într-un han. Și aceasta a ajuns la urechile contesei și ea a venit la el, la căpătâiul său și l-a luat în brațe. Și a știut că ea era contesa, și pe loc și-a redobândit vederea și auzul și l-a lăudat pe Dumnezeu pentru că l-a ținut în viață până a văzut-o. Și astfel a murit el în brațele sale. Iar ea l-a așezat în mormânt cu mare cinste în casa Templului. Și pe urmă, în aceeași zi, s-a călugărit pentru durerea pe care a dobândit-o prin moartea lui. Engleză Jaufre Rudel (Jaufré in modern Occitan) was the Prince of Blaye (Princes...
2 poezii, 0 proze
GCGeorge Coșbuc
George Coșbuc (n. 20 septembrie 1866, Hordou, comitatul Bistrița-Năsăud, azi Coșbuc, județul Bistrița-Năsăud — d. 9 mai 1918, București) a fost un poet român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916. George Coșbuc s-a născut al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coșbuc și ai Mariei, fiica preotului greco-catolic Avacum din Telciu. Copilăria și-o va petrece la Hordou, în orizontul mitic al lumii satului, în tovărășia basmelor povestite de mama sa. Primele noțiuni despre învățătură le primește de la țăranul Ion Guriță, dintr-un sat vecin, despre care Maria Coșbuc auzise „că știe povești”. De la bătrânul diac Tănăsucă Mocodean, Coșbuc învață a citi încă de la vârsta de cinci ani. Poetul și-a început studiile la școala primară din Hordou, în toamna anului 1871, pe care, din motive de sănătate, le întrerupe după clasa I. Din toamna anului 1873, pentru clasele a II-a și a III-a, urmează cursurile școlii din Telciu, comună mare pe Valea...
102 poezii, 0 proze
NSNicolaie STOIAN
Detalii despre ce se manifesta prin aceasta aparenta puteti gasi pe http://romanianwellness.wordpress.com Deasemenea, textele complete si necenzurate le puteti citi pe http://aventuriliterare.wordpress.com Va multumesc de vizita! NS
24 poezii, 0 proze
Cristina Dinu
Bibliografia mea sunt eu...atatea stiu despre mine incat am uitat sa mi le mai amintesc!
1 poezii, 0 proze
dacă ai atinge corpul astral din sunete
de George Pașa
Motto: „le mouvement inventer le désir” (Laurine Rousselet - „ruine balance”) în efuziunea difuziunea lor de până la rostire sunetele dor constant de-a închega totul continuă interpelare a...
Poza ascunsă
de Burlacu Ioan
Adaugi la adunarea de seară ca niște mărgele înșirate frumos toate cuvintele zilei de azi și începi să le deșiri după degetele tale rotunde subțiri arzi depărtările vechi din piele de păstrăv singura...
Micești, în ochii lui Dumnezeu
de Silvia Van
Trebuie să se fi ostenit un pic Cel de Sus să-și ucidă toate păsările păstrătoare de chei, să le strângă aripile de mătase și să le tragă zborul peste cap ca pe o cămașă purtată Va fi fost greu să le...
premiul pentru cel mai serios mim
de Diana Lorena Țugui
miroase a ploaie și dinții de lup presărați printre zile hoinare arată drumul mișcătoarele forme își încalță pantoful drept cu piciorul stâng nu e de mirare că sunt mai lenți decât ceilalți și că...
Oamenii au nevoie de o anumită libertate
de adrian rentea
Oamenii au nevoie de o anumită libertate* l-a citit sau nu pe J.K.J** cel mai puternic om al planetei știe ce se ascunde dedesubtul cămășilor scrobite azi mai mult ca oricând spălările repetate riscă...
Yuctatmanah (L’obsession des mots
de Lucia Daramus
Yuctatmanah (L’obsession des mots) Trente minutes de retard ! Le froid était terrible. Il releva son col…Il prépara le thé. Le retard valait la peine. Il n’avait plus jamais rencontré tellement de...
Singur
de Danut Gradinaru
Singur în noapte stau ș-aștept, timpul călător. Să treacă pe la mine, să-i spun cât mi-e de dor. Să-mi lase-o clipă de gândire să-mi amintesc de-a mea iubire și s-o jelesc cu dor. Flacără de foc ce...
fără să te mai chem
de Bogdan Nicolae Groza
fâșia asta de cer albastru mi-o înșir pe o papiotă să o pot avea cu mine când am nori în suflet când sunt tulburat în inimă și-n cuget când nu înțeleg, din mersul lumii, o iotă. am până acum trei...
oameni și viermi
de enea gela
ați văzut cum merg oamenii care se-mbată din damful propriului sânge i-ați întâlnit? vine câte unul se-așază sub pom prea amețit pentru a mânui praștia întinde mâna să pice mărul bolnav îl prinde...
Dragoste cu o ceașcă de cafea
de Anatolie Melnicov
“Zâmbește, doar știi cât de frumos îți stă cu zâmbetul pe buzele-îmbibate cu dulceață Iubește, doar știi cât de frumoasă-i dragostea scăldată în mirosul viu de viață” Dragoste cu o ceașcă de cafea...