Căutare

"Unde și când m-am ivit în lumină nu știu, din umbră mă ispitesc singur să cred că lumea e o cântare. Străin zâmbind, vrăjit suind, în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare. Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind, câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund. De vânturi și isprăvi visate îmi sunt ochii plini, de umblat umblu ca fiecare: când vinovat pe coperișele iadului, când fără păcat pe muntele cu crini. Închis în cercul aceleiași vetre fac schimb de taine cu strămoșii, norodul spălat de ape subt pietre. Seara se-ntâmplă mulcom s-ascult în mine cum se tot revarsă poveștile sângelui uitat de mult. Binecuvânt pânea și luna. Ziua trăiesc împrăștiat cu furtuna. Cu cuvinte stinse în gură am cântat și mai cânt marea trecere, somnul lumii, îngerii de ceară. De pe-un umăr pe altul tăcând îmi trec steaua ca o povară." (Lucian Blaga)

13 poezii, 0 proze

Jean Paul Sartre

Romancier, eseist, dramaturg si fondator al unei noi scoli de idei care va fi cunoscuta ca Existentialism Jean-Paul Sartre s-a nascut in Paris la data de 21 iunie 1905. Dupa ce a absolvit Scoala Normala Superioara in 1929 cu doctoratul in filozofie, a servit Armatei Franceze intre anii 1929-1931. Atunci a servit ca invatator pentru cativa ani la Le Havre, Lyon si Paris. A publicat primul volum “Nausea” (Greata), in 1938, si un an mai tarziu, un volum de scurte povesti intitulat “The Wall” (Zidul). Cariera lui literara s-a oprit in 1939 cand Armata Franceva a fost mobilizata. A fost luat prizonier in iunie 1940 si inchis in Staleg XIID langa Trier. Dupa 9 saptamani in inchisoarea Germana, Sartre a reusit sa scape si sa-si gaseasca singur drumul spre Paris. Cumva, in ciuda faptului ca erau sub ocupatie Germana, Sartre a reusit nu numai sa scrie inca o carte cat si sa produca doua piese de teatru in capitala ocupata. In 1943, Charles Dullin pune in scena prima piesa de teatru a lui...

4 poezii, 0 proze

todor adrian

Rebut Cu tălpi demonice calc tărâmul surpat intr-o clepsidră Pe mâini, nisip dinspre apus, moment nocturn Mă scutură o stea lățită în galaxii spumoase De-o daltă anonimă, eu răzvrătit în turn. Mă zbat între lățimea clipei prea devreme, prea nepotrivit Închis în sensul lamentabil, în turn, un ger satanic Ferestre dezgolite, să pot privi un interior Și bat ploile dezgustător în turnul falnic. Un trup cristalin se ascunde cu un etaj de-asupra mea Și bate sacadat în pragul tavanului meu Își revendică turnul ce l-am închiriat Și mulțumit mă roagă să mă abat de la traseu. Mă-mpiedic de o stâncă, se cutremură peretele dinspre nord Când ies, un curcubeu m-atinge violent La capăt e comoara, îmi spun, dar n-ajung prea departe De-odată-n jur doar turnuri, doar turnuri de ciment. Se clatină pereții spre care obosesc s-ajung tărziu Și mă târăsc pe cotul stâng, pe dreptul, pe amândouă Se-nchide nisipul spre răsărit cu o oră întărziere, Uitasem, s-a schimbat ora, cu un secol sau cu două.

60 poezii, 0 proze

Grigore Alexandrescu

Grigore Alexandrescu (n. 22 februarie 1810 Târgoviște- d.25 noiembrie 1885 București) a fost un poet și fabulist român. S-a născut la Târgoviște, în anul 1810, în mahalaua Lemnului, fiind al patrulea copil al vistiernicului M. Lixandrescu. Rămâne orfan și sărac, dar de mic e deștept, cu o memorie extraordinară. Învață greaca si franceza. Ajuns la Bucuresti, este elev la pensionul Sfantul Sava, fiind coleg cu Ion Ghica. Face cunoștință cu Heliade. Uimește pe toți prin talentul său poetic. Va sta și acasă la Heliade, care-i va publica prima poezie Miezul nopții în Curierul Românesc, urmată de elegia Adio la Târgoviște. O vreme, a fost ofițer, dar a demisionat (1837). Din pricina unor scrieri (Anul 1840 și Lebăda și puii corbului) este inchis in temnita. A ocupat funcții mărunte. În 1848 e redactor al ziarului Poporul suveran. În ultimii 25 de ani de viață a fost marcat de alienare mintală. A murit sărac la București în anul 1885. debutat cu poezii publicate în „Curierul Românesc” condus...

37 poezii, 0 proze

Gheorghe Brăescu

Gheorghe Brăescu (n. 29 ianuarie 1871, Iași - m. 15 martie 1949, București) este un prozator și un comediograf român. Fiul lui Alexandru Brăescu și al Mariei. Este printre puținii militari din România care pe lângă arme s-au ocupat și de literatură. A avut o tinerețe aventuroasă, a fugit de acasă pentru a se înrola în Legiunea franceză, unde a luptat sub contract timp de doi ani. La întoarcere a urmat Academia militară, a ajuns maior și inspector al vieții culturale din armată și a început să scrie literatură. În timpul primului război mondial a luat parte la campania din Transilvania, în 1916, și este rănit și i se amputează brațul drept. Este arestat și închis în lagărele germane din Stralund, Breseen și Neise, apoi este eliberat, revine în țară unde este trecut în rezervă cu gradul de general, în 1918. În volumele sale de schițe și nuvele Vine doamna și domnul general (retras din librării din cauza greșelilor de tipar), Doi vulpoi, Maiorul Boțan, Schițe vesele a surprins cu umor și...

1 poezii, 0 proze

eugen

-Numele și prenumele? -Eu. -Anul de naștere? -Cel mai tânăr an când se iubeau părinții mei. -Originea? -Ar și semăn Dealul acela din prelungirea codrilor. Știu toate doinele. -Profesiunea? -Ostenesc în ocna cuvintelor. -Ai fost supus Judecății vreodată? -Am stat niște ani închis În sine.

1 poezii, 0 proze

Bogdan Butariu

Încercare de (Auto) Caracterizare Sunt, de regulă, o persoană introvertită, închis de obicei în ale mele și destul de rezervat, dedicat aproape în întregime scopurilor mele de realizare, în primul rând profesională și materială. Am avut totdeauna un mare respect față de autoritățile supranormative și pentru ierarhiile prestabilite, respectând litera și spiritul lor. Mișcările dezordonate și impulsive, imprudente și negândite mă irită, căci îmi subminează eforturile de promovare a unor metode de lucru rapide și eficiente. Eu nu voi fi niciodată omul care să se avânte orbește într-o afacere, totdeauna voi sta să mă gândesc de zece ori înainte e a da semnalul verde. Trei au fost atuurile mele în activitățile pe care le-am avut de-a lungul timpului, până-n momentul de față: organizarea, disciplina și tenacitatea. Cu ajutorul lor, și acum sunt în stare să urmăresc un obiectiv până-n pânzele albe, dacă e cazul, și să epuizez în scurt timp forțele adversarilor. Respectul pe care l-am impus...

25 poezii, 0 proze

Negre Alin

Nascut in Oradea, 8 Februarie 1984. Am absolvit Liceul Teoretic Onisifor Ghibu - Oradea, profilul Engleza - Franceza. In 2007 am absolvit cursrile la zi ale Colegiului Biblic Est European - Oradea, specializarea Teologie - Educatie Crestina. In prezent sunt cursant al Scolii Sanitare Carol Davila, specializarea Asistent Farmaceutic. Metaforic vorbind, imi place sa ma descriu ca fiind un inger inchis intr-o forma de lut.... un inger care este in cautarea identitatii perfecte, pierduta in infinitul metafizic, si care intr-o zi o va regasi, aceasta fiind glorioasa devenire predestinata fiecarei fiinte umane!

1 poezii, 0 proze

Ivo Andriæ

Ivo Andriæ, singurul sârb laureat al premiului Nobel, a terminat gimnaziul la Sarajevo. A studiat istoria la Zagreb, Cracovia și Graz. În timpul primului război mondial a fost închis de regimul austro-ungar ca deținut politic, iar între cele două conflagrații mondiale a lucrat ca diplomat în slujba Regatului Iugoslaviei. După război s-a ocupat exclusiv de literatură. Premiul Nobel pentru literatură l-a primit în anul 1961. A murit la Belgrad, în 1975. Engleză Ivo Andric was born in the village of Dolac, near Travnik, in 1892. After spending his youth in his native Bosnia, which was at the time part of the Austro-Hungarian Empire, he studied philosophy at the Universities of Zagreb, Vienna, and Cracow. His studies were interrupted by the outbreak of the First World War, at the beginning of which he was jailed for his anti-Austrian activities. After receiving a doctorate in letters from the University of Graz in 1923, he entered the Yugoslav diplomatic service. The last diplomatic post...

1 poezii, 0 proze

Inchis in soapte

de Valentin Pana

E noapte,... nu imi esti aici, Te stiu departe asternuta-n vise, Ma simt al nimanui, e totul trist Sint prizonierul soaptelor inchise. Inca mi-esti trista caci te simt Te doare vorba-mi de aseara, As...

Iuliana Benedic [lizuca] - chemări suspendate în penumbre

de Maria Prochipiuc

zâmbetul meu sfâșiat l-ai închis în sfere de cristal, uneori le spargi la întâmplare, fâșiile se recompun diforme. *** buzele conturau singurătatea fără început fără sfârșit săruturi plânse dilatau...

EseuAtelier

Soapte de dor

de mircea trifu

Am glas uscat de atâta întuneric, Orbita-mi voce îmi miroase-a gol, Închis în ochi am visul tău himeric, Pe scena mea, jucând un singur rol. Te iert, că m-ai iubit până la sânge, Te iert, că m-ai...

Mi-am pierdut sufletul

de alexandra ionescu

Þi-aș fi spus tot dar n-avea rost Acum te vreau aproape Te-am risipit si mă simt prost Adânc închis in șoapte Adânc ucis sufletul meu Srăpuns de multe vorbe Zace acum întins pe jos Călcat de multe...

Tu esti.....

de ion

Tu esti tacerea credintelor mele Pe care le risipesc si le adun din nou in mine, Cu fiecare cuvant ce te cheama Cu fiecare suras ce te-asteapta. Tu esti un ochi deschis Spre intunericul sufletului...

Tu esti.....

de ion

Tu esti tacerea credintelor mele Pe care le risipesc si le adun din nou in mine, Cu fiecare cuvant ce te cheama Cu fiecare suras ce te-asteapta. Tu esti un ochi deschis Spre intunericul sufletului...

Un nu știu ce fel de cuvânt rescris

de hamat petru sebastian

Un nu știu ce fel de cuvânt te descrie cu majuscule și primele semne ale propriei vieți sunt zvâcniri pe care nu le înțelege nimeni pentru că tu ești neînțeleasă în fiecare timp așa cum ai fost...

Îmi număr lacrimile...

de Magori Amelia

O umbră e dorul lacrimii stinse, Covoare de gânduri zac muribund Închisă e aripa, obosită de vise Þesute tristeți mă inundă pe rând. Tresare lacrima pe albe hârtii Iar clipa se zbate plângând, Topite...