Poezie
Îmi număr lacrimile...
1 min lectură·
Mediu
O umbră e dorul lacrimii stinse,
Covoare de gânduri zac muribund
Închisă e aripa, obosită de vise
Þesute tristeți mă inundă pe rând.
Tresare lacrima pe albe hârtii
Iar clipa se zbate plângând,
Topite gene cu solzi argintii
Se-așterne tacit, pierdut un gând.
Visele nopții în flăcări omoară
Sufletul înveninat din senin,
Ofilite sărutări mă-nconjoară
Coboară uitarea, puțin câte puțin.
Îmi număr lacrimile uscate de dor,
Iar sufletul l-am închis în șoapte,
Adorm în jarul dorinței și mor...
Se lasă perdeaua târziu...e noapte.
28-Februarie-2007
001.711
0