Căutare

OM, oameni, s.m. 1. Ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat. ♢ Loc. adv. Din om în om = de la unul la altul. Ca de la om la om = în mod sincer, deschis, prietenește. ♢ Expr. (A fi) la mintea omului = (a fi) evident, clar. (Nu-i) nici picior de om sau nu-i (nici) picior de om = (nu-i) nimeni. Om ca (toți) oamenii = om obișnuit, care nu se deosebește prin nimic esențial de alții. Ca omul = cum se întâmplă sau s-ar putea întâmpla oricui. Ca oamenii = cu manifestări obișnuite oamenilor; cum trebuie, cum se cuvine. Om bun! = răspuns pe care îl dă o persoană care bate la ușă pentru a-l asigura pe stăpânul casei că vine cu intenții bune. ♦ Persoană integră, care întrunește calități morale deosebite, care se remarcă prin...

38 poezii, 0 proze

Dan Giosu

REPERE, Nr.116 29 ianuarie - 5 februarie 2002 Vine o vreme în viața unui individ (fie el masculin, feminin sau, la alegere, androgin) când doar cărțile mai sunt în stare să calmeze și să liniștească tot ce au tulburat ceilalți. Și când spunem cărți, spunem \"Scândura lui Afansol\" a lui Dan GIOSU. Unul dintre prozatorii care ar putea cu ușurință să fie încadrat la optzeciști de către o istorie riguroasă a literaturii. Un simplu cititor, însă, străin de periodizări sau clasificări savante - ar remarca, fără îndoială, că proza scurtă la care s-a înhămat Dan Giosu, se bucură de puternice accente de umor și absurd, ceea ce pentru noi înseamnă deja mult, dacă nu cumva totul. Ioana BRADEA Un prozator neobișnuit Proza poeților sare de obicei peste cal. Și fie că acest cal este un cal de lemn, cal de bătaie, cal beat sau treaz, ea poate fi bună, proastă, realistă, fantastică, suprarealistă, avangardistă, expresionistă, metaforică, sarcastică, absurdă, toate la un loc; poate fi oricum, poate...

0 poezii, 0 proze

anima

"Mai știi cum te numeam pe-atunci? Icoană cu picioare lungi, Veneai pe rîu sau rîu erai, Curgeai în mine pînă-n rai. Cu limba preschimbata-n bici Vanai pe coapsa iepuri mici" Economist. Scriu pasionat si accidental, fara pretentie de forma, liric si cu obsesia ritmului. Datorez www.poezie.ro oamenii, increderea si energia pe care mi-au dat-o la inceput de drum. obtin aproape orice imi pun in minte nu ma mai apropii de oameni ca le fac rau.

20 poezii, 0 proze

slavu diana

.....doar o femeie cu frica de Dumnezeu si dragoste de frumos, in toate formele lui.... Rana mea Anonimă Pe tine te iubesc ca pe o rană, În care-am fost complice și chirurg, Pe tine te iubesc ca pe-un amurg, Sau ca pe-o jefuire de icoană. Cât apele spre mări încă mai curg Și ochii stau în cuiburi de sprânceană, Eu, totuși, te iubesc ca pe o rană, Și ca pe-o remușcare de chirurg. Tu nu ești rana ta, ești rana mea Atâta doar ca trupul tău o poartă. Pe tine te iubesc ca pe o poartă Ce-aș sfărâma-o ca să pot intra. Iar restul cât se poate întâmpla Sunt ciorne la o operă de artă. ...preluată pentru că mi-a plăcut mult-jos pălăria, merci.... â ă î ș ț

90 poezii, 0 proze

Savatie Bastovoi

Ierodiaconul Savatie, in lume Stefan Bastovoi, e cunoscut in cercurile scriitoricesti pentru volumele de poezie: Elefantul promis (1996, premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru debut, Premiul Salonului National de Carte de la Iasi, Premiul Salonului National de la Chisinau, premiu Fundatiei Soros); Cartea Razboiului (1997); Pestele pescar - o poveste (1998); Casa timpului (1999). In 2000 a publicat cartea Idol sau icoana? si recent Ortodoxia pentru postmodernisti impreuna cu Nicolae Balota, diaconul Andrei Kuraev si Dumitru Crudu. A publicat, incepind cu anul 1993 poezie, proza scurta, fragmente de roman, eseuri si publicistica in majoritatea revistelor importante din Romania si Basarabia. Din 1996 este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. S-a nascut (1976 in Chisinau) si a trait intr-o familie profund ateista. Pina la calugarie a fost ancorat in conceptiile tatalui, care a absolvit Facultatea de Filozofie din Petersburg. In urma unor conflicte, tatal, profesor la...

24 poezii, 0 proze

Dumitru Theodor Neculuță

Dumitru Theodor Neculuță (n. 20 septembrie 1859, Târgu Frumos - d. 17 octombrie 1904, București) a fost un poet, ales membru post-mortem al Academiei Române. Primul poet muncitor din literatura noastră s-a născut în anul 1859, în Tîrgu Frumos, regiunea Iași. Fiu de țăran sărac, Neculuță a avut o copilărie grea și a plecat de acasă la vârsta de zece ani, pentru a-și câștiga existența. Pasionat de învățătură și muzică, n-a avut însă posibilitatea să urmeze cursurile liceale, așa încât a învățat singur, stăruitor și cu multe sacrificii, făcând și meseria de cizmar. A locuit la Iași, apoi la București, unde într-o odăiță de pe șoseaua Ștefan cel Mare, după ce isprăvea lucrul, citea și scria până noaptea târziu, însușindu-și o cultură literară temeinică. A debutat în poezie în 1894, colaborând la ziarele Icoana vremii, Adevărul ilustrat (1895), Lumea nouă literară și științifică (1894-1896). El însuși muncitor exploatat, după odioasa trădare a „generoșilor” (1899), ia parte alături de I....

1 poezii, 0 proze

Petru Anghel

Întors de ani buni în locurile pe care, de drept, de suflet și de dor nu le-a părăsit niciodată, poetul Petru Anghel, născut la 4 aprilie 1931 în comuna Ciugud, județul Alba, se află într-o postură ușor inedită, în fața unui bilanț de moment, dictat mai mult de cifra rotundă a anilor împliniți, decât de elanul creator, nestins încă, neostenit în cuvântul scris, cu aceeași sfială în glas și în mers pe care i-am admirat-o întotdeauna. „Sunt poetul neștiut al unui sat,/sunt chiar satul neștiutului poet/unu-n celălalt adânc, îngemănat/cum de sunet clopotul, încet, încet,/se topește într-un imn nemaiîncîntat.” Poezia alunecă în timp înapoi, la chipul neșters al părinților, creionați cu nostalgie și naturalețe în curgerea timpului, simplu și duios, ca într-o icoană de suflet la care te închini cu drag: „Acasă, cu muma și tata, mereu să mă nasc în April,/ când cerul grădinii e gata/ de păsări cu limpede tril.” Liceul teoretic „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, urmat între anii 1942-1950, a...

1 poezii, 0 proze

Ioan Vintilă Fintiș

Locul și data nașterii: Finta, jud. Dâmbovița, 6 iulie 1954 Studii: Institutul de Petrol și Gaze Ploiești Debut: 1980, Biblioteca Luceafărul - 15 Poeți Membru al Uniunii Scriitorilor din România. A publicat în majoritatea revistelor de cultură din țară, precum Luceafărul, Vatra, Poesis, Familia, Calende, Argeș, Cafeneaua Literară, Dacia Literară, Convorbiri Literare, Cronica, Ramuri, Oglinda Literară, Revista Nouă, Axioma etc. Volume de poezii publicate: Singurătatea supremă - 1991, Obiecte după frig - 1993 - Premiul USR Filiala Brașov, Amintiri de pe malul mării - 1994, Dealul - 1996, Hierofania - 1997, Halucinația - 1998, Obiecte după frig - 1999 - antologie de autor, Ceremonii de iarnă - 2002 - Premiul USR Filiala Brașov, Visul toboșarului - 2003 - poeme rotite scrise împreună cu Costin Lupu, Porțile - 2005, Hierofania - 2006 ed. 2, Dealul - 2007 ed. 2, Timpul muzical - 2008, Bufonul și KlaRaRegina - 2009 - Premiul USR Filiala Brașov, Icoana din apă - 2010. Figurează în următoarele...

0 poezii, 0 proze

Paul Bogdan

N, 03.05.1968 contact: paul.bogdan(at)agonia.net-Debut în poezie: "Poezii", volum în tandem realizat împreună cu Ioana Andreea Bogdan, 2004;-Debut în proză: Antologia concursului național "Ion Creangă" povești și povestiri, 2004;-Semnatar al manifestului literar Boierismul;-Publicat cu articole, poezie și proză în cotidiane și reviste literare;-Nuvele în limba armeană în revistele Marmara (Constantinopol), Harach (Paris)-2004 Medaliat de Președinția României cu Ordinul "Meritul Cultural" în grad de Ofițer;-Editura Vremea, în colecția teatru: Arevahar, 2008.-Editura Timpul, poezii: Exerciții de singurătate, 2012 , 2018 Volum de poezii Trepte dinspre Dumnezeu.

443 poezii, 0 proze

Nicolae Popescu-Meriș

S-a născut la data de 26 octombrie 1907 în satul Meriș din județul Mehedinți. Între anii 1915-1920 face clasele primare la Meriș, apoi gimnaziul tot în satul natal, după care urmează cursurile liceale la Școala Normală de învățători „Domnul Tudor” din Turnu-Severin. În anul 1926, se angajează ca învățător la școala din Dedovița, Mehedinți. În toată viața lui, s-a dedicat apostolatului și poeziei. În 1929 scrie poezia De vorbă cu mama dedicată mamei pe care o venerează. În 1931 publică, în 2000 de exemplare, Povestește moșul – partea I, la editura Datina românească din Turnu-Severin. În 1932 se căsătorește cu Ioana Strechescu, învățătoare și ea. În 1937 publică un alt volum de poezii, Glumește moșul, și partea a doua la Povestește moșul, la aceeași editură severineană. În 1950 ocupă postul de profesor de limba română la catedra Școlii Generale Broșteni și până în 1968 predă, pe rând, la Roșiuța, Ploștina, Horăști și Motru unde este pentru o perioadă director de liceu....

1 poezii, 0 proze

Icoana cu brațe

de Ioana Camelia Sîrbu

Culori de păcat se admiră-n uman cu rânjet sinistru... Întunericul mi se-nghesuie cu tact sorbindu-mi sâsâit sufletul surpat de uzură... Cu glas dulceag de miere și fiere amestecat în gri privirea...

morții locuiesc pământul și viii locuiesc cerul

de Paul Gorban

morții locuiesc pământul și viii locuiesc cerul florile locuiesc copacii și mugurii burțile femeilor în blocul în care stau preotul vine de trei ori pe an cu sfânta treime și îmi aduce de fiecare...

o durere de capăt de lume

de Răzvan George Mirică

chiar nu știu cum poți să ții toată istoria dureroasă pe umeri noaptea trecută l-ai visat pe Adam la ușa ta întins pe jos, lângă prag, mizerabil, cu hainele sfâșiate, cu trupul rupt de lanțurile...

Noaptea lupilor

de Vasile Dumitru

Iarnă! Așa era odată, în noiembrie, spre final! Acum e primăvară până în februarie! Dacă ninge în lunile de iarnă e o ciudățenie! Revin la noiembrie “pe vechi”! Tata era toată ziua prin curte,...

ProzăAtelier

poem armean

de Blesneag Stefan Ionut

prolog Mă oprisem cu sufletul la fereastră În prăvălia-mi veche de mărfuri armenești. Mă înconjurasem de șiruri de obiecte, Un cosmos neînsuflețit de poliedre În speranța că mă vor sorbi vreodată-n...

Savastie - IV -

de Emil Iliescu

Vestea distrugerii picturii se răspândise prin toată mânăstirea ca zborul albinei din floare în floare. Frații, care primiseră cu o seară înainte încuviințarea starețului ca a doua zi să poată admira...

ProzăAtelier

Mi s-a mai stins o mama

de mircea trifu

O ancoră cernută pe lumânări încinse, Cu palmele rănite încearcă să nu piardă Icoana sfintei mame cu brațele aprinse, Ce-n fiecare noapte se teme, să nu ardă. Din miile de rugi ce le-a-nvățat de...