"Iambi IX" – 474 rezultate
0.01 secundeMeilisearchAndré Chénier
André Marie Chénier (n. 30 octombrie 1762, Constantinopol - d. 25 iulie 1794, Paris) a fost un poet francez, reprezentant al neoclasicismului târziu și considerat precursor al romantismului. Admirator al Revoluției franceze, devine victimă a acesteia și a exceselor Terorii Iacobine. Opera * 1791: "Jeu de paume"; * 1792: Imn pentru elvețieni ("Hymne sur les Suisses"); * 1795: Tânăra prizonieră ("La jeune captive"); * 1801: Tânăra din Tarent ("La jeune tarentine"); * 1819: Poezii ("Poésies"); * Elegii ("Élégies"); * Hermes ("L'Hermes"); * America ("L'Amérique"); * Iambi ("Iambes"). ** André Marie de Chénier, dit André Chénier, né le 30 octobre 1762 à Constantinople et mort guillotiné le 25 juillet 1794 à Paris, est un poète français. Il était le fils de Louis de Chénier. Né à Galata (aujourd'hui Istanbul en Turquie) d’une mère grecque (Elisabeth Lomaca) et d’un père français, Chénier passe quelques années à Carcassonne, traduit dès l’adolescence...
1 poezii, 0 proze
AKAdina KENEREȘ
Prozatoare, critic de artă Căsătorită cu Petru Romoșan. După instaurarea regimului comunist, bunicii din partea tatălui sînt desproprietăriți și obligați să trăiască într-un sat din Bărăgan, cu domiciliu forțat. Ambii părinți (Ion Macsimilian, economist, Elisabeta, funcționară) au de suferit. Absolventă a Liceului \"I.L. Caragiale\" din București (1980) Absolventă a Facultății de imbi și Literaturi Străine (secția engl.-hindi) a Universității din București (1980). Prof. de limba engl. la Ploiești (1980-1982), red. (1983-1984) și bibliotecar (1985-1987) la Uniunea Artiștilor Plastici din București. În 1976-1980 i se refuză dreptul de a benefica de bursele de specializare pe care le obține în străinătate. În 1987 pleacă în Franța și se stabilește la Paris, unde lucrează ca as. la o galerie de artă și (din 1989) ca red. și colab. la Ed. Belin, Larousse, Flammarion, Hachette, Fontaine etc. În 1989 obține Diploma de Studii Aprofundate la Universitatea Paris VII. Debut cu proză în rev....
0 poezii, 0 proze
PIPhaedrus Caius Iulius
Phaedrus, Gaius Julius (c.15 BC—c. AD 50), Thracian slave who came to Rome and became a freedman in the household of Augustus, the author (in Latin) of a collection of fables in five books containing some hundred stories, published probably in the thirties of the first century AD. There is also an appendix of another thirty-two fables, probably also by Phaedrus. The collection includes fables proper, a number of anecdotes (e.g. about Aesop, Socrates, and Menander), and defences of the author against detractors. The fables are based on those of Aesop and on beast-stories from other sources which had come to be attributed to Aesop. They are written in verse, in iambic senarii (see METRE, LATIN 2), and their object is two-fold, to give advice and to entertain. They are generally serious or satirical, dealing with the injustices of life and social and political evils, but occasionally they are light and amusing. In general they express patient resignation. Phaedrus observed in the...
1 poezii, 0 proze
PSPublilius Syrus
Scriitor latin, de origine siriană. Autor de mimi (farse), care abundau în maxime morale (sententiae) foarte apreciate atât de contemporanii săi, cât și de posteritate. Engleză Publilius (less correctly Publius) Syrus, a Latin writer of maxims, flourished in the 1st century BC. He was a Syrian who was brought as a slave to Italy, but by his wit and talent he won the favor of his master, who freed and educated him. His mimes, in which he acted himself, had a great success in the provincial towns of Italy and at the games given by Caesar in 46 BC. Publilius was perhaps even more famous as an improviser, and received from Caesar himself the prize in a contest in which he vanquished all his competitors, including the celebrated Decimus Laberius. All that remains of his works is a collection of Sentences (Sententiae), a series of moral maxims in iambic and trochaic verse. This collection must have been made at a very early date, since it was known to Aulus Gellius in the 2nd century AD....
1 poezii, 0 proze
Iambi IX
de André Chénier
Cum cea din urmă rază, cum ultimul zefir Însuflețesc amurgul blând, Sub eșafod mă-ndemn încă lira-mi s-o resfir. Poate de-acum sunt eu la rând. Și mai curând ca ora să-și pună-n cerc plimbată, Poate,...
Epigrama (definiție prozodică)
de George Budoi
Iambi, dactile sau trohei, E frumoasa-ntre femei, După care neica moare, Dacă-i tare în picioare...
perspectiva
de Negru Vladimir
Privesc în tine și-mi închipui că-n vis eu iambi de dragoste atârn de gâtul tău de lebădă
DEX I
de stanescu elena-catalina
iamb, iambi, s.n. - picior de vers compus din doua silabe, dintre care, in prozodia antica, prima este scurta si a doua lunga, iar in prozodia moderna, prima este neaccentuata, iar cea de-a doua...
învins dar hotărât în răzbunare
de Ioan Postolache-Doljești
aș vrea să scriu sonetul vieții mele în iambi valsând cu straie țuț, de gală, dar minții mele-i place-n pielea goală râzând, zicând că-i în sobor de iele. când noctafilă, când prea matinală, mă ia de...
Forța dactilului
de Luchi Tenenhaus
Aș vrea să devin un maestru al rimei Jonglând cu dactili și cu iambi suitori; Să-ncerc ca din versuri să fac arma crimei Luptând, ucigând, învingând până-n zori...
En Garde!
de Sorin Olariu
Ne-om duela, de vrei să știi, În iambi, trohei, picioare, Până când unul va muri... Și-o să te-ngrop cu-onoare!
Culori de albastru
de Amalia Cretu
Un pumn de rime am adunat în culori de albastru Am risipit în eter vocale și iambi Fiecare secundă s-a lăsat omorâtă de timpul hoinar Intr-un album am gasit un tablou în culori de albastru Albastru...
omul poetic cu biblia și veacurile a fost
de Liviu-Ioan Muresan
omul cu biblia poetică se plimbă printre oameni mulțimile aclamă e omul cu biblia rareori ține predici despre iambi poziționări și lipse marea lipsă e între pagini exclamă lămuriții aplaudă...
sonet integral 2
de holobaca gheorghe
aleargă prin creier numere prime să intre-n litere roșii cu șansă pe ringul unde dansează în transă „iambi suitori” și bacante din rime din vise născute în zori vă trimit jocuri de foc jocuri de...
Închinare
de Teodor Pică
Cu surle, trîmbițe și fast Alearga Vera la Belfast Ca, gîngurind în iambi bucolici, Să-i potolească pe catolici. Ori poate-un reportaj să scrie De deflagrații și sicrie Despre acel conflict nefast...
Cântec de iris
de Taisia Mihaila Negru
Te-am pierdut copilărie a gândului fără să te știu eu caut și mă învârt sefirotic să te prind pe zece căi cu buze de abis mi-ating al meu suflet otrăvindu-l pe al tău cum aș putea să nu mă uit...
burgundia 71
de Anni- Lorei Mainka
cioburi picură în gol spânzurat în spatele digurilor corul un fulger două trei se țin de mână puntea spre orașul în care pot să dorm nu mai e corul un pluton de măști pergamente umane se îneacă în...
Cuvântul de după Cuvânt
de Romeo Tarhon
Nu vă apucați să scrieți trist, bacovian, funest.. Azi mai nimeni nu suportă al durerilor incest... Scrieți roz, cu-fără-rimă iambi, dactile și trohei, Emineștii vremii noastre sunt doar epigoni și...
De-ar fi
de Liviu Nanu
De-ar fi să am un spațiu locativ Să am și niscai credit social N-aș fi nici maniaco-depresiv Și nici măcar poet sentimental De-ar fi să am un spațiu mititel Și să-l împart cu trei pisici lascive...
Oricare cap ingust
de Mihai Eminescu
Oricare cap ingust un geniu para-si, Cu versuri, goale de cuprins, sa placa Si, cum doreste, zgomot mare faca, Cununi de lauri de la plete ceara-si. Ci muza mea cu sine se impaca. Eu am un singur,...