"Haotica dimineții" – 2426 rezultate
0.02 secundeMeilisearchoprea carmen
ma dilat ma contract rad cu toti dinti si buzele se transforma in uragane sub umbra felinarelor. ma ascund de mine prin mine ciudata fire fabuleaza pe goliciunea treptelor in spirala.tot ce se intampla in varful picioarelor ma infioara.ma disec si autopsia ce m a ciopartit in romburi curbate in linia stramba dar atat de dreapta a orizontului ce mi rade in fata ziua si noaptea intreaga , autopsia s-a contaminat cu depresia fetei defecte.sunt frumoasa sau urata trista sau destrabalata nimic sau toate la un loc ,strabat valurile ce sunt strajuite de plusuri , pulsari maniace sau minusuri chinuitoare , dibace si ingrozitor de nevrozate , valurile peste sau sub normal ma traverseaza precum mersul trenurilor personale rapide accelerate la suprafata caci in adancimea haotica devin toate impersonale.se vede se aude se spune dar nu se stie cu siguranta...
1 poezii, 0 proze
Silviana
Vreau ceva consistent! Palpabil! Adevărat! În afară de cuvinte, n-am nimic! Cuvintele sunt cea mai mare bogăție a mea…restul e tăcere…vid…întuneric și nimic . Nu mă încarc cu regrete. Știu cine sunt. Dar toată lumea spune ca sunt nebună. Irațională și haotică. So what if I’m so…? It’s funnier ! Not to care and struggle…not to worry and have doubts….It’s heaven here! E much much better! Pentru că nu-mi pasă decât de tot ce e frumos și bun. Dau toxicul la schimb pentru zen. Și zen-ul ăsta e bun. E zen-ul meu, în care pot fii așa cum vreau, fără să-mi pese. Și nu-mi pasă…drept pentru care continui să fiu așa. Nimic interzis, nimic dubios…nimic nu e imposibil la mine pentru mine. Sunt cine vreau să fiu, și mă simt extraordinar de bine în compania mea . Ce praf sunt, am uitat să mă prezint…
3 poezii, 0 proze
DCDan Constantin
Născut în Hunedoara. " Daca as fi fost singur nesupravegheat de mult as fi fost un firicel de praf ratacind haotic, fara de tel, far' de credinta, prin universul finit nedescifrat inca" De cind am descoperit acest site am intinerit, am redevenit din nou copil. Au trecut mai bine de 20 de ani de cind nu am mai scris o poezie. Nu eram nici pe atunci un membru activ al cenaclurilor literare, de aici mi se trage lipsa de experienta, gafele gramaticale, de punctuatie, de forma sau continut, de tehnoredactare sau exprimare, motiv pentru care doresc sa va multumesc pentru atentia cu care cititi fiecare poezie atentionandu-ma. Doamne! de unde aveti atita putere si rabdare sa cititi atitea poezii? Spuneti-mi si mie cum ati reusit sa condensati timpul!! Umil va cer acum iertare ca v-am rapit din timp. Cu stima si respect Dan Constantin
128 poezii, 0 proze
Arhip Cibotariu
Au innebunit salcamii De atata primavara, Umbla despuiati prin ceruri Cu tot sufletu-n afara Si l-au scos de dimineata Alb si incarcat de roua Cu miresme tari de ceruri Smulse dintr-o taina noua Au innebunit salcamii Si cu boala lor odata S-a-ntamplat ceva imi pare Si cu lumea asta toata Pasarile aiurite Isi scot sufletul din ele Pribegind de doruri multe Calatoare printre stele S-a-mbatat padurea verde Nu mai e asa de calma, Tine luna lunguiata Ca pe-o inima in palma Nu-mi vezi sufletul cum iese In haotice cuvinte, Au innebunit salcamii Si tu vrei sa fiu cuminte?
0 poezii, 0 proze
SISorin Iordache
Incerc ca nu uit gandurile proprii. Mai tarziu acele amintiri le reiau si le pun pe hartia murdara. O varianta revizuita, sub trecerea timpului, a ceea ce a fost candva gandit. Alteori scriu pur si simplu haotic pentru ca imi trec prin cap anumite ganduri care vreau sa le am mai departe alaturi de mine. Pentru asta nu imi lipseste niciodata hartia. Eu nu scriu pentru a scrie, eu scriu pentru a nu uita.
7 poezii, 0 proze
GCGalita Crina
De ce? Din argumente întemeiate în urma unor trepte parcurse unde factorul realitãții a îngradit specia întoarsa cãtre elementul pur, acela al conștientizãrii spațiului și timpului concret, proces posterior conștiinței invadata de amorf. De ce? Dintr-un impuls, dintr-o revoltã determinatã de un sistem exterior haotic . De ce? Nu dintr-un proces continuu, ci doar pentru o schimbare a metodelor, a paradigmelor. Pentru a transmite un cod lingvistic, singura modalitate de a coopera cu alte entitãți umane în sens generic. Cu precizarea: gândirea îmi este inseparabila de exprimare(știu... e "logic", "non-recomandabil", dar utilizabil... hmm, relativ "logic", oricum același vesnic și pur clișeu bazat pe un soi de empirism... ). Dintr-o dorințã: de a rãspandi zâmbete, de a mã detașa de abisuri, de "îngramadiri de contradicții", de a atinge cerul mai departe de limitat, mai aproape de înțeles... .
1 poezii, 0 proze
AAAlexandru Adrian Ardelean
Iată-mă. Colindând meleaguri blânde ori de-a dreptul vrăjmașe, pendulând între frumuseți mărunte și mizerii de necuprins, mă deprinsesem să potrivesc în gând cuvinte măiestre, cuvinte a căror vrajă, fără nici o îndoială, ar fi subjugat până și pe cel mai pretențios cititor. Le întorceam pe toate părțile, căutând armonia și-o muzică numai de mine auzită, le înnobilam cu freamătul cel mai de taină al simțirii mele, chipurile, pentru când voi ajunge la masa de scris, să le aștern dintr-o răsuflare. Adevăruri unanim acceptate se oglindeau, iată, limpezi și de neclintit, în cugetul meu. Nu am nici o îndoială, nu este om care să nu fi trăit acest sentiment, această bucurie arareori împărtășită. Mai întotdeauna se ivea însă ceva neprevăzut, o cunoștință pusă pe bârfe, un detaliu aproape neînsemnat și-n clipa aceea fugară vraja se risipea, cuvintele se destrămau din îmbrățișarea suavă. Uitarea își râdea atunci de mine, amintirea zăbovea haotic împrejurul unei taine ce n-avea să se mai...
3 poezii, 0 proze
Haotica dimineții
de neaga liviu mihai
În zori, locuitorii plâng Căci zilele-n clepsidră Ca stelele se frâng. În zori, steaguri se frâng Căci acum bate vântul Și stelele tot plâng. În zori,întotdeauna sec Lipsit de empatie De negură...
Ne topește soarele,speranța...
de Mahok Valeria
Ne topește soarele speranța si viață, Asa cum vara transformă în apă gheața, Omenirea l-a dezamăgit, Nebuniile firii ei nesfârșite Ca pomii primavara au înflorit, Puterea lor haotică totul a...
Aripi
de CEZAR HAIURA
Deodată am simțit invazia aripilor. Din buncare, din scări de bloc, de prin boscheți, inchise, întredeschise, flasce, mii de perechi de aripi privesc spre mine obsesiv dezarmate, uimite…. “Parcă ne...
Darul curierului
de Paul Pietraru
Ce poate fi mai plăcut decât o zi de octombrie răcoroasă, cu respirații vizualizate de fenomenul fizic al condensării instantanee la ieșirea din plămâni a aerului cald, cu trecători, în general...
Geo Bogza Cartea Oltului Cap.6 IZVORUL
de munteanu bogdan
IZVORUL A doua zi, soarele răsărind, cele dintîi raze ale lui cad pe Muntele Calului, fără să poată risipi totuşi, nici atunci, nici mai tîrziu, fantomele care-l populează. Ciudatul craniu de piatră,...
Cetățuia mea
de andreea cesarean
Pe tăramul amintirilor am fost în sejurul vieții mele, călătorind în cușeta ascunsă sub o banchetă a unui tren problemă. Am deschis această lume cu vărful unei gămălii de ac, întrand într-o tară...
sunt cobaiul propriei vieți
de Monica Mihaela Pop
sunt un amalgam năucitor de vise și surâsuri de brocart îndesate cu de-a sila într-o carcasă efemeră croită în grabă și prea mică am purtat sistematic bătălii în game cromatic-senzitive diferite...
umbra oranj a dimineților
de Ela Victoria Luca
întâi setea. ca un preludiu pentru emoție și revelare. trei zile fără porți, darius. o sete-angoasă. corpul meu, bulgăre de sare translucid, neatins de apă. dincolo de timpul fluid, scriam poeme și...
Sunt piatra
de domnica onea
Câteodată sunt piatra dimineții… mărșăluind prin deșert rostești rugăciuni somnambulic și-mi rotunjești colțurile. Cu migală,mă strângi în palmă bob cu bob și mă ascunzi temeinic în clepsydra...
Profitabilul Tom
de Raul G.
Profitabilul Tom Primele ore ale dimineții îl surprinseseră îmbrăcat, stând adâncit în fotoliul din fața televizorului, privind canalul de știri cu ultimele informații despre piața bursieră și...
cenușa ca ca un poem pentru liniștea apelor
de lucaci sorin
pasăre frântă în nezborul dimineții curbate spre răsărit căzută în cenușa straină din care m-au ars în primăvara morții mele ochiul teluric plictisit plecat aiurea să viziteze alte lumi și alte...
Rătăciri
de Talabă Nela
Dalta îngheţatã a tãcerii ne desparte în monade care se rostogolesc spre puncte nedefinite din spaţiu, pe traiectorii haotice, browniene. Uneori, eu încerc sã regãsesc inorogul alb, care renaşte doar...
Protest
de Lunca Mihaela Elena
Ați sfâșiat lumina, cu-a voastre reactoare Să răspândiți teroarea, în gânduri și idei. Plâng nenăscuții prunci, în arme nucleare, Și-n jur se zbat haotic, plăpânde flori de tei. Născută vă e crima...