"Guma și Creionul" – 20050 rezultate
0.02 secundeMeilisearchStanescu Ionut Cristian
Urasc felul in care sunt etichetat dupa cuvinte. Urasc prietenia celor ce vor de la mine numai guma de mestecat. Urasc profesorii care predau intr-un stil de fals interes pentru soarta elevilor. Il urasc pe dirigintele care n-a vrut sau n-a stiut sa se apropie de inima nici unui coleg de-al meu. Urasc sistemul social care impune puterea banilor ca valoare morala. Urasc institutia pedagogica ce poarta numele de scoala pentru ca urmareste o dezvoltare “multilaterala” uitand ca ar trebui sa fie o institutie psiho-pedagogica. Urasc indoctrinarea la care sunt supus eu si cei pe care ii urasc. Imi urasc parintii pentru ca ma iubesc neconditionat contrazicandu-mi ura. Pentru ca vor sa dau tot ce mai bun din mine. Pentru ca incearca sa nu ma lase sa gresesc. Pentru ca m-au nascut si crescut intr-un mediu iubitor. O urasc pe ea pentru ceea ce a devenit. Pentru ca am iubit-o. pentru felul in care isi musca buza de jos dupa ce o sarutam. Pentru felul in care suvita ei rebela cadea intre buzele...
5 poezii, 0 proze
Ion Marinescu
(n. 09.02.1927 – d. 06.05.1991) Poet, prozator, culegător de folclor și publicist. Autor a numeroase piese de teatru, proze, epigrame, fabule. Profesor de limba și literatura română la școala generală și liceul din orașul Călan. Fost director al școlii generale din localitate. -Volume colective: *Tinerețe fără bătrânețe (folclor din regiunea Hunedoara - culegere coordonată de Clemente Constandin) - Casa regională a creației populare 1961 *Ghici ghicitoarea mea - Editura Tineretului 1965 *Ceteră cu glas de foc (Folclor poetic din regiunea Hunedoara) - Casa regională a creației populare 1965 *Ghicitori - Editura: Ion Creangă - 1972 *Strigături din Hunedoara (culegere întocmită și îngrijită de Clemente Constandin și Aurelian Sârbu) - Deva 1972 *Sub arcuri de lumini (Volum îngrijit de Silviu Guga și Ion Marinescu) - Deva 1979 -Editează de asemenea o monografie a satului Chitid - Deva 1972
14 poezii, 0 proze
Ene Stefan
Optimistul: –Eu știu că ești sătul de mine, Aceeași voce prea subțire, Ce scârțâie pe scăriță Pană sus la muzicuță... Da` n-am ce să fac, NU tac, că-s pui de dac, și pac, plac! Și mâine, când n-oi mai vrea să vorbesc, Parcă-n inimă-ți clipesc... Neutrul: –Da! Eu, pe el, îl vreau! Să-mi cânte l-aspirator, Mor! de plâns, când ia ficatul, Și spală de noroi păcatul... Optimistul: –Ca’așa-i în poker, sa iei asu’, la-nceput Ca dup-aia să spui: „Mut!”... E și-un final de catapult. Neutrul(menținând sinfonia aprobării): –De când așa ceva am vrut! Pesimistul: –Da` nu-i bine, că numai ține: Același om, cu alta poantă, Aceeași inimă curată, Același sictir valabil, Și-altă-ntorsătură de scalpabil! Resemnatul: –Nu-i la fel, să vorbești cu-n pix și-o hârtie Vreo două ore la beție... Furiosul: –Nu!... Stop! Mai taci odată! Că nu poti vorbi de lumea toată... Și filosofia ta-i cam’lată! Și se zbate, adormită, Și-a ta găină-i coc-codăcită! Paranoicul: -Da! așa e, că-i o glumă Și-o glumă va ramâne,...
7 poezii, 0 proze
Lelia Mossora
Maria Diana POPESCU: LELIA MOSSORA - Penița înmuiată în relief și siguranță Lelia Mossora își continuă lucrul la cuvinte într-un mod pe cît de neașteptat pe atît de natural și de frumos întemeiat. Colina recentelor construcții lirice, împodobită cu temple și sculpturi, rămîne în picioare ca însuși sufletul poetei îndantelat de singurătate și de ruine, implorînd prin neputinciosul strigăt al lui Goethe: “O, mai oprește-ți pasul, secundă care treci" însetată de cunoaștere și de iubire pură, însetată de acel fior care umple Ființa, pînă la ceea ce s-ar numi “persecuția adorației”: „Îți mușc din carne flori de sânge/ și gura mea e cânt de lavă”. Frumoasă strategie pentru poetă! Începe cu o declarație de dragoste, pășește pe vîrfuri, se repéde în carnea iubirii, își aruncă la fel ca pe un catalog pe catedră proclamația, apoi se micșoreză pînă la starea de ecou, așteptîndu-ne să-i ascultăm acordurile lirice. E un spectacol rar truda zilnică a poetei de a transforma în podoabe fragile, în...
16 poezii, 0 proze
uta diana gabriela
zambesc,iubesc deci traiesc! nu am un singur gand, am mai multe pe care le transmit prin cuvinte, foi si cerneala celor care le pot intelege. Celorlalti le dau ochii mei si gura mea fara privire si sarutari.
1 poezii, 0 proze
emil cosgarea
M-am nascut in Fagaras. 21 octombrie 1953. Am 50.065 ani. Copilaria in satul Vad, intr-n spatiu de o rara frumusete. Acolo este Dumbrava Vadului. Una dintre cele mai mari poiene cu narcise din lume. La cinci ani m-am mutat impreuna cu familia in Fagaras, tatal meu reobtinind dreptul la munca dupa mai bine de zece ani de restrictii. S-a angajat, avocat fiind, jurisconsult la doua gease-uri de pe raza Fagarasului. Primii cinci ani de scoala la Liceul Radu Negru- am amintiri ca fiind un copil excesiv de silitor si foarte mincinos –bun povestitor-. Invatatorul Sipos Ioan ma imprumuta la alte clase, cind lipsea careva dintre invatatoare sa le spun povesti copiilor pe durata lipsei pentru ca astia sa fie cuminti. Si erau. Ma ascultau cu gura cascata si cu degetul in nas. In clasa cincea am fugit in lume cu o barca furata de pe Olt. Gasit, pedepsit si facut de ris. Vreo sase luni de zile nu puteam merge pe strada ca ma aratau toti cu degetul: -Uite-l pe ‘aventurierul’. Clasele a sasea pina...
1 poezii, 0 proze
Stăncioi Natanael
"Unde și când m-am ivit în lumină nu știu, din umbră mă ispitesc singur să cred că lumea e o cântare. Străin zâmbind, vrăjit suind, în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare. Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind, câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund. De vânturi și isprăvi visate îmi sunt ochii plini, de umblat umblu ca fiecare: când vinovat pe coperișele iadului, când fără păcat pe muntele cu crini. Închis în cercul aceleiași vetre fac schimb de taine cu strămoșii, norodul spălat de ape subt pietre. Seara se-ntâmplă mulcom s-ascult în mine cum se tot revarsă poveștile sângelui uitat de mult. Binecuvânt pânea și luna. Ziua trăiesc împrăștiat cu furtuna. Cu cuvinte stinse în gură am cântat și mai cânt marea trecere, somnul lumii, îngerii de ceară. De pe-un umăr pe altul tăcând îmi trec steaua ca o povară." (Lucian Blaga)
13 poezii, 0 proze
Doru Alexandru
Parca nu mai era imbratisare contopirea aceea din urma, cand cu adevarat se topeau contururile, disparea carnea, ne uitam respiratia, mistuiti amandoi de o singura, insangerata si nesatioasa gura. De multe ori am nadajduit ca la capatul rapirii aceleia vom intalni, impreuna, moartea. N-am stiut cat ca poate fi atat de ispititoare moartea, atat de calda - voluptate fara spasm, beatitudine fara strigare. Mircea Eliade - Nunta in cer Yahoo ID: grydoryan
258 poezii, 0 proze
Gusa Monica Elena
M-am nascut intr-un mic orasel sudic,un colt de lume cu o vaga localizare pe harta pt majoritatea oamenilor. Totusi, nu pot vorbi despre acest oras precum locul copilariei mele. Am fost crescuta pana la 7 ani de catre bunici,la tara, si poate ca acesta a fost "pilonul" iubirii fata de tot ceea ce este natural, frumos, misterios, omenesc. Cel mai mult iubesc campul si marea. Imi dau senzatia de libertate, de pace, de fericire suprema... E ca si cand as intra in simbioza cu natura, ca si cand m-as uni cu ea... E senzatia aceea de apartenenta la ceva...Defapt, nu cumva noi apartinem naturii si nu invers?
16 poezii, 0 proze
Romulus Guga
Romulus Guga s-a născut la 2 iunie 1939, la Oradea, și a murit la 18 octombrie 1983, la Târgu-Mureș. A debutat cu poezie în 1958, în revista "Tribuna", de la Cluj. A fost redactor-șef al revistei "Vatra", de la Târgu-Mureș, de la înființarea acesteia, 1971, până în 1983. A publicat volumele:"Bărci părăsite", versuri,EPL, 1968, "Totem", versuri, Editura Cartea Românească, 1970, "Nebunul și floarea", roman, Editura dacia, 1970, ediția I, ediția a II-a, Editura Tipomur, 1991, cu o Postafță de Nicolae Băciuț, "Viața postmortem", roman, Editura Cartea Românească, 1972, "Sărbători fericite", roman,Editura Cartea Românească, "Adio, Arizona", (Spovedania unui naiv, făcută în fața unui autor din provincie), Editura Dacia, 1974, "Paradisul pentru o mie de ani", roman, Editura Eminescu, 1974, "Evul mediu întâmplător", teatru, Editura Eminescu, 1984, "Poezii", Editura acia, 1986.
2 poezii, 0 proze
Guma și Creionul
de LUCIAN OANCEA
Guma și Creionul (fabulă) Pe birou de ziarist, Lângă-un răsfățat Creion, Ce se crede un artist, Stă o Gumă ca spion: \"Din nou șterg, mereu greșești, Nici tu nu pricepi ce scrii, Mă alergi, mă...
Cârciuma lui Bicuță
de Liviu Nanu
- Mă gândeam să scriu și eu o fabulă, niciodată n-am scris vreo fabulă, doar am cochetat cu ideea, zise Poetul. Și s-o intitulez „Guma și ascuțitoarea”. - Și care să fie personajele? întrebă Bicuță....
Creionul și guma
de Ion Marinescu
-Îmi revine ca menire gândul omului, subțire, să-l aștern peste hârtie pentru veacuri avuție. Pe când tu, mare pedantă, ștergi cu mutra ta vexantă tot ce ție ți se pare că nu are căutare. -Ai...
Intram în Casa Domnului cu credința la braț, tăcuți amândoi
de andronache virgil-nicolae
să fiți siguri că Dumnezeu există aruncați trusele geometrice creionul și guma de șters am studiat în școală cum cerul e doar cer acasă parinții și bunica mă puneau cu fața către icoană repetam...
Agentia de voiaj
de magdalena chirilov
Clac, clac, clac, angajata de la agenție bate pe butoanele tastaturii cu o virtuozitate de măcelar. Stau pe marginea scaunului și încerc să ițesc o privire pe monitorul misterios. Poa’ să fie și mai...
CREIONUL CU GUMA
de schiopu madalina
CREIONUL CU GUMA Pe birou, langa calculator, statea singur si parca speriat, un creion negru. Era din seria de creioane chinezesti. Avea si guma in capat. O gumita roz, de care era foarte mandru. Nu...
Mecca romanilor cu leafa de 3.000.000 de lei
de remus radu
Mecca romanilor cu leafa de 3.000.000 de lei Am pornit de dimineata spre complexul Europa, de la marginea Bucurestiului. Urc intr-un microbuz din cele ce asteapta plinul de oameni in fata magazinului...
Rechizite școlare
de Aurora Luchian
Cu boticul înnegrit, Și o mină de granit, Prinde viață pe hârtie Și-l ascuți să ”reînvie”. (lunoierc) Face schițe și desene, Cu un vârf înțepător, Îmbrăcat în lemn - nu pene - De greșește, razi ușor....
ied sau iad
de george vasilievici
1.SE IESE Oricine poate fi masa musculară a planetei ce nu se împacă bine cu sine. Sau atomul ca omul aflat singur în această situație. Doar ce ne seamănă ne împletește Gânduri. Privesc spre curcubeu...
Ceasul
de Crimilde
* „Ce idee tâmpită mi-au fătat creierii...” Creionul îi alunecă ușor dintre degete, fără a-l simți măcar. Stă de mai bine de jumătate de oră așezată la biroul îngust din lemn de fag, scrijelit până...
