Giuseppe Ungaretti

Nacque ad Alessandria d\'Egitto nel 1888 da genitori lucchesi; in Egitto trascorse l\'infanzia e l\'adolescenza. Nel 1912 si trasferì a Parigi dove rimase due anni, frequentando i corsi alla Sorbona e vivendo a contatto con protagonisti dell\'avanguardia ( da Apollinaire a Picasso, a Bréton, Barque, Soffici, Savinio); partecipo come soldato di fanteria alla pima guerra mondiale.Nel 1917 pubblicò \'Il porto sepolto\' e nel 1919 \'Allegria di naufragi\'. Dal 1912 al 1931 lavora a Roma presso il Ministero degli Esteri; nel 1933 pubblica \'Sentimento del tempo\'; viaggia poi a lungo come giornalista e conferenziere , finchè nel 1936 approda in Brasile, a San Paolo, dove insegna Letteratura italiana. Nel 1939 gli morì il figlio Antonietto; dalla tragedia, la raccolta di liriche, \'Il Dolore\' del 1947. Nel 1942 torna in Italia, a Roma, dove insegna Letteratura italiana moderna e contemporanea all\'Università. Pubblica altre raccolte di versi (\'La terra promessa\', 1950; \'Un grido e...

4 poezii, 0 proze

Giuseppe Ungaretti

Giuseppe UNGARETTI (1888-1970) s-a născut în Africa, la Alexandria. A trăit acolo până la 23 de ani; în 1912, a plecat nu spre Italia (țara părinților săi toscani, atrași în Egipt de construcția canalului de Suez), ci spre Paris, pentru studii la Sorbona. Tânărul Ungaretti își regăsește originile peninsulare abia în 1915, când se înrolează voluntar în armata italiană, intrată în primul război mondial! Nu va părăsi frontul, pe fluviul Isonzo și în alte locuri, decât în 1918 - pentru a se transfera cu regimentul său în Franța. Al treilea continent din viața autorului (devenit, după războiul "re-înțărării" sale, un distins universitar și, firește, un poet a cărui creație schimba, alături de două-trei altele, fața liricii post-dannunziene!) este America Latină. După un popas în Argentina, el va fi profesor de italiană la Universitatea din Sao Paulo, în Brazilia, între 1936 și 1942. *** Giuseppe Ungaretti (February 8, 1888–June 2, 1970) was an Italian modernist poet, journalist, essayist,...

368 poezii, 0 proze

Giuseppe Garibaldi

1 poezii, 0 proze

Giuseppe Parini

Giuseppe Parini (n. 23 mai 1729, Bosisio, d. 15 august 1799, Milano) „...După cum remarcă Sapegno, importanța istorică a figurii lui Parini constă tocmai în acest amestec al unei educații clasice și al unui temperament lierar puternic cu conținutul unei culturi și al unei morale noi din care rezultă funcția esențială a scriitorului Parini. Ea este mai degrabă aceea de literat decât de poet, de inovator al limbii și al tematicei poetice, de precursor al viitoarei poezii. Precedată sau însoțită de o bogată activitate literară, concretizată în poezii de factură arcadică, în scrieri critice și polemice în care Parini își expune principiile în legătură cu arta, insistând asupra funcției ei educative și asupra necesității unei literaturi vii, legată de realitatea și cerințele societății contemporane, principii afirmate cu ardoare și în Odele sale, opera de căpetenie a lui Parini este lungul poem neterminat și intitulat Ziua. (...) Scrisă într-o deliberată izolare de lumea înconjurătoare,...

1 poezii, 0 proze

Eugenio Montale

Eugenio Montale (n. 12 octombrie 1896, Genova – d. 12 septembrie 1981, Milano) a fost poet, prozator, editor și translator italian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1975. Montale s-a făcut cunoscut ca unul dintre principalii arhitecți ai poeziei italiene moderne a anilor 1920. Este inițiatorul și reprezentantul poeziei ermetice italiene; un liric meditativ abordând motivele simple: peisajul uneori "halucinant", evaziunea, iubirea, timpul mitic, copilăria, aspirația spre libertate dar și dialogul cu istoria recentă. Este considerat unul dintre cei mai importanți poeți italieni moderni alături de Giuseppe Ungaretti și Umberto Saba. Eugenio Montale s-a născut în 1896 la Genova. A urmat studii superioare de muzicologie și muzică teatrală în orașul natal. Aceste studii au fost întrerupte de încorporarea ca ofițer de infanterie în timpul primului război mondial. La sfârșitul primului război mondial, Montale și-a împărțit activitatea între poezie și cronica muzicală,...

68 poezii, 0 proze

Tașcu Gheorghiu

Tașcu Gheorghiu (n. 20 septembrie 1910, Constanța - m. 17/18 septembrie 1981) este un traducător, poet și grafician român. A fondat împreună cu Virgil Teodorescu și Mircea Pavelescu revista de factură avangardistă "Liceu" în 1932. A publicat un singur text în timpul vieții, neavând la activ niciun volum. A tradus din autori precum Lautréamont, Guillaume Apollinaire, Giuseppe Tomasi di Lampedusa, etc.

3 poezii, 0 proze

Ada Negri

Ada Negri (Lodi, 3 febbraio 1870 – Milano, 11 gennaio 1945) è stata una poetessa e scrittrice italiana. È ricordata inoltre per essere stata la prima donna ad essere ammessa tra gli Accademici d'Italia. Ada Negri nacque a Lodi il 3 febbraio del 1870. Le sue origini erano umili: suo padre Giuseppe era vetturino e sua madre, Vittoria Cornalba, tessitrice; passò l'infanzia nella portineria del palazzo dove la nonna, Peppina Panni, lavorava come custode presso la nobile famiglia Barni, legata un tempo alla celebre mezzosoprano Giuditta Grisi, fino alla morte della quale era stata governante Peppina: sul rapporto tra Grisi e la sua famiglia, Ada costruirà il mito della propria infanzia. In portineria Ada passava molto tempo sola, osservando il passaggio delle persone, come descritto nel romanzo autobiografico Stella Mattutina (1921). Ad appena un anno dalla nascita era rimasta orfana del padre, avvinazzato e avvezzo al canto, considerato, dunque, un peso dalla madre Vittoria: fu grazie ai...

5 poezii, 0 proze

Ioan I. Mirea

Ioan I. Mirea (1912-1987) Studii de medicină la București. Medic chirurg la Spitalul Brâncovenesc din capitală (1939-1941). Debutează cu placheta Dus cu morții. Poem, București, 1939. Pictează și organizează expoziții personale. Pleacă din România în 1965, ca invitat al lui Giuseppe Ungaretti, pentru a expune tablouri la Veneția și la Roma. În exil colaborează cu versuri și articole în „Revista Scriitorilor Români”, „Drum”, „Micron” etc. În 1972 publică, la Madrid, volumul de versuri Calea pietrelor. (extras din ant. Poezia românească din exil, ICR, Buc., 2006, antologie de Liliana Corobca)

1 poezii, 0 proze