Sari la conținutul principal
Poezie.ro

"Foișorul cu vise - I -"2308 rezultate

0.03 secundeMeilisearch
33 rezultate
IC

Ioan Cutova

AutorClasic

CUTOVA, Ioan (n. 13 iulie 1919, Veria, Grecia - d. 17 mai 1992, Bistrița-Năsăud), poet. Fiu al Haidei și al lui Nicolae Cutova; I.C. face școala primară la Veria și Grebena, în școli românești, apoi în România, la Târgu Mureș, unde își încheie studiile liceale. A absolvit Facultatea de Litere și Filozofie din București în 1944. În 1945, alături de Ion Frunzetti, Mihail Cosma, Victor Torynopol și Margareta Dorian, primește premiul pentru poezie al Editurii Forum. Comentând producția lirică a acestor poeți, Perpessicius scrie despre volumul Cerc vicios, prima carte a lui I.C.: "Peisagiului exterior, de culoare industrală și proletariană, i se substituie dialogul cu sine însuși, elegia autumnală a sufletului invadat de nevroze, de aspirații nelămurite, de vise interzise, de miragii proiectate, cum stă bine oricărei poezii adolescente, în ostroavele închipuirii și ale neființei". Scriind în limba română, în care fiorul liric este "atât de manifest, dar cu atâta luciditate temperat"...

1 poezii, 0 proze

Raluca OpritaRO

Raluca Oprita

AutorAtelier

Se născuse dintr-o noapte nedorită cu secunde rupte de timp răscolea ca o spaimă fața neînțeleasă a lucrurilor se oprea rar de tot neștiut de târziu se zărea o umbră în stâncă strângea întunericul ca pe niște șoapte abia rostite gândurile foite între mâini rugă pentru timpul ei deloc grăbit egal de tăcut odată cu plecarea peste gesturile obscure își furișa ochii ca o pală de vânt după o atingere după fiorul care mima căldura unei promise dimineți.

63 poezii, 0 proze

Ursu Marian FlorentinUF

Ursu Marian Florentin

AutorAtelier

Absolvent U.S.H. București - facultatea de Drept, Masterat pedagogic U.S.V.-Suceava - profesori. Poezia este lumina, fiorul, cerul albastru care ne înseninează uneori sufletul, printre nourii tot mai întunecați ai existenței.

665 poezii, 0 proze

Foișorul cu vise - I -

de Emil Iliescu

Dacă vremea ar mai putea sta pe loc pentru mine, probabil că amintirile care mă macină ar putea îmbrăca măcar haina ponosită a unui biet jurnal, păstrând timid în paginile lui ecuația aceea...

ProzăAtelier

Foișorul cu vise - I V -

de Emil Iliescu

Fabiola mă așteptase în acea zi să ies de la ore. Era parcă nerăbdătoare să mă vadă, căci mi-a ieșit în întâmpinare și m-a luat degajată de braț, dintre colegii mei de clasă. Nu ne mai feream acum de...

ProzăAtelier

Foișorul cu vise - V I -

de Emil Iliescu

Nici nu știu când au trecut orele dimineții, aici, în foișor. Ca orice început de zi, cu speranțe și gânduri luminoase, așa a început și povestirea mea. Partea ei cea mai senină însă a trecut. Pășesc...

ProzăAtelier

Foișorul cu vise - V I I -

de Emil Iliescu

Scrisoarea în care îmi spunea – eu însă eram sigur că mă mințea – că nu poate veni în vara aceea în România putea să mă arunce din nou în brațele deznădejdii. Dar eram conștient că, orice aș fi...

ProzăAtelier

Foișorul cu vise - V I I I -

de Emil Iliescu

Bineînțeles, că în afara unei singure vederi din țara florilor de cireș, și a câtorva din orașele europene străbătute, Fabiola nu a mai găsit de cuviință să-mi mai transmită măcar un palid cuvânt. Să...

ProzăAtelier

Foișorul cu vise - III -

de Emil Iliescu

Mi-amintesc că a doua zi, după ce o cunoscusem pe Fabiola, am fost la poarta ei la prima oră a dimineții. Am căutat înfrigurat soneria ascunsă sub frunzele acoperite de o pulbere fină de rouă după...

ProzăAtelier

Foișorul cu vise - II -

de Emil Iliescu

Intrasem în curtea d-nei Bachner pășind stângaci, cu teamă, căci știam de prin vecini mania ei dusă până la persecuție în ceea ce privește cultul florilor. Și, într-adevăr, peste tot erau numai...

ProzăAtelier

Foișorul cu vise - V -

de Emil Iliescu

Caut azi printre ruinele casei ei și încerc să recompun topografia camerelor. Vreau să găsesc locul unde își avea dormitorul. Acolo unde am petrecut în compania muzicii și a albumelor de călătorie,...

ProzăAtelier

Foișorul cu vise - X -

de Emil Iliescu

Îmi reamintesc toate aceste întâmplări aici, în foișor, pe băncuța mea și a Fabiolei, dar nu cred că fac o impietate. Anelie a însemnat atunci pentru mine cântecul de lebădă. Și întotdeauna ultimul...

ProzăAtelier

Foișorul cu vise - XI -

de Emil Iliescu

Mi-aduc aminte câte procese de conștiință îmi făcusem până să accept să o însoțesc pe Anelie la Paris. Mă gândeam că plecasem cu mulți ani în urmă spre o Germanie de care îmi legasem atâtea speranțe....

ProzăAtelier

Foișorul cu vise - XII -

de Emil Iliescu

Îmi este din ce în ce mai frig aici, în foișor. Poate fiindcă a început să coboare seara peste curtea asta părăsită. Mă copleșesc acele amintiri reci, dureroase, care mă fac să mă strâng ca un arici...

ProzăAtelier

Foișorul cu vise - XIII -

de Emil Iliescu

Eram din ce în ce mai confuz și mă simțeam ca un imbecil în fața acelui Leon Rastignac. Fiindcă bărbatul din fața mea purta în priviri durerea unei ființe lapidată pe nedrept de destin. Care nu putea...

ProzăAtelier

Foișorul cu vise - XIV -

de Emil Iliescu

Întunericul se prinde cu degete lacome de trupul căzut al pereților ce înconjurau altădată cu taină universul în care Fabiola țesea zi de zi pânza de iubire ce ne legase demult. În foișor este tăcere...

ProzăAtelier

Foișorul cu vise - XV -

de Emil Iliescu

Lassiter mi-a întins câteva hârtii, pe care Anelie mi le-a smuls imediat din mână. - Ce nevoie avem de niște hârțoage care să ne întărească și mai mult ceea ce știam dinainte...! a explodat ea...

ProzăAtelier

Șarpele de aramă (XXI)

de Sorin Coadă

Ar fi vrut să aștearnă pe hârtie un roman de anticipație, pe baza ghicitului în bobi învățat de la bunica. Ironia sorții îl făcea să-și descopere doar trecutul aproape uitat. Se tortura inchizitorial...

ProzăAtelier

Trecerea de la un vis la altul

de Daniela Parvu Dorin

Trecerea de la un vis la altul E aproape o misiune, Un joc al minții, fără voia mea Mai am la tine, Doamne!loc de-o rugăciune? Numai așa mă vindec, cât eu mai pot striga: -Da-mi, Doamne, o verandă...

Atelier

Scafandrierii

de Nicolae Țațomir

Suntem scafandrierii adâncului din noi. Cu tâmplele și ochii sub sticle și oțele, Uitând că taina încă se-ascunde-n flori și stele, Ne cufundăm adesea-n vertical convoi... Visăm o nestemată cu magice...

PoezieClasic