"Fiind ori inexişti" – 20305 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
RWRichard Wurmbrand
Richard Wurmbrand s-a născut în București în 1909, fiind cel mai mic dintre cei patru băieți ai unei familii de evrei români. În 1936, anul în care s-a căsătorit, călătorind prin munții României, a întâlnit un tâmplar creștin care i-a pus în mână o Biblie. Neavând educație, creștinul nu le-a putut explica prea multe, și nici nu le-a putut răspunde la întrebări, doar i-a sfătuit să își facă timp să citească măcar una dintre Evanghelii. După câtva timp evreul Wurmbrand s-a încreștinat, devenind apoi pastor protestant. În timpul celui de al doilea război mondial, pastorul Richard Wurmbrand și soția sa au salvat numeroși tineri evrei din ghetouri, au predicat zilnic în multe adăposturi și au fost arestați de câteva ori pentru activitate creștină ilegală în timpul stării de război. După sfârșitul războiului, când comuniștii s-au instalat în România și au început să controleze bisericile (1945-1947), pastorul Wurmbrand a început o activitate subterană viguroasă de propovăduire a...
1 poezii, 0 proze
TATomița Andreea
Născută la Craiova, cu doar o lună înaintea căderii Comunismului, am fost un copil fericit, iubită fiind de părinți și soră. Am crescut într-un mediu călduros, înconjurată de o atmosferă de poveste. Să fi fost acesta izvorul imaginației mele? Dragostea pentru limbile străine m-a împins spre diferite cursuri ca într-un final să mă vad ajunsă studiind la nivel de bilingvă franceza și ca hobby multe altele. Cuvintele au inceput să mă atragă încă din școala generlă când, inspirată de lecturile de la clasa ori de cărțile ce "din întâmplare" îmi picau pe mână, am vrut să-mi testez propria capacitate de a crea. Nu m-am considerat niciodată suficient de pregătită pentru a duce la capăt o lucrare voluminioasă deși asta-mi este ținta supremă. Sunt sigură, însă, că timpul și experiența îmi vor fi tovarăși de nădejde și că visul de-a-mi vedea lucrările publicate nu va fi o simplă himeră.
6 poezii, 0 proze
Lidia Dondesi
Născută în Drobeta Turnu Severin, 24.09.1956, din familie de funcționari, mama având aplicare spre litere fiind provenită din familie de învățători. Copilăria mi-a fost însuflețită de zilele petrecute la bunici, multe drumuri am străbătut cu bunica la școala din satul Cătune, localitate așezată pe malul Motrului de unde am învățat primii pași spre frumosul vieții. Dar dragostea pentru frumos a venit și din partea bunicilor paterni, locuitori ai satului Bala de Sus (Mehedinți). Bunica avea un deosebit simț al culorii ce-l transpunea în scoarțele țesute în zilele lungi de iarnă, constatare făcută și de pictorul Dumitru Gheață Colibași, care nu de puține ori a colindat zona imortalizând-o în tablourile sale. Iată, că și pentru „Jocul de cuvinte”, ceea ce m-a înconjurat a fost o sursă de inspirație. Școala primară am absolvit-o la Liceul Decebal, apoi gimnaziul și Liceul de arte plastice Șt. Paulian din localitate. De-a lungul anilor am lucrat ca profesor, decorator, în prezent desenator...
15 poezii, 0 proze
NKNikos Kazantzakis
Naștere – 18 februarie 1883 Heraklion, Creta, Grecia Deces – 26 octombrie, 1957 (la 74 de ani) Freiburg, Germania Nikos Kazantzakis (n. 1883 - d. 1957) este un autor grec care a scris de-a lungul vieții sale poeme, romane, eseuri, și cărți de călătorii. Probabil cel mai important și cel mai tradus scriitor grec al secolului XX. A devenit cunoscut în 1964 când a fost lansat filmul Zorba grecul, bazat pe romanul cu același nume scris de acesta. Aflat veșnic în conflict cu autoritățile din Grecia pentru opiniile sale îndrăznețe (asemenea bunului prietenului său Panait Istrati, era atașat ideilor de stânga), deși a îndeplinit o vreme și funcții publice, a găsit mai multă audiență în străinătate decât în propria patrie, fiind nominalizat de câteva ori la Premiul Nobel. Se naște la Heraklion, în insula Creta, Nikos, primul din cei patru copii ai familiei Kazantzakis. Tatăl, Mihalis (1856-1932), originar dintr-un sat din împrejurimile Iraklionului, se îndeletnicea cu negoțul de produse...
8 poezii, 0 proze
Fuzulî
Fuzulî (1495?- 1556) Pe numele său adevărat Mehmed, Fuzulî este unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai poeziei turcești din perioada Divanî. A obținut favorurile și protecția sultanilor, șahilor și padișahilor, dedicându-le mesneviuri și beituri (forme poetice folosite în poezia orientală). Bun cunoscător al limbilor arabă și persană, el se va preocupa ulterior și de științele vremii, întrega lui operă fiind supusă influenței curentului religios sufit. A scris în toate cele trei limbile (arabă, persană și turcă), dar opera de referință rămâne “Divanul” scris în turcă, editat de mai multe ori la Tebriz, Baku, Istanbul, inclusiv în noul alfabet turcesc, sub numele de “Fuzulî Divanî” (Divanul lui Fuzulî), în 1948. La fel de important este și “Leylâ vü Mecnun” (Leylâ și Mecnun), considerat unul dintre cele mai reușite mesneviuri din literatura orientală.
11 poezii, 0 proze
LALeonid Andreev
Leonid Nikolaievich Andreev (9 August 1871 – 12 September, 1919) a fost dramaturg nuvelist și fotograf, lider al mișcării expresioniste în literatura rusă, unul dintre cei mai de succes scriitori ruși dintre anii 1902-1914. S-a născut în provincia Oryol, Rusia. Studiază inițial dreptul la care renunță, însă, pentru a urma o carieră literară. Trece prin perioade de cruntă depresie în timpul studenției, fiind, de multe ori, aproape de sinucidere. Întâlnirea cu Maxim Gorky este decisivă pentru Andreev; Gorky îl sprijină în cariera sa literară, mijlocind mediatizarea acestuia. După acest moment, a fost unul dintre cei mai prolifici și de succes autori din Rusia. Prima sa colecție de povestiri apare în 1901 și se vinde foarte repede, într-un tiraj de 250.000 de exemplare. În scurt timp, însă, își șochează publicul cu exentricitățile sale. Idealist și rebel, Andreev își petrece ultimii ani din viață într-o mare penurie materială, în Finlanda, unde se retrăsese din cauza succesului...
0 poezii, 0 proze
MPMario Paparadzzi
Născut în municipiul Pitești ,dar petrecînd copilăria și adolescența în micuțul oraș Mioveni, orășel care de altfel mi se părea pe atunci atât de lipsit de culoare și plin tentații murdare . Între timp orașul a evoluat destul de frumos și parcă îmi pare rău că am ajuns să-i trec pragul atât de rar. Fiind cel mai mare dintre cei 4 frați, am simțit de mic să fiu mai responsabil, mai grijuliu, mai altfel. Din această cauză, dar și datorită faptului că familia nu avea tocmai o situație financiară bună aveam să fiu mai retras decât ceilalți din rândul meu, pe alocuri simțind un fel de rușine. Privind înapoi sunt mândru de felul în care am putut să mă abțin de ispitele ce băteau la ușă din toate părțile și de relația cu familia. După ce primii opt ani școlari i-am absolvit la școala Racovița, oraș Mioveni, opt ani în care de multe ori am fost lăudat pentru notele obținute, dar și pentru comportamentul de bun gust, anii de liceu au însemnat un regres, deși am fost absolvent al diplomei de...
10 poezii, 0 proze
Pirjol Ana-Maria
M-am nascut in Onesti la 27.01.1978, jud. Bacau. in liceu am inceput sa scriu primele randuri si am avut drept profesor indrumator pe dna. prof. Ciubotaru de la Scoala generala nr.8 din Onesti. Intotdeauna , dansa m-a indemnat sa scriu ceva mai vesel, dar versurile nu-mi ieseu niciodata asa cum vroia dansa. Aveam randuri pe care mi le corecta si le rescriam de zeci de ori. Ulterior, studenta fiind in Iasi la Facultatea de Drept, am inceput sa cochetez cu revizta/ziarul "Opinia studenteasca", dar nu a fost chiar pe stilul meu, chiar daca am colaborat cu ei cam aproape 2 ani de zile cat am fost studenta. In aceeasi perioada am fost si la revista "Convorbiri literare" cu doua din poeziile mele preferate. Din pacate, nu am primit raspuns de la ei, si, cu timpul, asaltata de examene si alte probleme, am renuntat la scris pentru o perioada de timp, cam lunga, din pacate. Acum dupa aproape 10 ani, mi-am reamintit cat de mult imi placea sa scriu si cat de mult imi place sa fac acest lucru...
1 poezii, 0 proze
ADAna Maria Damoc
Născută: întrun sat reședință de comună a jud. Iași, școală absolvită:prea puțină pentru a ma crede om de litere.........doar școala primară. 8 clase adică....nu că nu aș fi vrut mai multă invățătură dar mai mult nu s-a putut(nu vreau sa spun de ce) Publicații:Ziarul local Viitorul- dacă se pune în calcul și la fel în revista Împreună- o revistă pentru persoane cu dizabilități(scurte articole și poezii) Planuri de viitor:să obțin cât de cât aprecierea pe www.poezie.ro și să demonstrez că pot oferi mult mai mult decat și-au inchipuit unii...... Gânduri după care mă ghidez: Sunt cu atât mai optimistă cu cât viața mă încearcă mai mult...Caut înțelesuri chiar și-n cel mai infim fir de nisip,dar rămân atâtea intrebări fara raspuns...De va fi o viață lungă îndelung voi cauta viața și sensul ei(în oricare parte o fi el) Viața merge înainte...indiferent că o voi face târâș ori grabiș, dar o voi face și eu! Fiind mereu aceeași!
1 poezii, 0 proze
PSPaul Sterian
Paul Sterian (n. 1 mai 1904- d. 16 septembrie 1984, București) este fiul medicului militant Eraclie Sterian, autor a numeroase articole, broșuri și volume de popularizare a igienei ori de educație sexuală, de combatere a bolilor venerice, a tuberculozei și a tifosului, participant la primul război mondial în calitate de medic. După obținerea unui doctorat în Drept și Științe economice la Paris, cu teza La Roumanie et la réparation des dommages de guerre (1928), Paul Sterian va fi colaborator ocazional al Gîndirii, al Convorbirilor literare și al Curentului și redactor, din 1929, al ziarului condus de Nae Ionescu, Cuvîntul. Semnează manifestul avangardist Poezia agresivă sau poemul reportaj, în revista unu (1931). Participă la întemeierea grupării Criterion, în cadrul căreia ține mai multe conferințe (Acțiune și contemplație, 1932; Poezia română actuală, 1932, ș.a.). Activează în cadrul campaniilor sociologice ale lui Dimitrie Gusti, fiind, împreună cu N. Argintescu-Amza, regizor al...
5 poezii, 0 proze
Fiind ori inexişti
de Ștefan Petrea
Îţi verşi pe-atinsu-mi pielea, albă lege Ca fructul norilor veghind în iarnă Pe-obraji culori de-amurg ţi se răstoarnă Şi buzele de patimi ai dulcege. Când inexişti, plecând pe la lucarnă Cu zborul...
Dumnezeul inexistent – personaj în teatrul lui Eugène Ionesco
de Ioana Petcu
Mic preludiu în anii dramaturgiei postbelice Contemporan cu alte nume sonore din domeniul teatrului anilor ’50 – ’60, Eugène Ionesco este cel care se plasează în perspectiva absurdului, alături...
nimic nu este destinat uitării
de cretu-rosca draguta
Nu mă întreba decâte ori mă gâdesc la fiecare persoana cunoscută în parte,căci nu știu ce să-ți răspund,timpul meu este pentru cei care-i cunosc ,deși ei nu știu.Numele fiecăruia îmi vine în minte cu...
Calea nefericiților
de Ovidiu Vasilescu Macin
Toate-s spoite cu var și cu ceață, lucruri și oameni,-bărbați și femei- și-ai zice că-s umbre, stafii picurate cu licărul cerului, ca niciodată înstelat și înalt. Umbra mea, iat-o se-mpleticește și-i...
recenzie
de Bogdan Nicolae Groza
Adela NAGHIU EVADÃRI ÎN INTERIOR Motto: „azi las nebunia să-mi răsucească sângele până după delirul din vene” Fiecare nouă carte de poezie redeschide în planul discursului critic problema asemănării...
Să te naști cu capul înainte
de Roxana Sonea
E încă devreme. Abia au trecut de dimensiunile microscopice. E cald și plăcut peste tot în jur, și întuneric. Singura lor preocupare este să existe. Sufletele lor trimit, în mesaje chimice, dragoste...
Chiar
de Marius Florin
...Chiar traind, ceea ce n-am trait, in adevar, ci doar simtit, in ceea ce am cunoscut tangential, atat cat sa ma desavarseasca ca fiinta umana, deci...probabil umanizandu-ma,daca pot numi ratiune,...
Crimă și pace bună
de Marius Marian Șolea
18 Aprilie era mai ploios și după-amiezile scotoceau în oasele bătrânilor. Valuri de nori izbeau în valuri de lumină caldă, încercând să decidă care dintre ele vor ajunge să vină și să erodeze în...
Camera moliei mele
de Rosu Tiberiu
Camera moliei mele Îmi pansez rana sufletului meu cu fașa sterilă a inepției cotidiene consacrate. Stupefiat de atmosfera lugubră și de dansul sinistru al moliilor mele ce-și perindă aripile poleite...
Limite
de Paul Pietraru
Deși mi se prezentase cu mulți ani înainte interdicția de a gândi așa, în interiorul meu cel mai profund sufeream teribil pentru inexistența unei familii a mea, cu legături de sânge și trecut comun,...