"Fiica mea, Sara" – 20165 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
culture-pub
Culture Pub
de Adrian Firica
AȘAndreea Cristina Șarba
"NU CAD FRUNZELE CI TIMPUL SE SCURGE FOSNIND, IAR NOI IL ASCULTAM SI TUTUROR NE E FRICA..." 29.01.1987 – apariţia mea pe lume. Lucrez in domeniul cercetarii. Poezia - legătura mea cu stelele morgana_criss@yahoo.com
20 poezii, 0 proze
CNConstantin Nechiti
Nascut 1963, Bucuresti.Liceul ca toata lumea, mai departe nu. Incercari proprii putine, dar cu sete puternica pentru literatura in general, pentru SF in special. Jucat teatru din 1977 pina-n 1992. Ramas cu pasiune pentru teatru, nostalgie si regrete. Dar viata merge mai departe.... Actualizare: Reluat teatrul din 2005 pana 2020 si am avut imensa satisfactie de a juca pe scena alaturi de fiica mea Theodora.
8 poezii, 0 proze
girigan andreea
Nascuta in Iasi,in Faurar, in zodia pestilor care mi se potriveste de minune. Cea mai mare realizare profesionala deocamdata este absolvirea facultatii de drept, domeniu pe care mi l-am ales inca din gimnaziu. Cea mai mare realizare personala este si va ramane fiica mea, Emma Alexandra. Imi doresc sa fiu fericita, sa-mi pastrez copilaria in suflet si sa nu-mi uit pasiunea - poezia.
3 poezii, 0 proze
BABella Ahmadulina
Bella (Izabella) Ahatovna Ahmadulina (în rusă: Белла Ахатовна Ахмаду́лина) (n. 10 aprilie 1937, Moscova) este poetă rusă. Poetul Iosif Brodski o consideră cel mai mare poet rus în viață. Unica fiică a unui tată de origine tătară și a unei mame italo-rusoaice, Bella Ahmadulina și-a început cariera literară încă de când era elevă prin colaborarea la ziarul "Metrostroevets", perioadă în care și-a dezvoltat talentul liric participând la cercul organizat de poetul Evgheni Vinokurov. În 1960 este absolventă a Institutului de Literatură "Maksim Gorki". În 1954 se căsătorește cu poetul Evgheni Evtușenko, iar în 1960 cu scriitorul Iuri Naghibin. Al treilea soț, cel actual, este artistul Boris Messerer. Opera 1962: Strune ("Струна"); 1963: Genealogia mea 1968: Febră ("Озноб") 1969: Ore de...
1 poezii, 0 proze
SDslavu diana
.....doar o femeie cu frica de Dumnezeu si dragoste de frumos, in toate formele lui.... Rana mea Anonimă Pe tine te iubesc ca pe o rană, În care-am fost complice și chirurg, Pe tine te iubesc ca pe-un amurg, Sau ca pe-o jefuire de icoană. Cât apele spre mări încă mai curg Și ochii stau în cuiburi de sprânceană, Eu, totuși, te iubesc ca pe o rană, Și ca pe-o remușcare de chirurg. Tu nu ești rana ta, ești rana mea Atâta doar ca trupul tău o poartă. Pe tine te iubesc ca pe o poartă Ce-aș sfărâma-o ca să pot intra. Iar restul cât se poate întâmpla Sunt ciorne la o operă de artă. ...preluată pentru că mi-a plăcut mult-jos pălăria, merci.... â ă î ș ț
90 poezii, 0 proze
Cristi
Am 26 ani (sau cel putin atatia am cand scriu aceste randuri). Am facut in liceu fizica-chimie, in facultate informatica si acum lucrez ca programator. Nu am fost niciodata in liceu "prieten" cu materia "Limba si literatura romana". Nu ne-am inteles, nu ne-am simpatizat... Nu imi placea sa comentez scrierile altora. Niciodata nu mi-a placut sa scriu sau sa vorbesc despre ce au scris altii. Parerea mea este: au scris pentru ca asa au simtit. Punct. Nu trebuie noi sa incercam sa despicam firul in patru, oricum nu vom putea sti daca scrierile lor au fost inspirate din fapte reale sau nu. Un poem, o scriere - orice scriere - trebuie apreciata pentru ca este. Atat. Trebuie simtita, nu analizata... Asta simteam atunci si asta simt si acum. Probabil de aceea nu imi place sa spun lumii de ce am scris una sau alta. Am scris pentru ca asa au vrut gandurile mele sa nasca acele cuvinte. Atat! Momentan traiesc in Strasbourg, Franta si nu as da orasul acesta pentru altul.
2 poezii, 0 proze
CMCosmin C. M.
Am decis sa dau glas chemarii de a arunca intr-adevar cateva cuvinte despre mine. Viata mea este relativ banala, nimic deosebit fata de mii sau milioane de alti oameni. Copilaria a decurs in imaginatia si entuziasmul prieteniei, a strictetii impuse de parinti sau bunici si in vremurile bombardamentului cultural media post revolutionist. Si totusi, cand aveam vreo 14 ani, am pus mana pe o carte - obisnuiam sa mai citesc cate ceva. Cartea se numea Dune si e oarecum faimoasa. A avut un impact imens asupra conceptiilor mele si mai ales asupra preconceptiilor. A fost momentul in care am incetat sa mai cred tot ceea ce mi se spune daca eu nu concluzionez, pe baza logica sau fizica, acelasi rezultat. Am inceput sa-mi pun intrebari, intrebari care, in viziunea mea, erau esentiale: ce sunt? incotro ma indrept? ce imi doresc? ce este dumnezeu? ce este viata? ce este un deja-vu?... Totul s-a schimbat si s-a metamorfozat intr-o opinie solida a universului inconjurator... in timp desigur... mi-au...
12 poezii, 0 proze
ADAndrei Lucian Dragoi
M-am nascut in Targoviste. Am copilarit in Aninoasa. Am terminat gimnaziul "Coresi". Am absolvit liceul "Ienachita Vacarescu", sectia real. Am o vasta experienta in materie de olimpiade si concursuri literare. Scriu de la 12 ani. Programez de la 13 ani. Compun muzica de la 17 ani. Desenez de la 21 ani. Iubesc de cand ma stiu. Actualmente casatorit. Student la medicina, anul V, in Bucuresti. Educatia mea se echilibreaza bine intre o componenta realista si una umanista. Pasiuni: poezia, muzica, desenul, fizica, stiintele naturii,programarea, mistica, marii initiati. Creativitatea(imaginatie, speculatie, compozitie muzicala) e ce mai pregananta trasatura psihica a mea.
30 poezii, 0 proze
COcristian oprea
IERTARE Am pe cineva,un prieten,care se simte atunci cand iarta ca o gaura intr-un zid. “E un zid inalt ? “,il intreb. “Mai degraba o ruina”,tine el sa-mi limpezeasca nedumerirea. “Si atunci ce-ti pasa,dragul meu,oricum o sa se prabuseasca intr-un fel, nu?”. “Mi-e frica”,spune el,”sa nu ma obisnuiesc cu spartura...” LINISTE “Cum poti sa traiesti fara DUMNEZEU?”,am intrebat-o. Paream amandoi dealtfel,destul de mirati de intrebarea mea.... “Traiesc si-atat,am un rost,o lume in jur de suportat,si as complica inutil jocul asta cu o pedeapsa in plus‘’,mi-a strecurat printre dinti aproape dintr-o rasuflare. O prapastie grea imbracase parca,de tot,cuvintele...Am insistat: “atunci de ce imi spui mereu ca ma iubesti?”. “Pentru ca vreau‘’,zise ea ridicandu-se de la masa,’’sa te stiu linistit...” SA NU DAI NUME RAULUI Sa ii dai buna dimineata,si sa-l trezesti la timp.Sa-l tii pe langa tine si sa-l asezi la masa.Sa nu-l vinzi.El te va cumpara oricum.Sa nu-l lasi totusi sa tuseasca cu zgomot.Iti...
2 poezii, 0 proze
IPilorian paunoiu
https://www.facebook.com/pages/Ilorian-Paunoiu/676881582388949 M-am născut în satul Meieni, comuna Popești, județul Vâlcea, pe Valea Luncavățului, aproape de Pădurea Cotoșmanei. Părinții mei, Păunoiu Constantin și Păunoiu Ioana, oameni gospodari, m-au crescut cu dragoste și într-un mod cu totul special; mama mea, care nu mai este - a decedat în 3 februarie 1999 - mi-a dat o educație religioasă bazată pe fundamentele Bisericii Ortodoxe. Acest lucru mi-a marcat viața și creația literară. Mama m-a adus pe lume în noaptea de 13 spre 14 decembrie - oficial în certificatul de naștere este înscrisă data de 14 decembrie - în anul de grație 1965. Bucuria ei de a mă fi adus în lume a fost umbrita în jurul vârstei de 7 ani, când o boala ciudată, o neputință de neînțeles, începea să-și facă apariția: la început cu febra musculară, apoi cu rămânerea în urmă la orele de educație fizică față de colegii de școală primară. A început de atunci calvarul existenței mele, calvar și mântuire totodată....
90 poezii, 0 proze
Fiica mea, Sara
de Mazen Rifai
Nu știu de ce deschid ochii în fiecare dimineață asupra amintirilor din patrie și a celor dragi de acolo. Clipe din banda amintirilor mi se derulează în minte ocupând timpul dintre trezire și...
poem pentru alexandra
de Anghel Geicu
când fiică-mea asta mică era mai mică și ne plimbam prin parcuri ea alerga după fluturi eu căutam bănci pe care să stau și să respir în voie aerul ăsta sărat după care și ea venea să se așeze apoi...
nimereli 1 2 3 4
de Dragoș Vișan
nimereli (1) voi iniția orice conversație care îmi este de folos atâta timp cât nu devin eu însumi un dialog al oaselor încrucișate voi delira pe câte o sârmă ghimpată cu orice pasăre ce pre limba sa...
despre filozofi
de nicu brezoianu
Dobri a împlinit 23 de ani. Ruxandra Dobrița, fiica mea cea mare este persoana din familie care îmi dă curaj prin parcursul ei de succes și îmi pompează o doză de optimism necesară, un vaccin...
...ce magar !
de dorinMOLDOVEANU
Mi-am dat seama de intreaga schema, o am pe toata in cap. Cum ar putea un incompetent sa o dea in bara atat de rau…? Fiica mea mai mica, Suedia si fratele ei Camerun se joaca frumos in curte. Eu stau...
Povestea Stelei
de Mihaela Rascu
Trăia odată la malul mării, o femeie sărmană care împletea plase de pescuit. Bărbatul său fusese unul dintre cei mai buni pescari, dar pierise într-o furtună, lăsând-o pe săraca femeie singură pe...
Avarul de Moliere
de LUMINITA SOARE
Scena 4 Marianne, Frosine Marianne: Ah, Frosine, ce nenorocită sînt. Numai eu știu ce simte inima mea acum. Mi-e atît de frică de această întîlnire. Frosine: Ce vă neliniștește atîta? Marianne: Ah,...
Corbul
de Paul Bogdan
Ce poate fi mai plăcut decât o cameră supra încălzită? Vin de afară, unde toată ziua am strâns în plămâni praful fierbinte al capitalei, plonjez sub picăturile călii ale dușului, ies cu senzația că...
Ingineră de brânză mă fac!
de Maria Tirenescu
Era într-o zi de marți, zi de piață. Eram cu tata pe stradă, lucru de care eram încântată. Foarte mulți trecători îl opreau și-l întrebau ce face, cum se simte sau măcar îl salutau și-i făceau un...