"Ferestre către lume" – 19517 rezultate
0.03 secundeMeilisearchIRINA
FIRESTE,SUNT UN BIET NEBUN... CAND LUMEA E CE ESTE TRAIESC CA IN POVESTE SI LA NIMICA NU SUNT BUN... FIRESTE,SUNT UN BIET NEBUN * IUBESC PE LOC,URASC INDATA... FATALITATEA MA APASA... * DAR ORICE SUNT,ASA CUM SUNT, TOT AM O MANGAIERE: E TAINICA PLACERE DE-A STI CA MERG CATRE MORMANT SI SUNT ACELA CARE SUNT (MACEDONSKI)
11 poezii, 0 proze
todor adrian
Rebut Cu tălpi demonice calc tărâmul surpat intr-o clepsidră Pe mâini, nisip dinspre apus, moment nocturn Mă scutură o stea lățită în galaxii spumoase De-o daltă anonimă, eu răzvrătit în turn. Mă zbat între lățimea clipei prea devreme, prea nepotrivit Închis în sensul lamentabil, în turn, un ger satanic Ferestre dezgolite, să pot privi un interior Și bat ploile dezgustător în turnul falnic. Un trup cristalin se ascunde cu un etaj de-asupra mea Și bate sacadat în pragul tavanului meu Își revendică turnul ce l-am închiriat Și mulțumit mă roagă să mă abat de la traseu. Mă-mpiedic de o stâncă, se cutremură peretele dinspre nord Când ies, un curcubeu m-atinge violent La capăt e comoara, îmi spun, dar n-ajung prea departe De-odată-n jur doar turnuri, doar turnuri de ciment. Se clatină pereții spre care obosesc s-ajung tărziu Și mă târăsc pe cotul stâng, pe dreptul, pe amândouă Se-nchide nisipul spre răsărit cu o oră întărziere, Uitasem, s-a schimbat ora, cu un secol sau cu două.
60 poezii, 0 proze
Anghel Elena
Sunt om cu calitati si defecte, bineinteles. Sunt..o oarecare ,nu ma consider vedeta dar nici papusa ta caci nu sunt marioneta. Sunt..un personaj din cartile de povesti caci ma detesti knd ma citesti.. ca de o carte te feresti. Nimeni..nu ma cunoaste cu adevarat si orice ar zice lumea sunt o prea buna fata. Ambitioasa sunt, m-am nascut a fii, nimeni nu-mi sta in cale. Sunt un trandafir pe care furtuna nu-l poate lasa fara petale. Asculta bine si retine ca ce fac nu-i de fatada ,las'sa se citeasca-n ochii mei, las' sa se vada ca viata mi-a dat multe..da mai multe mi-a luat
2 poezii, 0 proze
Harry White de Danciu
din Prefață lui Ștefan Doru Dăncuș la cartea: Sânt pentru ca Este Harry White de Danciu s-a născut într-o lume a lacrimei terestre, satul Trestia din Maramureș. Acolo unde copilăria nu se pierde niciodată pe ulițele satului pline de praf, în luna când florile se rup din mugure prevestind învierea lui Isus. S-a risipit în parfumul universului, cu o chitară adesea sub braț, trecănd trist pe străzile întunecate ale unui oraș din România. Un steag, o mașină de tors, o lampă de mină, o piatră de la Chiuzbaia și alte câteva obiecte rustice, reprezintă pentru el zestrea româneascăa printre străaini. Dacă ar fi judecat după acestea, nu poate fi considerat un om bogat; în rest își trăieste viața pentru a putea răspunde la căteva întrebări esențiale pe care și le-a pus. Imaginea lui este mereu aceiași din vremea când a fost învățător în lumea copilăriei sale, pentru că nu există nicăieri pe pămănt un tablou mai frumos decăt acel al întoarcerii Învățătorului. Cartea de față (Sânt pentru ca Este)...
0 poezii, 0 proze
cosmin manole
ma puteti confunda cu un film care se deruleaza in continuu in jurul unei clipe privite din mai multe unghiuri, un cadru pregatit fara nici un motiv de 18 ani, o pelicula prinsa intre doua roti, o explozie neintrerupta de lumina, si o fereastra. izolati de mine sunt oameni care nu fac altceva decat sa priveasca si sa comunice unii altora ceea ce vad. observ in ochii lor imagini din mine. si sunt tentat sa le spun ce am visat inainte ca filmul sa inceapa
3 poezii, 0 proze
Teofil Lianu
Mulți dintre poeții afirmați înainte de cataclismul anilor 1944-1945, mînați de un imbold ireprisibil de supraviețuire (firește, lirică), și-au abjurat crezul tinereții. Unii, cu surle și cu trîmbițe ori cu penibile autoflagelări, alții, autoînșelîndu-se (voind să să creadă că n-o făceau decît într-o măsură infimă, fără importanță), alții, în fine, căutînd o nouă identitate, necunoscută cerberilor din edituri. O identitate gîndită, probabil, provizorie, menită abandonului la sperata venire a dezghețului. În acest ultim mod a procedat “iconarul” Teofil Lianu, care devine la mijlocul anilor ’50 poetul ce se adresează îndeosebi copiilor Teofil Dumbrăveanu. Văzuse lumina zilei la 11 (12, după unele surse) decembrie 1908, în ținutul Sucevei (Capul Câmpului-Păltinoasa). Din cauza războiului, purtat multă vreme cu încrîncenare în Bucovina, părinții săi - țăranii Glicheria (născută Olaru) și Grigore Coștiug - nu-l pot da la școală. Ar fi învățat, astfel, să citească abia pe la 14 ani, după...
2 poezii, 0 proze
Valeriu Bârgău
Valeriu Bârgău n. 7 martie 1950, d. 3 ianuarie 2006 Poet, prozator, publicist și editor. Membru al U.S.R. din România din 1980. Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, 1991. A fost ales președintele Asociației Scriitorilor din județul Hunedoara, 2004. Volume publicate: „Floarea soarelui”, Ed. Cartea Românească, 1978; „Alfabetul straniu în care vă vorbesc”, Ed. Cartea Românească, 1980; „Tulburarea naturii”, Ed. Facla, 1982; „Plantele din fereastră”, Ed. Albatros, 1984; „Noima de aur”, Ed. Cartea Românească, 1986; „Sfârșitul lumii”, Ed. Călăuza, 1992; „Apocalipsa după Valeriu”, Ed. Helicon, 1996; „Alfabetul straniu”, Ed. Cartea Românească, 2005, antologie. Romanele: „Semne particulare”, Ed. Facla, 1998; „Utopia profesorului Dunca”, (împreună cu N. Chirica) la Ed. Eminescu, 1986. Recenzii: „Generația ’80: Precursori & urmași”, Ed. Călăuza, 1999. Cărți de reportaje: „Jurnal de uzină”, Ed. Cartea Românească, 1981; „Steaua de pământ”, Ed. Eminescu, 1985; „Directorul de...
1 poezii, 0 proze
Adrian A. Agheorghesei
Totul a fost sublim până am trecut - ilegal - frontiera prin sudul mamei, într-un șase cireșar, prin 1984. ...Copilăria, cu de toate și nimic, încă e valabilă marțea și-n toamnele cu soț. …Mama a vrut contabil, deci – liceu economic. O factură îmi poate scrânti iremediabil sinapsele și orgoliul. Licențiat în modul de a spune complicat că nu știu nimic, adică în filosofie. …Torturez copaci de vreun deceniu, cu tot cu pauze de masă și somn. Într-una dintre aceste recreații care a durat numai trei ani, îmi dau foc la cinci sute de texte. N-am băut cenușa! Când mâzgălesc vorbe, o fac duios, compact, cu vis de răspundere, cu prezență de sictir și, uneori, în lipsă de mine. ...Ce-i poezia? Câteodată, infirmieră cu craci groși, riglă și ferestre deschise în palme. Altădată, camionagiu în moarte cerebrală - donator compatibil. ...Ce ofer versului? Șuruburi, cârje, intimitate, timp. Foarte rar, uter. …Ce-mi oferă el? Leucoplast cu gust primăvăratic, după ce-mi toarnă șuturi în gură. ...Literar...
109 poezii, 0 proze
Ina
Nu cred ca vreau sa scriu în această fereastră un CV cu date seci. Aș vrea sa spun ca sunt fericită că am avut o copilărie frumoasă, plină cu de toate, șotii și fapte bune, zâmbet și plânset, premii și diplome de la școală, priviri serioase și cuvinte de înțelepciune pe care le-am auzit de la părinți. Acum înțeleg că a fost pe atunci și prima dragoste, care a fost un pic stângace, dar care, cum îmi dau seama la moment, a fost sincera. Acum am ajuns acolo unde trebuie sa fii mai responsabila, mai puțin sincera, mai cu inițiativa, dar cel mai important este ca și aceasta etapa a vieții mele o ador la nebunie, cu greșelele făcute, cu iubiri nerealizate, cu prietenii și dușmanii, pe care ii ador la fel de mult.
8 poezii, 0 proze
Bogdan Leonescu - Amaretto
înainte de orice, trebuie să îți mărturisesc că bogdan leonescu este un pseudonim. din motive pe care aș prefera, firește, să nu le divulg, ar fi minunat ca numele meu adevărat să nu îți influențeze opinia asupra textelor mele. îți pot spune despre mine că am 29 ani, am terminat o facultate de stat, la bucurești, în 2007 și un masterat la o universitate străină; iar dacă ai crescut în cartierul meu, asta e mare lucru. mă mișc destul de mult prin țară, iubesc literatura nordică și cea americană dar descopăr, de la an la an, că nu voi avea timp, în cele cîteva decenii ce mi-au rămas aici, să citesc nici a zecea parte din cît mi-aș dori. îmi place să spun despre mine că trăiesc din poezie, fiindcă lucrez în departamentul de relații publice al unei companii și nu ratez vreo ocazie de a estetiza interacțiunile cu toate tipurile de public ale organizației ăsteia, care mă plătește suficient cît să tac mîlc cînd șeful nu are dreptate dar ține musai să aibă. urăsc compromisul ăsta de mor și aș...
4 poezii, 0 proze
Ferestre către lume
de ADRIAN ANGHELESCU
Ferestrele din viața mea N-au nici obloane, n-au nici storuri Și n-au în spate vreo perdea S-ascundă ale mele doruri Că sunt ferestre către lume Pe care le deschid timid Deși un gând mereu îmi spune...
Mediamorfoze - 1
de Sebastian Corneanu
Mediaidentitate Mă numesc Sebastian, sebastian_himself, sebacc2005, sebastianxxx, sebastian4u sau nu contează cum. Am orice nume sau toate numele, iar toate sunt ale mele, atâta vreme cât nu sunt ale...
Eseu despre mai multe zile - 2
de Dragos Farmazon
Zboară-mă către lună. Sau către unde vrei tu; ori către altundeva chiar, dacă acolo este frumos. Am ascultat cu atenție portative prin difuzoare. Se aude că vara este mereu aici uneori. Atunci...
Ioan pierdutul
de laurentiu mihaileanu
otto: Cred în Lume ca într-o margaretă, fiindcă o văd. Însă nu o gândesc, căci a gândi înseamnă a nu înțelege. ( ... alias Alberto Caeiro) 1. Gura de canal Alunga din răsputeri blestemata zădărnicie...
Ne
de Florin Andor
aruncam la coș periferiile creșteau principii străine dintr-o eroziune a tradițiilor forme rotunde și tari de cunoaștere alunecam pe conturul celuilalt seturi de întrebări se cățărau de-a lungul...
Și
de Florin Andor
plecam până rămânea doar auriul și o după-amiază silită să doarmă cu fața la perete umbrele mă cunoșteau după aceleași apăsări larvare căzute între omoplați mai mult decât vederea fără ochi rămânea...
Reteta
de Costache Madalin Vasile
Dragostea nu este rationala. Ea nu apare si nu se deplaseaza pe o traiectorie logica sau previzibila. Ce rost are sa spui \"Luna aceasta precis ma voi indragosti!\" sau \"Eu n-o sa ma mai...
Filozofia formelor perfecte, 1
de Cristina-Monica Moldoveanu
8 august 2018 Idei reper • femeia ca mister în autocunoașterea masculină • autocunoașterea feminină față în față cu daimonul sau cu incubus-ul • haruspiciile logosului cotidian De...
Puntea nevăzută
de chirescu manuela catalina
Am mers o viață, sprijinind un gând, Că dincolo de noapte, cerul nu e gol, Că pașii mei, în noapte rătăcind, Desenează drumuri pe un sul de rol, Țesut de-un Sine veșnic călător, Ori poate doar un vis...
Magdalena Dale în dansul clipelor peste nervuri de timpi
de Maria Prochipiuc
Plesca Adriana Doina Ai multe scrieri profunde care m-au miscat,insa eu m-am oprit la gandurile tale din textul \"Suntem prea grabiti...\"care a sosit in viata mea creand un moment de...
