"Fata oceanului" – 20743 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
PCPaulo Coelho
Paulo Coelho (Rio de Janeiro, 24 august 1947) este un scriitor brazilian. Este fiul lui Pedro, inginer, și al Lygiei, casnică. La șapte ani a intrat la școala iezuită San Ignacio din Rio de Janeiro. A câștigat primul său premiu literar într-un concurs școlar de poezie, iar sora lui, Sonia, și amintește cum și ea a câștigat un premiu pentru eseu prezentând o lucrare pe care Paulo o aruncase în coșul de hârtii. Înainte de a deveni unul dintre cei mai de succes romancieri ai lumii a fost un hippie rebel, apoi autor dramatic, director de teatru, jurnalist, poet. În 1986 face pelerinajul la Santiago de Compostela, eveniment care i-a marcat viața și cariera literară. Deși profund atașat de Brazilia natală (își scrie operele la calculator, în fața oceanului, în vila de la Copacabana). Cărțile sale dezvoltă drame universale, valabile oriunde și pentru oricine, ceea ce explică primirea entuziastă de care se bucură pe toate meridianele. Cărțile lui Paulo Coelho, editate în 150 de țări și...
32 poezii, 0 proze
Ttina
Sunt un fir de praf in oceanul Vietii. Nu sunt rau dar nici foarte bun. Ma invart si eu in jurul unor idealuri, fac parte din jocul unor destine umane, simple sau complexe, sunt uneori trista ca nu pot face tot ce imi propun dar si fericita sa simt blandetea Soarelui, briza marii sau crudul verde al firului de iarba. Ii ascult pe toti, incerc sa inteleg, sa iert sau sa ma bucur. Nu-mi place forfota sociala de a fi in fata, prefer discretia, sinceritatea si iubirea pentru aproapele tau. Cred intr-un Dumnezeu atotputernic care ne vegheaza si ne indruma prin instinctul nostru. Imi plac lucrurile profunde, serioase, cladite cu truda si intelepciune. Imi place tacerea si anonimatul in viata atunci cand ajuti pe cineva. Urasc minciuna, lipsa de respect fata de valori si prostia afisata. Sunt un om care incearca sa fie OM... Viata mea e ca si a Dvs. sau a altora. Cu bucurii, necazuri sau vise. Vreau sa dau ce am in plus in mine, dar sa si primesc de la DVS., sa provoc si sa fiu provocata, cu...
21 poezii, 0 proze
ADAnghel Dumbrăveanu
Anghel Dumbrăveanu (n. 21 noiembrie 1933, Dobroteasa, județul Olt) este un poet, prozator și traducător român, aparținând generației resurecționale (1965 - 1970) și a revoluției paradoxismului bine temperat. După absolvirea Școlii Pedagogice (1949–1953), urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității din Timișoara (1962–1968). Între anii 1953 și 1990 funcționează ca redactor, apoi ca secretar general de redacție și redactor-șef adjunct al revistei Scrisul bănățean, devenită Orizont. În prezent este redactor-șef al revistei Rostirea românească. Este căsătorit cu profesoara și poeta Alina Dumbrăveanu. Cei doi au împreună o fiică – profesoara, poeta și traducătoarea Violeta Dumbrăveanu. A scris și publicat peste 50 de volume de beletristică. Teritoriul poetic al lui Anghel Dumbrăveanu s-a conturat de-a lungul a patru decenii în volumele: Fluviile visează oceanul (București, 1961), Pământul și fructele (1964), Iluminările mării (1967), Oase de corăbii (1968), Fața străină a...
17 poezii, 0 proze
Augusta Graham
bucuresteanca de langa gara de est, americanca de langa oceanul pacific, specialist in ce nu-mi foloseste nici mie nici celorlalti, mama a unei fetite pe nume augusta-bianca, publicata in reviste fara ecou, scriu in fiecare zi pentru a-mi exersa degetele, creierul si inima.
1 poezii, 0 proze
Ffata_din_vama
1 poezii, 0 proze
ABam fata de mancator de Baschetzi
Sunt impotriva campurilor obligatorii. Nu din principiu.
1 poezii, 0 proze
Oana Tudor
De ce scriu? Pentru ca ma cheama visul. Cine sunt? Speranta zilelor innegurate, si lumina diminetilor albe.
26 poezii, 0 proze
laura
3 poezii, 0 proze
CMcatalina marincas
https://www.facebook.com/catalina.marincas.3
149 poezii, 0 proze
dana
Redactor
3 poezii, 0 proze
Fata oceanului
de Mandra Ana-Maria
FATA OCEANULUI Fetita aceasta cu ochii albastri Imi spune firav ca simte ceva In spatele ei sunt din lume toti astrii Ce-asteapta-o poveste sa-mi spuna candva. Ascult cum rasuna o voce timida Ce...
pe fața oceanului
de Ottilia Ardeleanu
ai zice că pasărea asta imaculată n-ar fi în stare să muște să destupe artere de sânge într-un ocean la suprafață mamiferul își cere dreptul la aer din când în când trebuie să tragă pe nări viață...
Un infinit de nepătruns
de Diana State
În astă lume strălucitoare, Suntem un fir de praf în infinit, Sunt o ființă întrebătoare, Ce în fața oceanului necunoașterii rămâne uimită. Ce suntem noi pentru a pune o intrebare, Ce vrea să rezolve...
Oceanul la Santa Cruz
de Constantin Nisipeanu
lui Radu și Marianei La Santa Cruz Pacificul e frumos ca o floare ce zâmbește fericită în fața soarelui care a șters cu o cârpă norii de pe cer. Aș putea să spun: Domnișoară vă ofer această floare...
Învaț mereu
de Casandra Marilena Adam
Învăț, mereu trebuie să reînvăț dimineața să merg din nou, să nu cad amețită de înocența luminii fecioare. Mereu, când evadez dintre ziduri și aer cu miros de asfalt, reînvăț echilibrul, să nu mă...
Degeaba comisarii m-ar împușca-n perete
de Dragoș Vișan
Văd fisura Casei Comune europene cum merge în pantă văd proptelele din gard puse pe casă văd gresia de la "ușă" — se deplasează văd că a fost construită Uie Șuie în pantă văd o fisură longitudinală...
***
de Andrei Albu
Smarald Uneori visez numai albastru… iar în fața mea porțile oceanului se deschid ca două aripi împreunate- desfăcute. Uneori visez doar cald… iar în fața mea le simt – acele mâini ca un orb în fața...
Oamenii pustiului
de Has Georgiana
Arșița domină atmosfera. O emoție stanie te cuprinde față în față cu imensitatea oceanului de nisip. Nimic nu se mișcă, totul este înghețat într-o tăcere ce stăpânește tărâmul încă din prima zi a...
Yin și Yang nedistruse de Hiroshime
de Dragoș Vișan
Trupul și sufletul tind să fuzioneze, fondul obscur al Genezei nu-i distrugerea forțată de mai marii popoarelor, ci o contemplare mai presus de înțelegere, de tip irațional, yoghină, mistico-ascetică...
față în față
de Ottilia Ardeleanu
știi cum e să nu ai chef de nimic să stai cu mâinile la ceafă să te adâncești în ele greu ca într-o groapă din care să nu poți ieși în timp ce contempli o pată de petrol după ce s-a răsturnat totul...