Poezie
Fata oceanului
1 min lectură·
Mediu
FATA OCEANULUI
Fetita aceasta cu ochii albastri
Imi spune firav ca simte ceva
In spatele ei sunt din lume toti astrii
Ce-asteapta-o poveste sa-mi spuna candva.
Ascult cum rasuna o voce timida
Ce grabnic sopteste amorul real
Si-apoi din ocean parca iese, e uda
Iubirea-I de vina, potop anual.
Se scurge si visul printre degete fine
Ce-arunca-n amurg priviri si scantei
Si lumea de basm impletita cu bine
Se lasa invinsa de anii mai grei.
Iar fata revine la focul terestru
Scaldata-n oceanul de lacrimi si dor
Acum il priveste ca pe-un tablou celestru
In care odata a fost sub zavor.
001.295
0