"Facem aceleași greșeli" – 20283 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
AVA V
Ar fi multe de spus aici dar in acelasi timp nu ar trebui spus nimic. Sunt doar cineva care nu are nimic special. Sunt doar cineva cu multe secrete care iti minte adevarul uitandu-se in ochii tai. Nu ma lua in seama, nu imi place sa mint. Dar o mai fac uneori. Toti o facem. Cine sunt eu, zici? cine sunt eu? Cum as putea sa iti spun tie din moment ce nici eu nu stiu? Sunt doar eu. Si atat!
25 poezii, 0 proze
florin stanica
M-am născut pentru a fi mecanic, dar drumul vieții a deraiat de pe șine. Mecanicii au reușit să-l pună pe șine, dar nu pe aceleași șine. Așa se face că am ajuns la maturitate să fiu pe o altă cale, iar destinația este cu totul alta. În curând voi ajunge într-o poziție socială care-mi va interzice să pun mâna pe vaselină, ulei de motor sau orice altceva în afară de cărțile de specialitate ce devin antice imediat ce au fost citite. cu pasiune și multă bucurie din partea unui oarecare care se pricepe la multe, însă nu pricepe orice și... care în același timp nu uită chiar dacă este nevoit să ierte. Cel mai eficient într-u iertare este însăși uitarea.
1 poezii, 0 proze
Azarie
CRONICA LUI AZARIE Din aceeasi scoala istoriografica face parte si calugarul Azarie, caruia i se atribuie o cronica scrisa din porunca domnitorului Petru Schiopul. Textul acestei cronici a fost gasit de catre I.Bogdan intr-un manuscris din secolul XVI-XVII, in Biblioteca Imperiala din Petersburg. Intreaga cronica romaneasca are titlul Povestire in scurt despre domnii Moldovei si se imparte in urmatoarele parti: 1. Cea mai completa redactie a Cronicii de la Putna. 2. Cronica lui Macarie pina la 1551. 3. Cronica scrisa de catre calugarul Azarie, ce cuprinde date din istoria Moldovei de la 1551 pina la 1574. Aceste trei parti din manuscrisul rusesc cuprind intreaga istorie a Moldovei, de la intemeierea ei si pina la anul 1574. Cu privire la viata lui Azarie nu se cunoaste nimic. Se stie numai ca el a fost calugar in Moldova, de unde provine si manuscrisul din Biblioteca Imperiala din Petersburg, ca el considera ucenic nemernic al cronicarului Macarie. El avu insarcinarea din partea...
0 poezii, 0 proze
NTnicolae tomescu
Mulți, foarte mulți ani doar ca cititor am avut de-a face cu literatura. -din ianuarie 2007 public frecvent pe Agonia ro. -colaborări sporadice în Tribuna Sibiului, Formula AS și în Boema (Revistă de literatură și artă) ce apare la Galați -septembrie 2012:îmi apare romanul Spre Necunoscut la editura ARHIP ART -octombrie 2017: îmi apare romanul Străbătând ceața la aceeași editură mai 2021 îmi apare volumul Oameni și vremuri-povestiri contac:tutu_tomescu@yahoo.com https://www.amazon.com/dp/B0BZJG5TDT/ref=mp_s_a_1_1?crid=DSLOGXWQH7D9&keywords=ol%C4%83ne%C8%99ti&qid=1679680740&s=books&sprefix=%2Caps%2C254&sr=1-1&fbclid=IwAR0Dr5qysqcRx4aUolU89CbGscdFh5hnSwThum6pxh-mQx7rhdQOUMRWAZ0
915 poezii, 0 proze
AZAndrea Zanzotto
S-a născut la Pieve di Soligo (Treviso) la 10 octombrie 1921. Face Facultatea de litere la Padova, terminând-o în 1942, dar în tot timpul studiilor și după aceea este profesor în satul natal. După o perioadă de „aclimatizare” culturală, petrecută în Franța și Elveția, s-a reîntors să profeseze în același peisaj ce se va transfera treptat în spațiul textului poetic. Primul volum de poezii se numește A che valse? (fiind publicat însă la Scheiwiller abia în 1972) căci debutul editorial are loc la Mondadori, relativ târziu, cu Dietro il paesaggio, în 1951. După spusele poetului într-un interviu, el nu poate scrie decât „în fața/îndărătul peisajului” natal. Fără evenimente exterioare de răsunet, biografia omului Zanzotto se suprapune perfect pe autobiografia poetului. Cele mai îndrăznețe gesturi ale sale sunt chiar operele publicate. Acestea, după debutul amintit, continuă astfel: Elegia e altri versi (1954); Vocativo (1957); IX Ecloghe (1962); La beltà (1963); Gli sguardi i fatti e...
1 poezii, 0 proze
CCCornelia Constantin
M-am născut în localitatea Unirea Județul Călărași în 26.02.1949. De locul nașterii mele mă leagă multe lucruri, chiar dacă viziunea actuală asupra satului de atunci nu mai este aceeași. Aici am învățat să scriu și să citesc la îndemnul mamei mele, o femeie cu puțină știință de carte, dar care recita dumnezeiește din Coșbuc, Eminescu și Goga. Tot aici, școlăriță fiind, am avut șansa de a-mi fi îndrumat primii pași un dascăl care-și făcea meseria arzând - Domnul Tiberiu Chiriacescu, ale cărui învățăminte vor fi coordonate esențiale ale devenirii mele. Pe scurt, aici, în satul acesta de pe malul Borcei, am învățat „să fiu”.Cursurile gimnaziale le-am urmat la școala din sat până în clasa a VI a, când părinții mei s-au mutat în orașul Călărași, unde am continuat atât studiile gimnaziale, cât și pe cele liceale, în cadrul liceului” N.Bălcescu”, primele două clase și la liceul „M.Eminescu „ ultimele două clase. Iau examenul de bacalaureat în anul 1967, an în care devin studentă a Facultății...
26 poezii, 0 proze
CCCiprian Ciuciu
(...) Ceea ce e deopotrivă fascinant la Ciuciu este că proza lui poate fi ușor dramatizată, lejer dramatizabilă, fără să dea senzația de scenariu premeditat, el face ieșirea rostirii în act; povestește un act; povestește un act de mimică chiar; teatrul devine în subtext ca suport tehnic de înțeles compulsivul necesar afișării personajului. Există un fir roșu care străbate prozele scurte ale lui Ciprian Ciuciu, o problemă a comunicării pusă altfel, același falling down care este vădit alimentat de un filon patologic cît și de o hipersensibilitate pe care autorul o pasează personajelor sale. La bun exemplu Gregor Samsa nu se mai metamorfozează în gîndac ci trăirile lui și le substituie posibilelor trăiri ale nefericitei viețuitoare de pămînt, parca amintind de proaspăta abordare hollywoodiana din „Armata celor 12 maimuțe” sau „Girl interrupted”. Ce mai aduce prozatorul debutant este plasarea simbolurilor pe post de recursuri de stil și de manieră. El îi conferă personajului atributul de...
62 poezii, 0 proze
MMMărușteri Marius
M-am născut (pe bune !) într-o gară - de unde probabil și constantul meu "dor de ducă"...la poalele Apusenilor, unde - vorba Valeriei Tamaș - " se nasc și munții și probabil din aceeași piatră". Vreo 30 de ani de școală, ani în care am învățat unde să caut când nu știu ceva, unde să "depozitez" când am găsit ce căutam, respectiv unde să nu mai caut ceva ce nu o să găsesc niciodată... Devorator de poezie și literatură SF (uneori cele două genuri literare chiar au ceva în comun) :). Poet preferat: Vasile Voiculescu Ce cred despre "Ars poetica"? Am avut ocazia să îl aud pe marele Ștefan Augustin Doinaș, înainte de 1989, luând-o peste picior pe cea mai nesuferită (a se citi comunistă) profesoară de limba română din orașul unde făceam liceul - în cadrul unui cenaclu literar - cu privire la o recenzie făcută de aceasta "Mistrețului cu colți de argint". Citez aproximativ: "Doamnă (nu tovarășă - sic!), vă asigur că nu m-am gândit la nimic din ce ați spus când am scris această poezie !!!"
29 poezii, 0 proze
Constantin Argintaru
Constantin Argintaru (n. 14 august 1894, Plenița, Dolj - d. 23 mai 1936, Cluj) a fost un poet român. Face clasele primare în comuna natală; Școala Normală la Craiova. Participă ca ofițer la primul război mondial, rămănând invalid în urma luptelor de la Mărășești. Cavaler al ordinului militar Mihai Viteazu. Debutează editorial în 1926, cu broșura "Monumentul durerii". Director al revistei "Hyperion" (1932-1935) și al editurii cu același nume din Cluj. A mai colaborat la Abecedar, Luceafărul literar și critic, etc. Lirica sa are elemente de tradiționalism, postsimbolism și expresionism. Este menționat în "Istoria literaturii române..." a lui G. Călinescu la capitolul poeților dialectali (alături de I.O. Suceveanu și V. Copilu-Cheatră). Opere * Monumentul durerii, 1926 * Agonia soarelui, 1930 (care a mai fost reeditată de două ori în timpul vieții) * Vin țiganii, 1934 * Viața pietrelor, Editura Hyperion, Cluj, 1935 * Setea norilor, 1935
1 poezii, 0 proze
ZFZam Razvan Firescu
Absolvent al Facultatii de Stiinte politice, filosofie si stiinte al comunicarii, sectia Filosofie, Universitatea de Vest, Timisoara. Publicat articole si recenzii in diferite reviste. Pe cat pot, incerc sa intru in jocul nebunesc al cuvintelor. Dar cat imi reuseste, asta doar cei ce ma citesc pot spune. Sper sa aduc trairi in fiecare cu aceeasi intensitate cu care o face o substanta narcotica. Al dvs., Z.Razvan Firescu
3 poezii, 0 proze
Facem aceleași greșeli
de Silviu Somesanu
Tu treci peste cadavrele oamenilor vii înainte să moară fără nicio remușcare, pământul lor intră oricum în carnea ta. Pentru că faptele abominabile se uită întotdeauna, traumele lor se estompează, nu...
Iubire
de Dascalu Florin Beniamin
Good bye my love good bye...Este o parte din refrenul unei melodii interpretate de catre Demis Roussos.O melodie atat de frumoasa incat poate sa ridice moralul si unui om care nu a mai zambit de...
Suflu de vânt
de Alice Diana Boboc
Când praful devine suflu de vânt, transcedem în noi. Întotdeauna în noi. Într-o nouă identitate a noastră. Și facem mereu aceleași greșeli într-o repetare continuă. Umbrele noastre cred că noi suntem...
Vesnicele intrebari
de lllll
A fi uman înseamnă a fi predispus la greșeli. Definirea verbului a greși ar fi urmatoarea: aplicarea unei decizii care în momentul cu pricina părea a fi cea mai bună, chiar dacă, ulterior, s-a...
Scrisoare pierdută de sentimente
de Raluca Rus (Sîrbu)
Visele mi se aștern pe gene, ochi și buze. Îmi pătrund în suflet și cu pana adormită de timp încep să apese pe foaia adâncului meu. Închid ochii și parcă simt aroma dulce a iubirii – mă înconjoară...
viata...ca un sotron
de Daniela Parvu Dorin
dacă viața e privită ca un șotron noi suntem acei care aruncăm piatra (sau suntem o piatră aruncată de alții?) într-un desen conturat deja… arunci piatra și …sari în primul pătrat într-o copilărie...
Boboteaza încălzirii globale
de Emilian Lican
Ce înseamnă să fii scriitor? Ce înseamnă școala veche a scrisului în comparație cu școala contemporană a ceva ce aparent nu mai există? Eu cred că nu este nici o diferență! Dragostea pentru scris...
Despre medici
de Cucu Constantin
Constat uneori că, într-un mod pe care eu îl consider nedrept, o parte din cei care mă citesc consideră că, în anumite aprecieri, gânduri și ipostaze în care mă reprezint încercând să descriu...
absurdul din noi
de loredana marilena pacala
Mă ucide gândul că pot fi o bucată de plastilină în mâinile destinului, că mă va putea modifica mereu după bunul său plac eu neputând să schimb nimic din toate astea trăind într-un loc comun de unde...
Noi... suntem români!?
de Daniel Aurelian Rădulescu
Ni s-a urcat burta la cap Și mâinile-s cu ghiuluri grele. Credința-a devenit păcat Și obrazul s-a-ngroșat de piele! Vedem prin ceață atât de aproape, Toți cataractici de interese; Copiii... diplome,...