Căutare

Richard Wurmbrand s-a născut în București în 1909, fiind cel mai mic dintre cei patru băieți ai unei familii de evrei români. În 1936, anul în care s-a căsătorit, călătorind prin munții României, a întâlnit un tâmplar creștin care i-a pus în mână o Biblie. Neavând educație, creștinul nu le-a putut explica prea multe, și nici nu le-a putut răspunde la întrebări, doar i-a sfătuit să își facă timp să citească măcar una dintre Evanghelii. După câtva timp evreul Wurmbrand s-a încreștinat, devenind apoi pastor protestant. În timpul celui de al doilea război mondial, pastorul Richard Wurmbrand și soția sa au salvat numeroși tineri evrei din ghetouri, au predicat zilnic în multe adăposturi și au fost arestați de câteva ori pentru activitate creștină ilegală în timpul stării de război. După sfârșitul războiului, când comuniștii s-au instalat în România și au început să controleze bisericile (1945-1947), pastorul Wurmbrand a început o activitate subterană viguroasă de propovăduire a...

1 poezii, 0 proze

Demostene Andronescu

Născut la 3 decembrie 1927, în comuna Cîmpuri, județul Vrancea, deci într-o zonă ce constituie un fel de ținut de cumpănă între Moldova și Muntenia, Demostene Andronescu are parcă și ceva din blîndețea molcomă a moldoveanului, dar și ceva din încăpățînarea iscoditoare a munteanului: e un amestec oarecum paradoxal de contemplativism liric (prin care se explică poetul) și de activism neastîmpărat (din care se nutrește luptătorul). Cuminte și necuminte totdeodată, pare să nu se simtă în firea lui decît pe răzoarele inefabile dintre realitate și visare, dintre real și ideal. Prin poezia lui trece adeseori – cu o tristețe mai senină, de dor românesc – umbra lui Don Quijote. Omul însuși are, la rîndu-i, ceva donquijotesc, un amestec îndărătnic și indefinit de „visătorie” și „nebunie”, în sensul nobil (și adesea uitat) al acestor cuvinte. Donquijotismul apare de altfel, în viziunea sa, ca însemn paradigmatic al unei întregi generații: aceea a tînărului...

0 poezii, 0 proze

Paulo Coelho

Paulo Coelho (Rio de Janeiro, 24 august 1947) este un scriitor brazilian. Este fiul lui Pedro, inginer, și al Lygiei, casnică. La șapte ani a intrat la școala iezuită San Ignacio din Rio de Janeiro. A câștigat primul său premiu literar într-un concurs școlar de poezie, iar sora lui, Sonia, și amintește cum și ea a câștigat un premiu pentru eseu prezentând o lucrare pe care Paulo o aruncase în coșul de hârtii. Înainte de a deveni unul dintre cei mai de succes romancieri ai lumii a fost un hippie rebel, apoi autor dramatic, director de teatru, jurnalist, poet. În 1986 face pelerinajul la Santiago de Compostela, eveniment care i-a marcat viața și cariera literară. Deși profund atașat de Brazilia natală (își scrie operele la calculator, în fața oceanului, în vila de la Copacabana). Cărțile sale dezvoltă drame universale, valabile oriunde și pentru oricine, ceea ce explică primirea entuziastă de care se bucură pe toate meridianele. Cărțile lui Paulo Coelho, editate în 150 de țări și...

32 poezii, 0 proze

Muntean Roxana

" Nașterea mea n-a adus nici cel mai mic câștig Universului.Moartea mea nu-i va micșora nici imensitatea,nici splendoarea.Nimeni n-a putut să-mi explice de ce-am venit, de ce voi pleca" Omar Khayyam

4 poezii, 0 proze

Omraam Mikhaël Aïvanhov

Maestrul Omraam Mikhael Aivanhov (1900-1986), filozof si pedagog francez, s-a nãscut în Bulgaria. În anul 1937 el se stabileste în Franta si începe sã explice esenta învãtãmântului sãu. Ceea ce surprinde chiar de la început, în opera sa, este multitudinea aspectelor în care este prezentatã aceastã unicã problemã: omul si desãvârsirea sa, omul si perfectionarea sa. Oricare ar fi subiectul abordat, el este în mod invariabil tratat în functie de folosul pe care i-l poate aduce omului, pentru o mai bunã cunoastere de sine si pentru o mai bunã îndrumare a vietii sale Ceea ce surprinde, chiar de la început, în opera sa, este multitudinea aspectelor în care este prezentată această unică problemă: omul și desăvârșirea sa. Oricare ar fi subiectul abordat, el este în mod invariabil tratat în funcție de folosul pe care i-l poate aduce omului, pentru o mai bună cunoaștere de sine și o mai bună îndrumare a vieții sale.

1 poezii, 0 proze

Petru ROMOSAN

Tatăl: Samoilă Mama: Floarea Căsătoril cu Adina Kenereș (prozatoare) Absolvent al Liceului George COșbuc din Cluj (1976). Angajat în București la o galerie de artă a Fondului Plastic (1981-1988) Debut cu vss. în rev. "Tribuna" (1972) Debut ed. cu vol. vss. "Ochii lui Homer" (1977, Premiul uniunii Scriitorilor RSR). În sept. 1988 reușește să treacă clandestin granița în UNgaria după o tentaivă eșuată în aug. "M-a ajutat Dumnezeu, altfel nu îmi explic de ce ofițerul de grăniceri care a oprit căruța în care eram i-a cerut actele doar călăuzei mele.[...]" Stabilit din 1988 în Franța, la Paris, unde înființeazăp o galerie de artă. Revine în România în 1998 și întemeiază împreună cu soția sa Ed. Compania. Autor al antologiei "Cele mai frumoase 100 de poezii ale limbii române" (București, 2001). "Ochii lui Homer" - CLuj, 1977 "Comedia literaturii" - București, 1980 "Rosa canina" - București, 1982

12 poezii, 0 proze

Gabriela Savitsky

Cu numele administrativ Gabriela Doina Popescu, cu numele secret și drag, Gabriela Savitsky, cu care încearcă împărăția cuvintelor, nu cu intenții neapărat cuceritoare ci, mai degrabă, cu acelea de a o adânci și a o face sonoră. Nu există, cred, întrebare mai chinuitoare pentru omul trăitor pe pământ, sub stelele de la facerea lumii, decât cea asupra rostului propriu. Ce aduce prezența lui, în plus? Ce are de făcut pentru a nu supăra ursitoarele și norocul? Unii își află răspunsul cald și oarecum liniștitor în rutina vieții zilnice în care se așează ca lutul rece în matrița pentru cărămizi crude. Cărămizi care trec prin focul evenimentelor și construiesc, cuminți, zidul omenirii, năzuind să ajungă la cer. Sunt alții mânați de-o dorință stăruitoare și neliniștită. Sunt cei care vor să afle, vor să înțeleagă, vor să-și explice, vor să spună și altora. Sunt cei pe care viața proprie nu-i încape. Fără fals orgoliu ci cu multă umilință, trebuie să recunosc a mă prenumăra printre aceștia....

28 poezii, 0 proze

vivi hampu

Poeziile...aberatii palide fara de care n-as mai fi eu...bune, proaste sau mediocre, ma simt in toate si le simt in mine. Ce nu se poate explica...spune,arata, se poate scrie. Si ce bucurie e sa regasesti in poeziile scrise de altii stari familiare - uneori ma intreb de ce n-am scris eu unele poezii...daca tot le-am gandit :)

84 poezii, 0 proze

Paul Dragu-Sorlopciu

Student la silvicultura. Am ajuns in acest domeniu dintr-o minunata intamplare a sortii, ceva care este foarte greu de explicat, dar si mai greu de inteles. Am descoperit ca am un oarecare talent la poezie, adica imi vine usor inspiratia in orice moment. Sunt nerabdator sa va cunosc, si va multumesc anticipat pt deranjul de a-mi fi citit post-urile. multumesc

53 poezii, 0 proze

Explica-i tu

de Florin DeRoxas

Prietena mea, explica-i tu de ce trebuie sa plec, tu o cunosti mult mai bine si pe tine te-asculta cum n-a ascultat de mine. Explica-i tu ca iubirea nu este doar de o parte, e traita de-amandoi, si...

PoezieAtelier

Poarta cu amintiri

de Mariana Tanase

- Să nu îi spui lu’ tata Neo nimic despre noi! Nu știu ce nu ar fi trebuit să nu-i spun... - Ai înțeles? Adună-te, nu mai visa cu ochii deschiși! O ciupitură vârtoasă între coaste îmi smulseră un...

Atelier

Oameni și iepuri - 6

de marin badea

Într-o amiază cu multă ploaie, ai ajuns la o concluzie care îți smulge un zâmbet. Tâmp. Adevărul că viața e prea scurtă ca să iubești o singură femeie sau, după caz, un singur bărbat. E păcat de...

ultimul Regis

de aurelia chircu

Acelaºi policandru cu lumanări de spermanþet, a cărui intensitate luminoasă îi rănea pupilele ºi salivaþia greþoasă a publicului masculin, ce l-ar fi devorat ca niºte...

Revelația mesagerului oportun

de Marian Pavelescu

O clădire paralelipipedică, placată cu sticlă fumurie în care se reflectau împrejurimile și câțiva nori. Octav își arătă delegația la intrare și coborî în demisolul amenajat ca o garderobă mare, din...

Proxima - Partea a doua: „Planeta Proxima”

de Cornelia Georgescu

*94. Împăcarea. Puntea principală a navei era goală. Nu se afla nimeni acolo, nici Robby, nici Felix. Lucian zise: - Acum am să te rog să mă aştepţi aici puţin. Trebuie să mă schimb de salopetă. Nu...

Ce este dragostea?

de Ciobanu Ana-Maria

Dragostea-i doar o bucata de hârtie Poate,o emoție din acele-o mie. Dragostea-i un ac înfipt în degetul de picior Sau poate nimic altceva decât un simplu dor. Dragostea te doare, te ucide Te...

PoezieAtelier

Borșul de pește

de Cucu Constantin

Moment de turism autohton astăzi când, cu naivitate juvenilă, am pășit în unul din localurile-perlă ale Mamaiei cu gândul ciocoistic de a cere mâncare și băutură. Ne-am așezat la masă și am început,...

Atelier

Filipisme 2006-continuare

de Filip Tănase

Unei femei căsătorite cu un barbat mai bătrân cu 40 de ani Nu-i o simplă întâmplare/ Că-mpreună țineți pasul/ El îți dăruie ce n-are/ Tu-i asiguri parastasul. Valentin Bleoancă Talentul cugetătorului...