"Eu de cand..." – 20572 rezultate
0.02 secundeMeilisearchSTEFAN RUXANDRA OLGA
M-AM NASCUT IN BUCURESTI INTR-O ZI DE MAI LA ORA 11 DIMINEATA.MAMA ESTE DE PROFESIE CONTABIL IAR TATA MEDIC.EU LUCREZ DE LA VARSTA DE 19 ANI CA OPERATOR IN DOMENIUL INFORMATICII SI SCRIU VERSURI DE CAND ERAM ELEVA IN CLASA A IV-A.MAI RECENT MI S-AU PUBLICAT CATEVA POEZII IN ZIARUL SINDICATULUI UNIVERSUL SI PE SITUL WWW.SCRIE.COM
16 poezii, 0 proze
DDDaniela Parvu Dorin
Sunt psiholog si scriu pentru si despre suflet. Eu scriu de când mă știu. Consider că alături de poezie viața mea e un concert unic. Am debutat în revista liceului - “Năzuințe și împliniri” - în anul 1980. Am publicat, mai apoi, versuri în reviste și în publicații literare de prestigiu (Cronica, Convorbiri literare, Poezia, Suplimentul artistic al Scânteii Tineretului, Viața, Monitorul Cultural, Timpul, Observatorul) și în diverse Antologii. Am publicat două volume de versuri: -Mi-e nervul aprins (1995) și -Arta de a plânge (1997). După 1995 m-am alăturat revistelor online, blogurilor și grupurilor de literatură de pe Facebook - dar nu numai - descoperindu-mi astfel vocea mea personală :(Agonia.net, Insemne culturale, Basarabia literară, Negru pe alb, Poezii de suflet, Cenaclul Noduri și Semne, Universul prieteniei, Cronopedia, Citatepedia, Ziarul Lumina, Noul Orfeu, Ecoul, etc.). Nu mi-a plăcut niciodata ideea de “poezie feminină” sau invers.Cunoașterea și coborârea în sine nu au...
153 poezii, 0 proze
RVRazvan Vischi
De cand mi-am facut acest cont au trecut peste zece ani. Am publicat atunci cateva fragmente. Intre timp am scris un roman care se numeste "Fragmente de creier". Va doresc lectura placuta. Contactati-ma si la http://www.facebook.com/BlogulpersonalalluiRazvan , unde eu scriu zilnic cate ceva. Adresa mea de e-mail este razvanvischi@gmail.com
5 poezii, 0 proze
ESEne Stefan
Optimistul: –Eu știu că ești sătul de mine, Aceeași voce prea subțire, Ce scârțâie pe scăriță Pană sus la muzicuță... Da` n-am ce să fac, NU tac, că-s pui de dac, și pac, plac! Și mâine, când n-oi mai vrea să vorbesc, Parcă-n inimă-ți clipesc... Neutrul: –Da! Eu, pe el, îl vreau! Să-mi cânte l-aspirator, Mor! de plâns, când ia ficatul, Și spală de noroi păcatul... Optimistul: –Ca’așa-i în poker, sa iei asu’, la-nceput Ca dup-aia să spui: „Mut!”... E și-un final de catapult. Neutrul(menținând sinfonia aprobării): –De când așa ceva am vrut! Pesimistul: –Da` nu-i bine, că numai ține: Același om, cu alta poantă, Aceeași inimă curată, Același sictir valabil, Și-altă-ntorsătură de scalpabil! Resemnatul: –Nu-i la fel, să vorbești cu-n pix și-o hârtie Vreo două ore la beție... Furiosul: –Nu!... Stop! Mai taci odată! Că nu poti vorbi de lumea toată... Și filosofia ta-i cam’lată! Și se zbate, adormită, Și-a ta găină-i coc-codăcită! Paranoicul: -Da! așa e, că-i o glumă Și-o glumă va ramâne,...
7 poezii, 0 proze
nimeni
biografie?! poate...daca exist? nu stiu...de cand va consum oxigenul? de ce? nu stiu...urasc intrebarea asta...cine sunt?...eu si totul e spleen in jurul meu... acum... si pentru totdeauna...
14 poezii, 0 proze
cristina cismas
M-am nascut pe 4 ianuarie 1989,fix anul revolutiei..tot timpul am crezut ca a fost o zi cu vant..am inceput si eu sa invat,in Orsova la Scoala Generala cu Clasele I-VIII,iar acum sunt la liceu,tot aici,la Traian Lalescu,profil filologie bilingva engleza.nu stiu de cand am inceput sa scriu..d mult,poate...
3 poezii, 0 proze
SSSimon Salca
Poveste Odată, m-a luat de mână și m-a dus să-mi arate umbrele. Era bătrân și pământul abia se rotea în jurul lui. A binecuvântat sirenele blonde ce pluteau în acvariul meu sentimental. Mi-a arătat gnomii burtoși, hulpavi după foi verzi. M-a avertizat să nu mă apropii de un arbore pe ramurile căruia erau agățate măști. Mi-a promis : animalele sunt mai frumoase la vânătoare decât în cuștile lor de aur. De atunci joacă șah pe eșichierul stelelor. De-atunci îmi îngrop iubitele în inimă,fără tranchilizantul agoniei, dincolo de uriașii ghețari. De-atunci mă urmărește lumina unui soare întunecat. "De arlechinadă ferește-te!" îmi tot repeta, cu pupilele injectate de romburi albe și negre. Acum nici nu mai știu în ce cușcă sunt și de când tabla de Șah mă acoperă. M-am rătăcit într-o altă Poveste. Dar îmi aduc bine aminte că,odată,m-a luat de mână și m-a dus să-mi arate umbrele... ...eu nu m-am mai întors.
5 poezii, 0 proze
BLBratu Ana Larisa
In maniera specifica lui Carl Gustav Jung, consider ca viata mea este o poveste a realizarii de sine a inconstientului. Am trait inca de cand imi aduc aminte de mine insami, o viata interioara cu intrebari autoadresate si cu raspunsuri, de cele mai multe ori neasteptate. Sunt un om care scrie din nevoia de a intelege aceasta lume de procese interioare si de a reusi de a reusi sa le reflecte in exterior. Incerc in mod constant sa-mi inteleg scopul in lume, iar nevoia de a scrie este o parte importanta a acestui scop. Am avut o lunga perioada in care am renuntat la scris, lucru care m-a ajutat sa ma inteleg, dar care m-a si rupt de mine. Acum am revenit la ceea ce unii oameni considera un dar, o sansa, dar si la ceea ce eu traiesc ca pe o nevoie spirituala: a-ti face un scop din a-ti pune in versuri lumea interioara.
37 poezii, 0 proze
NMNicolae Paul Mihail
Mare umorist, realizator de sceanarii radiofonice și autor al multor publicații în revistele umoristice și de divertisment. Actual, locuiește în orașul Sinaia. Scenarist, prozator, epigramist, Nicolae Paul Mihail este cel care, alături de Eugen Barbu, a dat viață personajului Mărgelatu din legendarul serial, dar și cel care a încântat cu schițele sale umoristice. De numele lui Nicolae Paul Mihail se leagă existența a 29 de scenarii de film, printre care „Haiducii“, serialul „Urmărirea“, „Un august în flăcări“, opt filme de lungmetraj cu personajul principal Mărgelatu, dar și numeroase cărți pentru copii, nuvele satirico-umoristice. Povestea sa începe cu ani în urmă, pe vremea când era doar un copil. „Încă de când eram copii, eu și cu sora mea eram la concurență. Eu scoteam «Universul copiilor», iar sora mea, «Dimineața copiilor», două publicații copilărești, care au rămas undeva în memorie“, își amintește cu plăcere Nicolae Paul Mihail. Și totuși, conștientizarea talentului a venit...
1 poezii, 0 proze
PAPopovici Alexandra
Ce pot spune despre mine? Sunt o fata cu obisnuita nascuta in Oradea,Romania.Am ochii caprui si m-am apucat sa scriu poezii cam din clasa a 4 a.De atunci de cand am descoperit aceasta parte a literaturii care, pot zice ca m-am indragostit de ea.Practic eu nu am prea mult timp sa scriu poezii deoarece am facut si fac o multime de lucruri(gimnastica ritmica,canto,design vestimentar,etc.)pe care le tratez pe fiecare cu seriozitate si cu pasiune.Am concurat la olimpiade judetene(romana,mate,informatica,fizica) la care am luat mentiuni.Poate ca voi avea un viitor plin de peripetii si de lucruri minunate dar cum nu stiu pot zice ca ma voi stinge ca o flacara necunoscuta intr-un univers neguros.
19 poezii, 0 proze
Eu de cand...
de Stanica Ilie Viorel
Intr-o zi m-am napustit asupra propriului Eu nu l-am gasit dar pe locul in care statuse era o lacrima.
Din Australia, cu drag! Antipo-zile de emigrant
de loredana tudor-tomescu
De când am venit în Australia observ o „relaxare” supărătoare a vocabularului meu dialectal - dialectul Ozana-Sălăjeeeeeean, „cartier de băjeți-băjeeeți”-, cu acute amendabile pe partea de gramatică...
La capăt de linie, speranța... (2)
de Cristian Lisandru
Primul lucru pe care îl văzu atunci când puse piciorul pe peron fu un felinar strâmb care arunca o lumină vlăguită peste dalele de piatră. În timp ce își rotea ochii de jur împrejur, se întrebă în...
De o mie de ori: de ce?
de Mircea Braslasu
Cum credeți că-mi trăiesc viața? Cum să mă simt eu? Când nu am lângă mine Pe băiatul meu... De ce? Se întreabă lumea De ce? Mă întreb și eu Cum s-a putut întâmpla așa ceva Răspuns nu găsesc nici eu....
de suflet
de dendrinos diana gabriela
aripile ma dor de-atata zbor prin viscol,in desert azi,trupul inert mi-e gol gandesc vise eterne premise ale vietii totul e un joc de noroc al sortii am iubit si-am obosit trec usor clipe e tarziu...
haina de hermină
de Andre Donescu
nu are trup e spectatoarea umbrelor în lumină expresia pură a ideii plăsmuire halucinantă a frumuseții fără contraste a visului neprihănit a fost o vreme când am renunțat la vise jertfind dorințele...
Coada de veveriță
de Grig Salvan
Am doar doisprezece ani, dar bunicul, cu care locuiesc de când a murit bunica, mă ia cu el peste tot, la lucrul câmpului, la pădure după lemne ori la făcutul și căratul fânului cu carul și cei doi...
fragment de roman
de nicolae tomescu
Grigore, așa se numea bătrânul în casa căruia a intrat, l-a ospătat cu ce avea mai bun. A tușit, dându-i lacrimile, când a lăsat paharul pe masă. Nu pentru că n-ar fi cunoscut gustul rachiului....
O viata de om
de Alexandru Stefan Mihaila
Cateodata se gandea la viata sa ca la un foileton dintr-o revista oarecare, care crestea cu cate un nou episod in fiecare zi. Uneori se intreba chiar de cand incepusera sa-i treca prin minte asemenea...
moment de razvratire
de teddy
mi s-a spus de foarte multe ori ca nu ar fi bine sa fac unele lucruri, ca nu ar fi bine sa fiu cum sunt, copilaros si incapatanat, ca nu ar fi tocmai in regula sa ma indragostesc de fiecare chip de...