"Erare humanum est!" – 4512 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
RCRusu Ioana Cristina
nu imi plac oamenii diplomati...te induc in eroare si te fac sa-ti pierzi timpul intr-o iluzie...daca progresul este opera nebunului, stagnarea este opera diplomatului.
3 poezii, 0 proze
CAConstantin Abăluță
Constantin Abăluță (n. 8 octombrie 1938, București) este un poet, prozator, critic, antologator și traducător român. Este diplomat în arhitectură (1961), pe care a practicat-o pâna în 1969. A debutat editorial ca poet în 1964. A mai scris și proză, teatru și dramatizări pentru radio. Într-o antologie publicată în anul 2000, Abăluță se descrie ca un poet al banalului. Adesea, poeziile sale încep cu un fapt banal, după care virează spre absurd. Totuși, în spatele exteriorului banal și absurd, se ascunde o realitate dură. În antologia Poezia română după proletcultism (ed. Ex Ponto, Constanța, 2000), alcătuită de Constantin Abăluță, prezența unor poeți fără prea mare cotă la box-office-ul literar este explicată de antologator prin aceea că atunci cînd își acordrează liric sensibilitatea cu expresia, poeții mărunți pot produce poeme antologabile. Opera poetică * Lumina pământului, 1964 * Piatra, 1968 * Psalmi, 1969 * Unu, 1970 * Eww Erre, 1972 * Poèmes. Art et poésie (1973); * Există,...
12 poezii, 0 proze
ABAndré du Bouchet
André du Bouchet, né à Paris le 7 mai 1924 et mort le 19 avril 2001 à Truinas (Drôme), est un poète français. André du Bouchet passe son enfance en France jusqu’à la débâcle de 1940 qui le jette sur les routes, avec le dictionnaire Bailly de grec sous le bras. Sa famille s’exile aux États-Unis où il passe son adolescence, et mène ses études à l’université d’Harvard, devenant même professeur d’anglais. André du Bouchet revient en France à la fin des années 1940, et commence à écrire des critiques sur Victor Hugo, Baudelaire ou Shakespeare. Ses premiers écrits poétiques des années 1950 paraissent sous la forme de plaquettes qui seront plus tard refondues dans son opus majeur, Dans la chaleur vacante. Sa poésie exigeante, réfractaire à tout embrigadement, s’inscrit dans le sillage de Stéphane Mallarmé et voisine avec celle de Pierre Reverdy ou René Char ; elle ouvre sur un paysage dans lequel erre l’homme, hiératique et pourtant central. Il est le cofondateur en 1967 avec Yves Bonnefoy...
1 poezii, 0 proze
Erare humanum est!
de Luchi Tenenhaus
Dintr-o grabă disperată Nu s-a întâmplat vreodată Ca să scrie fără pată! Vine musai și-o... erată.
Noroiul pe pamant
de ftgr
Ce intelegeti voi prin gunoi, Gandacului cred ca i-ar place! Si mai stiu ca nu v-ar placea, Ceea ce gandacul v-ar face Dac\'ar putea scrie cumva Ar face-o cu totul altfel Decat v\'asteptati voi sa...
Iarna
de Iosiv Basarab
mi-e frig. e iarna. eu sunt cu caldura. cand o redeclar prietenii zambesc. iar se crede asta clasic si se autociteaza. ce stiu ei? unora le place frigul. sau jazzul. mie caldura. si rockul. dada imi...
Errare humanum est, perseverare diabolicum
de Dan Norea
Geoană semnează iarăși o alianță cu Voiculescu Soluția e de rahat Dar pentru-Antena ce-ți aduc Îi bagi pe Felicși în Senat. Ești prost, veros sau doar uituc ?
Errare humanum est
de Eugen Fulea
Am urcat pe Everest (errare humanum est) Voiam doar să te găsesc Și să-ți spun că te iubesc! Nu erai pe Everest… (errare humanum est) Erai pe alt vârf – mai jos - Poate chiar pe Făt-Frumos! P.S. E...
(Ab)errare humanum est
de Cristina-Monica Moldoveanu
Revin asupra unei greșeli de acum trei ani – anume să notez una din rarele mele aberații ale gândirii, pesemne singura povestită în scris, dar nu cu lux de amănunte. Acum mă voi strădui să scriu cum...
Inspre Orfeu
de Oana Lungu
-Iubite,ai unghii atat de lungi, incat, in zori de verde zi, ai putea sa-mi spargi pietrele vii si din \"errare humanum est\" chemarea Lethei s-o alungi!
Fără titlu
de Tudorel-Sorin Boulean
Se suia pe scări și cobora în fiecare zi parfumul amiezii îi umezea ochii și ce bine Aleluia făcea și popa împărtășindu-și vinul cu țârcovnicul iar fiu-său era în Belgia fugit de-acasă după mai multe...
SuSpus
de Dimitrie Labiș
Acum, când parcă m-am mai liniștit un pic, îmbărbătându-mă că tot ce se întâmplă este un fenomen natural, independent de propria mea voință, căci, așa cum îmi lași tu scris cu caractere roșii de...
Viciu, Virtute, Libertate
de Visan Tiberiu-Ioan
Viciu, Virtute, Libertate Pe vremea când profesorul de limba latină ne obliga să învățăm pe de rost diferite proverbe, nu știam cât de mult îmi vor folosi mai târziu. Părea un efort inutil să-ți...
Lingura de lemn... sau noroi a lui Dan Norea
de Mihai Cucereavii
După furtună vreau să-mi expun și eu punctul meu de vedere asupra acestei Linguri, deoarece ea are față și dos.. Dacă e să privim în dedesubturi, o s-o vedem din alt unghi de vedere situația. Și iată...
Erata
de Flaminiu Talos
Am avut două aripi Lungi, cu insigne și pene. Planam peste case, Zburam în picaj. Mă mângâia vântul. Mă odihnea zarea. Eram un erete Dresat la oraș Să agăț Prăzi ușoare Și moi. Azi sunt un erete Ce...
O Românie latină în umbra civilizației europene
de florin otrocol
Dictonul latin “Carpe diem” (Bucură-te de ziua de azi!), își pierde total autenticitatea, originalitatea și veridicitatea, în fața trăirilor noastre. Deși avem adânci rădăcini latine, influențele...
Scurt pe doi
de Cristina-Monica Moldoveanu
Am recitit azi schița lui Caragiale „Triumful talentului”. Bietul Niță, bietul Ghiță...În „Triumful talentului” de Caragiale cei doi protagoniști, atât Ghiță Nițescu cât și Niță Ghițescu, nu...
Erare
de Mihai T. Ioan
Rup arcușul și îl arunc Lăuta cântă în continuare... Smulg corzile una câte una Dar lăuta cântă... O fărâm pe lăută în bucăți Și fiecare bucată are un crâmpei de cântec Simfonie... Apoi iau poemul și...
Erare sexymentalum est
de George Asztalos
Suntem aici ca să facem și să dregem greșeli. Nu să ne specializăm în falseturi ale perfecțiunii… Masculul e predestinat sa care... și care-i problema? Mai devreme sau mai târziu se cară toată lumea!...
lua-te-ar moartea!
de Ștefan Petrea
teatrul se păcălise pe sine în a amăgi vigilenţa norilor, să curgă liniştit pe piatră fără trăsnet în piscul de strop, scena se juca pe sine alături de inexistenţa iubirii de mamă a sufletului...