Poezie
Erata
-din frica de accident-
1 min lectură·
Mediu
Am avut două aripi
Lungi, cu insigne și pene.
Planam peste case,
Zburam în picaj.
Mă mângâia vântul.
Mă odihnea zarea.
Eram un erete
Dresat la oraș
Să agăț
Prăzi ușoare
Și moi.
Azi sunt un erete
Ce zboară eratic.
Imi iau avânt
Și mă-ntorc înapoi
Cu-o singură aripă
Și un singur picior
Vânez mai mult ziua
Și nopatea visez:
Să nu fi atins
Acel cablu.
Am un stăpân care-mi spune:
Errare humanum est!
Putea fi un cablu.
Putea fi un laț.
00983
0