"Era, la noi în sat, o muiere" – 20251 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
RRRadu D. Rosetti
Despre familia Rosettise stie ca e una dintre familiile boieresti foarte vechi din Tarile Romane. Era originara din Italia, unde radacinile ii coborau pana la inceputul secolului al XIV-lea. O ramura a sa si-a continuat existenta acolo, cu succesiuni remarcabile, iar o alta a ajuns la Constantinopol. De acolo, primii reprezentanti ai ei au poposit prin secolul al XVII-lea in Tarile Romane, unde s-au despartit in doua ramuri. Una s-a stabilit in Valahia, iar cealalta in Moldova. In ramura valaha, Radu D.Rosetti (1874-1964) era fiul lui Dumitru Rosetti, deputat si ziarist, cunoscut si sub pseudonimul Max, descendent din contele Nicolae Rosetti, care fusese ginere al lui Constantin Brancoveanu. Radu Rosettia fost, cum scrie George Calinescu, un avocat abil, dar si un scriitor prolific, adaptand pentru literatura romana o maniera franceza a vremii, prin poezii sentimentale ce ilustrau viata celor de jos. Potrivit aceluiasi George Calinescu, "cu Radu D. Rosetti se inaugureaza la noi o...
1 poezii, 0 proze
Nicolae Labiș
Nefericitul poet, stins din viață la doar 21 de ani, după un accident de tramvai, avusese o fascinantă ascensiune literară. Fiu al învățătorului Eugen Labis și al Profirei, care-i îndrumă, la școala primară, primii pași. Din copilărie scrie povești și poezii. Liceul \"Nicu Gane\" Fălticeni (1947 - 1951), continuat la Iași. Debut în Zori noi - Suceava (1950) și Viața Românească (1951). Urmează cursurile Școlii de literatură \"Mihai Eminescu\" din București. Se înscrie și abandonează imediat Filologia bucureșteană. Debutul editorial aduce un suflu nou poetic și o speranță de autor complet: Primele iubiri (1956). Pregătește pentru tipar volumul Lupta cu inerția (apare postum, 1958), dar moare stupid, în preajma Craciunului 1956, în urma unui accident de tramvai, în împrejurări încă neelucidate complet. Vizitase \"Capșa\", pentru o degustare, a vrut să ia tramvaiul spre iubită, cineva l-a îmbrâncit, s-a prins de grătarul dintre vagoane, a cazut cu capul pe caldarâm. Măduva spinarii îi era...
0 poezii, 0 proze
Macarie
CRONICA LUI MACARIE Numeroasele noastre cronici in forma lor analistica, mereu intregite cu stiri noi, au dat nastere si la unele prelucrari slavonesti, care au o insemnatate mai mult literara decit istorica. Asa sunt cele trei cronici din secolul al XVI-lea, cu un caracter mai mult sau mai putin uniform ca stil si compozitie: a episcopului Macarie, a iermonahului Eftimie si a calugarului Azarie. Cu privire la viata lui Macarie se cunoaste ca in decada a treia a secolului al XVI-lea el ocupa locul de egumen la manastirea Neamtu, iar in 1531, sub domnia lui Petru Rares, Macarie devine episcop de Roman. Moare in anul 1557 sau 1558. Era considerat de catre contemporanii sai ca om invatat; cronicarul Eftimie il numeste “invatator al Moldovei”. Inca fiind egumen la Neamtu, Macarie , din indemnul lui Petru Rares, scrie o cronica ce s-a pastrat ca urmare a cronicii putnene in aceeasi colectie de la Kiev descrisa de catre I.Bogdan si intitulata Povestire in scurt despre domnii...
0 poezii, 0 proze
gabriela ungureanu
M-am nascut in Toplita, judetul Harghita. Am copilarit impreuna cu fratele meu mai mare Mihai, si o gasca de prieteni in acelasi oras. M-am scaldat in dragostea scumpilor parinti de la care am invatat ca viata e o lupta, iar noi putem invinge. Gandul la orasul de munte mi-e starnit de amintirea cizmulitelor in carouri rosu cu alb care-mi purtau pasul spre cladirea uriasa si rece, unde in ciuda tristetii de a ma trezi a nimanui, rasuna zglobiu glasul tinerei educatoare. Apoi imi aduc aminte tenesii ce-mi grabeau pasul pe trotoarele orasului prafuit, genunchii si coatele pline de julituri provocate de neastamparul fetei tunse baietoi, care visa "la mai mare". Evadarea mea, era "departe", care la vremea respectiva se concretiza in hoinareala la munte, pe dealuri, la lacul din satul bunicii si cand nu gaseam mai mult, in imaginatia mea. Copilaria mea a insemnat zambet si tristete, speranta si dezamagire si permanenta cautare a acelui ceva, care intr-o zi il voi gasi si nu il voi mai lasa...
15 poezii, 0 proze
AMAlexandru Macedonski
ALEXANDRU MACEDONSKI (1854 - 1920) Alexandru M. Macedonski (1854-1920) a fost un poet și prozator; dramaturg; sef de cenaclu literar, publicist român. Născut la București în mahalaua "Precupeții-Noi", la 14 martie 1854, Alexandru Macedonski a fost nepotul lui Dimitrie Macedonski, căpitan de panduri, participant la revolta din 1821 și adept al Eteriei. Tatăl sau, colonelul (devenit apoi general) Al. Dimitrie Macedonski, a avut un rol foarte important în alegerea lui Alexandru Ioan Cuza drept domnitor al celor două provincii românești unite. A devenit Ministru de război al domnitorului Cuza. Mama sa, Maria, era fiica pitarului Dimitrie Părăianu din mica boierime oltenească. Cea mai mare parte a copilăriei Alexandru a petrecut-o în satul natal al tatălui Adâncata-Pometești, pe valea Amaradiei, în județul Dolj. În toamna lui 1862, Alexandru Macedonski, a pășit pragul celei mai vechi (și mai importante, pe atunci) școli primare a Craiovei din epoca sa, școala de la biserica Obedeanu. După...
120 poezii, 0 proze
AMantonina maudiere
m-am nascut intr-o familie unde visul face parte din realitate si de multe ori realitatea era dura ca un vis fara realizare.din copilarie am incepur sa port povara unei boli incurabile:dorinta de a cutreera lumea,de a sonda noi civilizatii si de a dezlega taina existentei umane. pasiunea pentru limbile straine m-au facut sa plec la facultate.intre anii 1995-2000 am facut studii la facultatea de limbi moderne la universitatea "Aleco Russo" din orasul Balti, Republica Moldova.Acolo orizonturi ale literaturii franceze si engleze mi s-au deschis si am inceput sa scriu in limba franceza si engleza.
37 poezii, 0 proze
CPChironeț Veaceslav Petru
Studii superioare, absolvent al Colegiului Colegic din Chișinău, al Universității Tehnice din Moldova. "Am debutat, mai bine zis am descoperit aptitudinile mele literare în timpul studiilor la Colegiu, nu mai țin minte anul, poate era 1999, poate 2000, undeva pe atunci, apăru în carnetul meu de notițe o poezioară, cam șchioapă, cam fără sfârșit (tendință ce o au toate creațiile mele literare), ulterior muza mă vizita doar în urma unor noi impresii. Pe moment mai practic și un serviciu de rutină, ce nu prea favorizează prolificitatea literară. Cam atât!"
14 poezii, 0 proze
GAGeorge Allan
Bruma respir bruma si mi-e frig nu foarte rau... am geaca asta cu gluga iarba netunsa de doua saptamani e acum alba; ieri era verde asa e la astia … mai incolo e un mos intr-un baston, incearca 2 usi la 2 case... n-am treaba cu el. imi vad de drum mai in viteza,ca mi-e frig. (nu prea face fatza gluga) pe drum dau de unu James care ma recunoaste si ma saluta: "hy man" are bagajele dupa el se duce acasa in Jamaica. doar io cu el mai suntem la ora asta inghetata, noi si cativa gunoieri. James e negru in fine... respir bruma si-mi aduc aminte de mama asa...putin ca i-am spus ca-am dat pe geaca 3 mil si ea a fost cam 5 si-acum doar p-asta o am, ca James ala se duce acasa si io nu... si mai merg un pic,mai vad odata mosu, fara baston,pierdut de tot de data asta… mai respir 3 pasi de bruma pana sa ajung acasa.
2 poezii, 0 proze
Juan de Yepes (San Juan de la Cruz)
Su verdadero nombre era Juan de Yepes y nació el 24 de junio de 1542 en Fontiveros, pequeño pueblo abulense perteneciente a Castilla y León, una comunidad autónoma de España. Murió su padre cuando Juan tenía seis años; a los nueve años, se trasladó con su madre al abulense pueblo de Medina del Campo, en donde a los 17 años, ingresa en un colegio de jesuitas para estudiar humanidades. El año 1563 toma los hábitos de la orden religiosa Carmelita, adoptando el nuevo nombre de fray Juan de san Matías; al año siguiente se traslada a Salamanca para cursar estudios de teología en su célebre universidad. En el año 1567 es ordenado sacerdote, y adopta el nuevo y definitivo nombre de Juan de la Cruz. Su ilustre paisana de Ávila, Teresa de Jesús, trabó gran amistad con él y le integró en el movimiento de la reforma carmelita que ella había iniciado. En 1568 Juan de la Cruz fundó el primer convento de Carmelitas Descalzos, los cuales practicaban a ultranza la contemplación y la austeridad. Unos...
0 poezii, 0 proze
PIpoate nu mai pot sa-l readuc la fforma initiala
La arderea hanului Sf Gheorghe din Bucuresti Sfantu Gheorghe, acest han mare Era mai bine sa nu fi fost Decat s-aduca la fiecare Nadejdi desarte de adapost. Ce pote zidul! Ce pote omul! Dupa cuvantul proorocesc: Cand o cetate n-o pazi Domnul Desarta li-i truda cati o pazesc.
4 poezii, 0 proze
Era, la noi în sat, o muiere
de Mihail Buricea
Era la noi în sat o muiere pe numele ei de fată Olimpia lui Bușoi iar după măritiș Olimpia lu\' Dionisie Avea muierea asta o dambla în fiecare zi chiar și de trei ori pe zi aducea în bătătură câte un...
Timpul perelor
de Valeriu Cercel
În fiecare toamnă retrăiesc, Aceleași amintiri cu nostalgie, Când perele în pomi se rumenesc, Mă aflu în a mea copilărie : La noi în sat, pe-atunci, aveam de toate, Gutui și prune și atâtea mere,...
Taina pământului întotdeauna în pământ se va întoarce
de Dușan Baiski
La Biniș, către prânz O zi de martie, cu-n vânt tăios, de zăpadă, bătând cu supărare dinspre miază-noapte. O zi de duminică și la un ceas când sfânta slujba la biserică e gata, iar oamenii au plecat...
Dandu...
de Dumitru Sava
“Era un bărbat tare frumos, și avea o voce că te ungea pe suflet, l-ar fi invidiat până și Caruso. Cânta în fiecare duminica în strana bisericii cu atâta foc că bietul popa, să nu se mai facă de...
O simplă poveste de sâmbătă
de Ana
Mașina Circului Provnîi, o dubiță albastră cu botul alb scrisă peste tot cu numele circului, trecea impasibila prin mijlocul pieței. Era sâmbătă, zi de târg și piațeta orașului părea să concentreze...
Păcală (1)
de Nick Sava
Cap. 1 În care Păcală moștenește o vacă Trăia odată ca niciodată, într-un mic sat, nici bogat, nici sărac, un sat adică așa ca pe la noi, o familie de țărani. Nici bogați dar nici săraci de tot, nici...
Biciul
de Deminescu Violeta Mirela
Că dacă o cânta oleacă, ce-o fi? Se uită la el cum ține biciul în mâna dreaptă, laolaltă cu dăplăiele de piele groasă, atingând din când în când, ca o mângâiere, crupa lui Murgu și a lui Șoni, care...
Bocet
de Silvia Goteanschii
Am făcut cu taică-tu casă, Ionuț. Era cea mai frumoasă casă din sat și ne invidia lume multă. În livada noastră erau câteva mii de culori și curtea cât o câmpie de încăpeau copiii vecinilor. În casă...
Spre necunoscut
de nicolae tomescu
- Ce crezi tu, Ano, despre Nae? Auzii că vrea să plece în Ardeal. Îmi spuse a mică, Tilicea, că vă auzi vorbind aseară, că ar fi zis că acolo-i de el, că au plecat mai mulți, ca Nică din Muiereasca,...
spre necunoscut, capitolul I
de nicolae tomescu
.Ce crezi tu, Ano, despre Nae? Auzii că vrea să plece în Ardeal. Îmi spuse a mică, Tilicea, că vă auzi vorbind aseară, că ar fi zis că acolo-i de el, că au plecat mai mulți, ca Nică din Muiereasca,...