"EL FINAL" – 20380 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
VMVasile Militaru
Născut: 19 septembrie 1885, Dobreni, județul Ilfov Decedat: 8 iulie 1959, Închisoarea Ocnele Mari, județul Vâlcea De la Vasile Militaru ne-au rămas puține date biografice. Ultima perioadă a vieții i-a fost ostilă. Multe decenii a cunoscut aprecieri glorioase, iar în final o înfrângere totală, nemeritată. Nu putem aprecia că a fost un poet vioara întâi, și nici nu vrem să arătăm ce înseamnă martir, căci două generații au trăit - în diferite forme - teroarea regimului comunist. Dorim doar să punem în lumină adevăratul om Vasile Militaru prin poezia sa, corectând neavenita apreciere a lui G. Călinescu ce nu vedea în el decât "...autorul unor fabule triviale... de un succes extraordinar" (Istoria Literaturii Române, pag. 937, Editura Minerva, București, 1986). Fiu de plugar, născut în anul 1885 în comuna Dobreni din județul Ilfov, este atras, explicabil, de mirajul Bucureștilor, ca fiii de țărani din romanele semnate mai târziu de Marin Preda. Debutează cu versuri în revista Literatură și...
25 poezii, 0 proze
DRDjalal-Ud-Din Rumi
Jalaluddin Rumi a fost un teolog genial, adorator al lui Dumnezeu si totodata unul din cei mai mari poeti mistici ai tuturor timpurilor. Numit Jalaluddin Balkhi de persani , Rumi s-a nascut la 30 septembrie 1207 la Balkh, ( o zona din Imperiului Persan). A incetat din aceasta viata la 17 decembrie 1273. Rumi inseamna - “din Anatolia romana”. A fost cunoscut sub acest nume dupa ce el si familia sa au emigrat in 1219. S-au indreptat spre vest; au ajuns mai intâi la Nishapur, apoi Bagdad, Siria si Meca, iar in final s-au stabilit la Laranda, in Anatolia, la 80 km de Konya. Tatal sau a fost un profesor renumit de sufism; a scris un tratat mistic numit “Gnosis” (Cunoasterea mistica). Se spune ca in perioada copilariei sale, Rumi s-a intâlnit cu multi maestri sufiti printre care si cu Farid al-Din Attar, care i-a dat o copie a celebrei sale lucrari “Cartea secretelor”- un poem mistic plin de forta, din care Rumi a citat de multe ori in scrierile sale. Attar a recunoscut de la inceput...
9 poezii, 0 proze
ESEne Stefan
Optimistul: –Eu știu că ești sătul de mine, Aceeași voce prea subțire, Ce scârțâie pe scăriță Pană sus la muzicuță... Da` n-am ce să fac, NU tac, că-s pui de dac, și pac, plac! Și mâine, când n-oi mai vrea să vorbesc, Parcă-n inimă-ți clipesc... Neutrul: –Da! Eu, pe el, îl vreau! Să-mi cânte l-aspirator, Mor! de plâns, când ia ficatul, Și spală de noroi păcatul... Optimistul: –Ca’așa-i în poker, sa iei asu’, la-nceput Ca dup-aia să spui: „Mut!”... E și-un final de catapult. Neutrul(menținând sinfonia aprobării): –De când așa ceva am vrut! Pesimistul: –Da` nu-i bine, că numai ține: Același om, cu alta poantă, Aceeași inimă curată, Același sictir valabil, Și-altă-ntorsătură de scalpabil! Resemnatul: –Nu-i la fel, să vorbești cu-n pix și-o hârtie Vreo două ore la beție... Furiosul: –Nu!... Stop! Mai taci odată! Că nu poti vorbi de lumea toată... Și filosofia ta-i cam’lată! Și se zbate, adormită, Și-a ta găină-i coc-codăcită! Paranoicul: -Da! așa e, că-i o glumă Și-o glumă va ramâne,...
7 poezii, 0 proze
Yĕhudah Ha-Levi
Yĕhudah Ha-Levi nació en Tudela, actual Comunidad de Navarra en 1070. Es sin duda el máximo exponente de la poesía hebrea peninsular medieval. Tras dejar en su juventud su ciudad natal, cuna también de otros escritores ilustres, como el viajero Benjamín de Tudela y el filósofo Abraham Ibn Ezra, se estableció en las tierras musulmanas de Al Andalus, recibiendo allí una esmerada formación tanto en ciencias y medicina, como en leyes, teología y poética. Tuvo estrechas relaciones con los mejores poetas judíos y árabes de su época, gozando en vida de una fama extraordinaria. Tocó temas amorosos y báquicos, cantó a la amistad, lloró por la muerte de los seres queridos, reflexionó sobre asuntos muy humanos, ensalzó a Dios y trató de consolar a su pueblo en el exilio. Al final de su vida, dejó Sefarad y embarcó hacia Israel, deseando pasar sus últimos días en la añorada tierra de sus antepasados por él tan amada. Falleció en 1141.
1 poezii, 0 proze
DADelmira Agustini
Delmira Agustini (1890 în Montevideo — 1914) a fost o poetă uruguaiana. Una dintre personalitățile literare feminine însemnate ale continentului sud-american. Născută in Montevideo (Uruguay) din părinți de orginie italiană, Agustini a fost un copil precoce înca din primii ani de viață. Ea a început să scrie poezii de la vârsta de 10 ani și tot atunci a avut primul contact cu limba franceză, muzica și pictura. Ea s-a măritat cu Enrique Job Reyes pe 14 august în 1913. Căsnicia lor n-a durat mult pentru că la mai puțin de un an divorțul era deja finalizat pe 5 iunie, 1914. O lună mai târziu, Reyes o omoară pe Agustini împuscand-o în cap după care se sinucide. Lirica ei este vitalistă, pasională, de o deplină sinceritate a sentimentelor, notabilă prin stil și perfecțiune formală. Opere Cartea albă (El libro blanco) - 1907 Cântecele dimineții (Cantatos de la mañana) - 1910 Caliciile deșarte (Los cálices vacíos) - 1913 Mătăniile lui Eros (El rosario de Eros) - postum 1924
3 poezii, 0 proze
John Donne
Donne s-a născut la Londra într-o familie romano-catolică, dar a trecut la religia anglicană în anul 1590. La vârsta de 11 ani și-a început studiile la Oxford, unde a învățat trei ani. Conform unor surse, el și-a petrecut următorii trei ani la Cambridge, dar nu și-a finalizat studiile de aici.În 1592, vrând să urmeze o carieră diplomatică sau juridică, a început să frecventeze cursurile universității Lincoln. Donne a fost secretarul particular al lui Thomas Egerton, în 1598. Căsătoria sa secretă, în 1601, cu nepoata lui Egerton, Anne More, a dus la concedierea sa din această funcție și chiar a fost, pentru o perioada scurtă de timp, la închisoare. În anii următori, Donne, și-a câștigat existența ca avocat. În această perioadă a scris Divine Poems(1607) și Biathanatos(proză postum publicată în 1644), în care el aduce argumente în sensul că ideea de sinucidere nu este în mod intrinsec și păcătoasă. Donne devine preot anglican în 1615. În 1621 el a fost numit decan la Catedrala Sf. Paul....
4 poezii, 0 proze
AVAlfonso de Valdés
Alfonso de Valdés (Cuenca (España), 1490 – Viena, 1532) ha sido considerado por la crítica como cabeza del erasmismo español, junto con su hermano Juan. Escritor y secretario para cartas latinas del emperador Carlos V, nacido en Cuenca a finales del siglo XV. No se sabe exactamente en qué año, pero lo que sí que se ha descubierto recientemente es que él y su hermano Juan, autor del Diálogo de la lengua, eran gemelos. Lo acaba de demostrar Manuel Amores (Papeles del Huécar, nº 15, abril-mayo de 2004, p. 28) al exhumar el testimonio de "Sancho Muñoz, vecino de Cuenca", que el 16 de junio de 1513 declara, como testigo, lo que le dijo Fernando de Valdés, el padre de los escritores: "que tenía guardadas las camisicas en que habían salido envueltos sus dos hijos del vientre de su madre, de los que nacieron de una ventregada" (y parece referirse a esos dos hijos, puesto que hay testimonios sobre su gran parecido; ya Erasmo los llamaba "gemellus"). Fernando de Valdés...
1 poezii, 0 proze
Anton Naum
Anton Naum (n. 17 ianuarie 1829, Iași – d. 28 august 1917, Mărășești) a fost un poet junimist, profesor universitar al universității ieșene, membru titular al Academiei Române. Era de origine macedoneană, mama și tatăl său se numeau Teodor și Zamfira Naum. Se pare că primele contacte cu învățătura se petrec în casa părintească. Este cunoscut faptul că se obișnuia încă, la începutul secolului al XIX-lea, ca familiile cu stare să aducă profesori particulari în casă pentru educarea fiilor. După aceea Anton Naum frecventează Academia Mihăileană din Iași. Deși îi dispar părinții din fragedă tinerețe, educația sa avea să continue la Paris, conform datelor rămase despre el. După ce s-a întors de la studii din Paris, a fost numit provizor al liceului din Iași, apoi profesor la Școala militară superioară și, în final, profesor în Școala normală superioară din Iași. A debutat la Junimea, în anul 1872, cu două traduceri din opera poetului A. Chénier. Își făcuse o bună faimă cu traducerile sale...
2 poezii, 0 proze
LALupercio Leonardo de Argensola
Lupercio Leonardo de Argensola (Barbastro (Huesca), 14 de diciembre de 1559 - Nápoles, 1613) fue un poeta, historiador y dramaturgo español. Destaca por su obra poética, de corte clasicista, y por ser uno de los iniciadores del teatro clásico español, adscribiéndose a la escuela renacentista de fines del siglo XVI, con sus dos tragedias conservadas Isabela y Alejandra, escritas en su juventud. Su poesía fue reunida y publicada por su hijo Gabriel junto con las de su hermano, el también poeta, Bartolomé, con el título de Rimas. Cronista del Reino de Aragón, publicó obras sobre las Alteraciones de Zaragoza y continuó la labor de los Anales de la Corona de Aragón, con adiciones a dicha obra, escrita por Jerónimo Zurita. Cursó estudios de Filosofía y de Jurisprudencia en Huesca y de Retórica e Historia en Zaragoza con Andrés Scoto y, finalizados éstos, se trasladó a Madrid, donde concurrió a academias poéticas y adoptó el seudónimo de «Bárbaro», jugando con el nombre de Mariana...
1 poezii, 0 proze
Radu Mihai
- debut revuistic - 1998 (societatea culturală "Destine"-București) ...am să pierd clipe în corpul timpului și-am să lăcrimez sufletul până am să ajung la drumul fără cruce,... ce mă va duce într-un mormânt din catifea maronie, în el să beau "Aceeași apă ce palpită în piept,/Pentru unii e moartă, pentru alții e vie."(Marin Sorescu). - student I.B.R. - management financiar
36 poezii, 0 proze
Tectonica sentimentelor
de Stelian STANCU
Lungi amăgiri coboară efemere Din el Olimpul cel îndepărtat Noian de fum ajunge-n stele Iar sufletul nu-i cumpătat. Uragan de stări apare Iar el taifunul din clepsidră urlă Tezaurul de sentimente...
Arc peste deznădejde
de Stelian STANCU
Trec clipele amăgitor Sclipind în amintire Adorm și gânduri ce nu mor Și retrăiesc iubire. Privirile ne sunt țintite Spre el trecutul care Ne-a amintit că sunt iubite Doar amintiri nepieritoare....
Ceață
de A.
Mâhnirea m-a ascuns de viață. Credea-voi oare că voi mai trăi? De mă răstorn și cad pe gheață Aievea vreau să simt că voi muri. Aștept apoi lumina vieții dinainte Și sper că eu găsesc cum să revin....
Da!
de Anca Ciobanu
-Hei! Era el care o văzuse ca prin vis.A lovit-o ușor cu mâna făcută pumn peste umărul gol. -Hei! I-a răspuns ea cu gura puțin întredeschisă.Avea buzele uscate cu toate că temperatura era pentru...
Ultimul Totah
de Andy Moraru
PREAMBUL 1 - PAZNICII PĂDURII PARTHENOS RAMA NARATIVĂ Mă uitam la el prin grilajul temniței. Părea bătrân și neputincios, magul din Dilmun, prizonier acum în Madyadesa. Lumina slabă a torțelor îi...
incursiune temporală
de ovidiu cristian dinica
Act unic – dramă în două personaje Personaje: EL – călător temporal, bărbat introspectiv, înstrăinat EA – soția lui, prinsă într-o stare de letargie emoțională și fizică Decor: sufrageria unui...
Harpa lui David
de bianca marcovici
vibrez ca o harpă din Cetatea lui David hranindu-mă cu adieri de vânt și cuvinte eu pot trezi dirijorul amorțit chiar dacă în actul final el cade de oboseală artista se retrage în spatele cortinei...
Surogat de groază
de Sorin - Mihai Grad
am cunoscut niște mutanți religioși un fel de pereche omega a comunității lor meniți fără alternativă unul celuilalt păreau coborâți direct din filmele de groază în care credința nu e doar pretextul...
Colț alb
de Paul Gorban
Ce frumos visam, dar m-ai trezit; De m-ai fi lăsat să dorm Pîn’la infinit, n-aș fi știut cum arată o nouă dimineață, văzută-n ochi cu ceață. Visam flori pe buze, Pe tine mireasă-n tren, eram...
Goala privire.
de elena gheorghiu
Ai o privire goală de statuie împrumutată de la niște boșimani. Îți sare nervul prea nemotivat, sufletul este rănit de mulți dușmani. Clipești precum un far străvechi din ochii roșiți de băutură....