Poezie
Tectonica sentimentelor
1 min lectură·
Mediu
Lungi amăgiri coboară efemere
Din el Olimpul cel îndepărtat
Noian de fum ajunge-n stele
Iar sufletul nu-i cumpătat.
Uragan de stări apare
Iar el taifunul din clepsidră urlă
Tezaurul de sentimente rare
Arde deodată-nvăluit de turlă.
Tectonica inimii mistuite
Se simte-n zări demult uitate
Și răzvrătită-n chinuri fade
Deja aruncă suliți oarbe.
Un amalgam de rău și bine
Se arde-n valul de mistere
Al inimii ce încă vine
Să stea de veghe-n austere
Corăbii ce alene duc
La el finalul rutei zăpăcite
Un cap de mort și cu un rug
Pentru a fi pe loc strivite.
Tectonica inimii mistuite
Se simte-n zări demult uitate
Și răzvrătită-n chinuri fade
Deja aruncă suliți oarbe.
002.571
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stelian STANCU
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 112
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Stelian STANCU. “Tectonica sentimentelor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stelian-stancu/poezie/14048028/tectonica-sentimentelorComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.