Alda Merini

Alda Merini è nata a Milano il 21 marzo 1931. Ha esordito giovanissima, a soli sedici anni, sotto l'attenta guida di Angelo Romanò e Giacinto Spagnoletti. La sua prima raccolta di poesie, La presenza di Orfeo, uscita da Schwarz nel 1953 con una presentazione di Spagnoletti, ebbe un grande successo di critica. Si sono occupati di lei, fra gli altri, Oreste Macrì, David Maria Turoldo, Salvatore Quasimodo, Pier Paolo Pasolini, Carlo Batocchi, Maria Corti, Giovanni Raboni. Successivamente furono pubblicati: Paura di Dio (Scheiwiller 1955), Nozze romane (Schwarz 1955), Tu sei Pietro (Scheiwiller 1962). Le quattro raccolte di versi sono state riunite con il titolo La presenza di Orfeo da Secheiwiller nel 1993. Dopo vent’anni di silenzio, dovuto alla malattia, sono apparse: La Terra Santa (Scheiwiller 1984), Testamento (Crocetti 1988), per Einaudi Vuoto d’amore (1991), Ballate non pagate (1995), Fiore di poesia (1951-1997) (1998), Superba è la notte (2000), Più bella della poesia è stata la...

15 poezii, 0 proze

Desăvârșita Domniță Florentină

Compiuta Donzella Fiorentina este pseudonimul unei poete din secolul XIII. Existența ei, îndelung contestată, este astăzi în general acceptată de către critică. Contemporană cu Nina Siciliana, iubita lui Dante da Maiano *** La) Compiuta Donzella, called either di Firenze or Fiorentina, was the earliest poetess of the Italian language. Three of her sonnets survive in a single manuscript, and one is half of a tenzone. Compiuta may be her given name, but more probably a senhal (code name). Her full name translates "the accomplished young lady from Florence". Her existence was once in doubt and she was considered a construct of the poets, but this view has been discarded. In A la stagion che 'l mondo foglia e fiora ("In the season when the world sends forth leaves and flowers"), Compiuta complains of her father's choice of a husband for her. She is miserable at sprintime, when other lovers are rejoicing. In Lasciar voria lo mondo e Dio servire ("I would like to leave the world to serve...

1 poezii, 0 proze

E.T.A. Hoffmann

1 poezii, 0 proze

E.T.A. Hoffmann

0 poezii, 0 proze

E.T.A. Hoffmann

Ernst Theodor Amadeus Hoffmann - de fapt Ernst Theodor Wilhelm Hoffmann, cel de-al treilea prenume fu ales mai târziu de către autor, din admirație pentru Mozart - a fost un scriitor, compozitor și pictor romantic german (n. 24 ianuarie 1776 la Kaliningrad - d. 25 iulie 1822 la Berlin). Celebru mai ales ca prozator, el a cultivat genul nuvelistic, cel fantastic și al basmului cult. Datorită pregătirii muzicale el a activat și ca libretist, teoretician și critic muzical. Unele dintre cele mai celebre povești și povestiri ale sale sunt Piticuț - zis și Cinabru, Spărgătorul de nuci, Elixirele diavolului, Urciorul de aur și Domnișoara de Scudery. Fiu al unui jurist, Ernst Theodor crescu din 1780, de la divorțul părinților, alături de mama sa în casa bunicilor de linie maternă. El se bucură de la o vârstă fragedă de o bună pregătire muzicală și se îndeletnici cu desenul, dovedind aptitudini mai ales în domeniul caricaturii. Despărțit de fratele său, el își petrecu copilăria într-un mediu...

7 poezii, 0 proze

E. Ar. Zaharia

E. Ar. Zaharia (n. Zaharia Macovei pe 24 ian. 1911, Horodnicul-de-Sus (jud. Rădăuți) - d. 2005) a fost un poet român din Bucovina, ultimul rămas în viață din grupul iconarilor. Despre autor: ”Scriitorul interbelic E. Ar. Zaharia, pe numele real Zaharia Macovei, le-a fost profesor la Oradea multor scriitori din zonă, sau care au trecut prin Bihor, după 1950, Mircea Zaciu, Ana Blandiana, Gheorghe Grigurcu, Vasile Dan, Octavian Doclin, Ioan Derșidan, Ileana Zubașcu ș.a. Născut în Bucovina, în 1911, a fost fixat de George Călinescu, în marea sa Istorie a literaturii române…, la subcapitolul Suprarealiști bucovineni, dedicat “iconarilor” (o prelungire zonală a Gândirii și gândirismului), din grupul cărora făceau parte Mircea Streinul, Iulian Vesper, George Drumur, Traian Chelariu ș.a. Puțini, însă, dintre cei care au învățat literatura română de la profesorul Zaharia Macovei, știau că a publicat ( înainte de 1944) 13 volume de versuri, pentru că după instaurarea regimului comunist la...

2 poezii, 0 proze

Anatol E. Baconski

Anatol E. Baconski (n. 16 iunie 1925, Cofa, județul Hotin — d. 4 martie 1977, cutremurul din București) a fost un poet, teoretician literar, eseist și traducător român. A fost fiul lui Eftimie Baconski, preot, și al Liubei, respectiv fratele criticului și istoricului literar Leon Baconski și tatăl publicistului și diplomatului Theodor Baconski. A urmat liceul la Chișinău și la Râmnicu-Vâlcea. Între 1946 și 1949 a frecventat cursurile Facultății de Drept a Universității din Cluj. A debutat cu versuri în revista pentru copii „Mugurel” din Drepcăuți (1943), cu eseu în „Tribuna nouă” din Cluj (1945), iar debutul editorial s-a produs în 1950 cu volumul Poezii. A fost redactor-șef al revistei „Almanah literar”, devenită ulterior „Steaua”, de la Cluj (1953-1959). Dacă în primii ani poezia sa este apropiată de poetica realismului socialist, la maturitate devine un poet neo-expresionist. La Congresul Scriitorilor din 1956 atacă principiile dogmatice ale proletcultismului. Traduce mult din...

23 poezii, 0 proze

A E Baconsky

Nu inca

0 poezii, 0 proze