Poezie

Povara

1 min lectură·14 februarie 2009

Mediu

Povara uterului, grea...

Cine, el? Sau poate ea...?

De ce-acum? Și ce o vrea...?

E aer sau bucată ruptă

Din noi și e în burtă

Și tot mațul mi-l încurcă.

Trec și lunile cu brio

Și din duo iese trio

Concret din al nostru Dio .

Și când capul și-l arată,

Din plămânul său tot țipă,

Tot părul ni se ridică !

E o viață dintr-o viață

Să-ți continuie-a ta viață,

Să se bucure de viață .

În curând povara grea

Va gândi doar pentru ea,

Va purta și crucea mea

Și-a ta !

Va simți ce-am simțit noi

Când eram doar amândoi...

Va urâ și va-njura,

Va minți, va judeca,

Va iubi și va visa,

Va pluti...va suferi...

Va uita...și va muri .

001.337

Silviana. “Povara.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviana-0030962/poezie/1823339/povara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.