Căutare

Autobiografie Ne-am născut în zi de vară, Eu și a mea surioară Două gemene frumoase Și foarte gălăgioase. Părinții erau săraci Viață grea... n-ai ce să faci... Foarte greu ei ne-au crescut, Dar ne-au iubit foarte mult! Gingașe ca două flori, Eram ale lor comori. Răsfățate și iubite Și cu mult drag îngrijite. Doar că, într-o zi de vară, Nori negrii se adunară Prevestind parcă ceva, Groaznic, că se va-ntâmpla. Ca un prunc neprihănit, La șase luni a murit Scumpa, surioara mea, Pornind tristă spre o stea. Câtă jale, ce durere! Dar, Domnul le-a dat putere Și după un an jumate Mama, mai naște-un frate. N-a ținut mult voia bună, Că-a murit la... doar o lună. Altă tristă-înmormântare, Altă mare supărare... Domnul nu i-a părăsit, Ruga lor le-a îndeplinit Și, după doi ani... în fine, De la spital mama vine, Cu draga mea surioară Frumoasă .. din cale-afară! Bună, cuminte, deșteaptă Urcă treaptă, după treaptă; În viață, în căsnicie, Mamă bună și soție! Azi, suntem la casa noastră, Prin strădania...

25 poezii, 0 proze

Albu Marius Silvan

Nefiinta In tacerea ratiunii imi odihnesc sufletul amagit De dulceaga amintire a unui sarut nesfarsit... Incet alunec in nefiinta,plutesc in gand, O viata las in urma...pulbere in vant. Prin ploaie ma misc,fara putere si privesc... O lume salbatica, fara culoare, un peisaj grotesc. In acest decor inert ,lipsit de suflet si maretie, Numai noaptea stelelor aprinse trezeste emotie. Te vad... Privesc splendoarea unui sentiment atat de firesc, Cum dispare fara speranta in neantul omenesc. Esti doar o imagine umana,un vis salbatic... Plec acum, lipsit de viata...fantomatic. Sunt atras de durerea inimii in spatiu neinsufletit Unde o femeie plange pentru-al meu drum neispravit; In al vietii cimitir ,intr-un cenusiu mormant Ma odihnesc in pace ,fara culoare si cuvant.

19 poezii, 0 proze

chipu din umbra

Crescuta intr-un satuc din Vrancea,maturizata prea devreme,am plecat intr-o lume care nu ma intelege.Am lasat curtea regat al copilariei mele,nucul-prieten vechi ce strajuia imprejurimile si m-am ratacit intr-un univers unde eu..am murit demult si a rams doar urma unui regret.Timpul a ucis clipa.M-am intors inspaimantata de unde am plecat dar nu am mai gasit decat cadavrul dulce al amintirilor si durerea mi s-a infipt pe veci in suflet.

16 poezii, 0 proze

dascalu alexandra

Ce s-ar face lumea fara cuvinte, caci ele inseamna si ce nu inseamna, vorbesc, chiar daca nu au glas si, mai ales, nu cunosc varsta, raman in timp si in inimile oamenilor! Cand aveam 11 ani, am inceput sa astern cuvinte impletite in versuri si in urma condeiului a aparut prima mea poezie. Scriam atunci despre un lucru care mi-a tulburat copilaria… O persoana foarte draga mie pleca dintre cei vii la doar 11 ani. Sufletul imi era gol… Nu intelegeam de ce un copil ce inca nu gustase din bucuriile vietii trebuia sa moara!Si singurul mod in care puteam sa-mi manifest durerea si zbuciumul sufletesc a fost scriind versuri:„Cand floarea~florilor s-a stins/Cazut-a inc-o stea/Afland si iarna cea cu parul nins/A lacrimat si ea./Cand floarea~florilor s-a stins/Cocorii au strigat/Plangand departe au zburat/Spre cerul innorat si-ntins. ” [„Floarea-Florilor” ] Mai trebuia lucrat la elementele de versificatie, insa Dumnezeu mi-a dat talentul si imaginatia necesare pentru ca, putin mai tarziu, sa...

30 poezii, 0 proze

ivan ion ovidiu

Mă simt ca un uliu însetat de mine. Mă mușc, îmi curge sângele, degeaba. Durerea e prea mică Mă mușc încontinuare, îmi rumeg pripria-mi carne, Sângele îmi alunecă pe haine, nu mai contează, Încerc să aflu ce e durerea. Nimic nu ajunge să mă facă să uit, totul mă doare, Sufletul îmi e rănit, e zgârâiat acolo unde nimeni nu poate ajunge. Corpul nu mai înseamnă nimic, e doar un morman de carne și oase. Ce gust bun are sângele! Sufletul meu e doar un coș de gunoi plin de sentimente, Greutatea iubirii mă copleșește, nu mai fac față plăcerii de a ma scrijeli. Vreau gheare de uliu să pot ucide viața din mine, Vreau cioc de vultur să-mi pot smulge urechile și ochii, Să nu mai aud, să nu mai pot vedea ploaia de ură și de ignoranță ce mă udă. Cuvintele nu mai au viață, viața nu mai are cuvine. Totul e doar imaginația mea, viața nu exista, nimic nu e real, Doar durerea face totul vizibil. Ura îmi înțeapa neființa, infinitul devine vizibil. Ura se masoară în momente de singuratate, Viața se...

2 poezii, 0 proze

Jaufré Rudel

AutorClasic

Jaufré Rudel de Blaia a fost un om foarte nobil și generos și prinț de Blaia. Și s-a îndrăgostit de contesa de Tripoli, fără a o fi văzut vreodată, și numai pentru vorbele bune pe care le-a auzit despre ea de la pelerinii ce se întorceau din Antiohia. Și a scris despre ea multe versuri cu melodii bune, dar cu cuvinte simple. Și pentru că voia să o vadă, s-a făcut cruciat și s-a pornit pe mare. Și pe corabie a căzut bolnav și a fost dus la Tripoli aproape mort într-un han. Și aceasta a ajuns la urechile contesei și ea a venit la el, la căpătâiul său și l-a luat în brațe. Și a știut că ea era contesa, și pe loc și-a redobândit vederea și auzul și l-a lăudat pe Dumnezeu pentru că l-a ținut în viață până a văzut-o. Și astfel a murit el în brațele sale. Iar ea l-a așezat în mormânt cu mare cinste în casa Templului. Și pe urmă, în aceeași zi, s-a călugărit pentru durerea pe care a dobândit-o prin moartea lui. Engleză Jaufre Rudel (Jaufré in modern Occitan) was the Prince of Blaye (Princes...

2 poezii, 0 proze

costel

viatza e grea , uneori frumoasa si intodeauna nedreapta , iar clipele de fericire vin rar , trec iute si lasa in urma oceane de lacrimi si durere.

1 poezii, 0 proze

mihaela alexandra gherman

un porumbel purtat de ape care candva a cunoscut atingeri de ingeri si demoni...si care s-a pierdut acum in lacrima lasata in urma de marea durere din suflet..de marea iubire ce o poarta pretutindeni...cu aripi inegrite de furtuna...

1 poezii, 0 proze

Valentina Leff

...la început a fost durerea...

3 poezii, 0 proze

Durerea urcă-n bucurie

de Silviu Somesanu

Frunzele ofilesc învelișul vorbelor, unde nimeni nu îngână păsările, niciun poet care se-nvăluie-n cuvinte nu-și caută umbra-n ungherle nopții ci-n muzele care-i mângâie gândul. M-am desțelenit în...

S I O N . . .

de marius cormos

Acolo unde cerul se sfârseste, Si omul unde incă n-a ajuns, In locul unde totul te vrăjeste, Căci totu-i un mister de nepătruns. Acolo-a luat fiintă ce n-are inceput, Acolo se sfârseste ce capăt n-a...

extrapolări

de Anisoara Iordache

baladă șoptită pe corzi de vioară- refugiul tăcerii, azvârlită-n zborul cuvintelor. în lanul cu grâu, fulgerul cărare-și face. spice culcate, semn de arse-nțelesuri. *Steaua lucrurilor posibile* în...

Străinul – I

de Eduard Zalle

S-a așezat pe o buturugă, la marginea drumului, strângându-și genunchii la gură și lipindu-i de ea, privind cu o bucurie neobișnuită stâncile ascuțite, reci și mute ale muntelui cocoșat din fața sa....

Gheorghe Zamfir Poezie Guvern Marius Marian Șolea și naiul unui altfel de om

de florian stoian -silișteanu

Se începe din drum. Poți păși pe mijloc pe margine chiar și dincolo de somnul care te cuprinde poate obosit fiind de călătoria zilei de azi. M-am întors întreg din Kiev acum două nopți. Din gară am...

ArticolAtelier

Cînd un miracol nu se întîmplă, undeva s-a greșit. Marta

de Maria Gold

Marta aflase că la capătul opus iluziei locuiește adevărul. Nu-și putea aminti acum, ce forță o determinase să aleagă calea pe care pornise și care-i pusese pe umeri suferință, neacceptare, mînie și...

Înfrânt?

de Gabriela Ilisie

Nu înțelegi... Luna răsare dincolo de orizont pentru tine Soarele apune dincoace de orizont pentru mine Gândul aleargă împotriva valurilor, ademenit de-ntunericul Hăului stârnit de vântul dorinței...

sacrificiul

de Dumitru Sava

de pe muntele moria privește smerit în zare prin ochii atât de diferiți ai celor patru frați iudeul creștinul musulmanul și ateul sfânta cetate din oase și sânge a ierusalimului puțini sunt acei care...

Un copil

de Paula Buzatu

Eu sunt fiica lui Dostoievski sau poate a lui Lev Tolstoi și vin acum, aici și-i plâng pe ei. - Ce tare dragi îmi sunt și sufăr tare mult că nu mai sunt aici alăturea de mine! Cu ei am stat de vorbă...

O poveste de dincolo VI

de Cezar C. Viziniuck

- Doamnă Scutaru, n-ați vrea să mă țineți de mână? Mi-ar plăcea tare mult să mă țineți de mână și să ne plimbăm împreună. Dorina luă mâna mică și caldă într-a ei. Totul în jur avea un ușor iz de aer...