Sari la conținutul principal
Poezie.ro

"Durerea, vasul fără toartă"18093 rezultate

0.04 secundeMeilisearch
40 rezultate
Pavel  RalucaPR

Pavel Raluca

AutorAtelier

"m-am sinucis înainte să te naști de teamă că nu am să merg alături de tine niciodată. m-am sinucis să-mi păstrez visul despre noi viu" "Durerea mă iubește cum nu a făcut-o nimeni niciodată."

20 poezii, 0 proze

VL

Valentina Leff

AutorAtelier

...la început a fost durerea...

3 poezii, 0 proze

AmbrosiaA

Ambrosia

AutorAtelier

Nu sunt durerea ce te doare, eu ti`s durerea ce te consuma.

2 poezii, 0 proze

SerbanS

Serban

AutorAtelier

Incerc doar sa mai uit de durerea care oam in suflet

6 poezii, 0 proze

someoneS

someone

AutorAtelier

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta. Am invatat ca atunci cand cazi cea mai buna cale sa uiti E sa o iei de la capat. Am invatat ca iubirea nu e un punct fix,ci e o semidreapta, Despre care stim doar cand incepe... Am invatat ca,desi, exista maine E mai important sa traiesti azi... Am invatat ca niciodata nu vom putea SA IUBIM CU ADEVARAT VIATA!!!!

2 poezii, 0 proze

pop romeoPR

pop romeo

AutorAtelier

Sa te topesti de iubire in tot si sa devii izvor de iubire divina ce susurul in noapte-si canta; Sa cunosti adesea durerea prea marii duiosii; Sa fii ranit si imbatat de intelegerea iubirii; Sa sangerezi de bunavoie si bucurandu-te; Sa te trezesti in zori, cu inima mereu inaripata si sa inalti, plin de recunostinta, multumire pentru inca o zi de iubire; Sa te odihnesti, coplesit de beatituine, la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii; Sa te intorci impacat si debordand de fericire acasa la ora amurgului, Si apoi, sa dormi inaltand in inima o ruga pentru fiinta iubita, iar pe buze sa ai un cantec de lauda. din Despre iubire - de Kahlil Gibran adiemusmagic@gmail.com

869 poezii, 0 proze

IO

ivan ion ovidiu

AutorAtelier

Mă simt ca un uliu însetat de mine. Mă mușc, îmi curge sângele, degeaba. Durerea e prea mică Mă mușc încontinuare, îmi rumeg pripria-mi carne, Sângele îmi alunecă pe haine, nu mai contează, Încerc să aflu ce e durerea. Nimic nu ajunge să mă facă să uit, totul mă doare, Sufletul îmi e rănit, e zgârâiat acolo unde nimeni nu poate ajunge. Corpul nu mai înseamnă nimic, e doar un morman de carne și oase. Ce gust bun are sângele! Sufletul meu e doar un coș de gunoi plin de sentimente, Greutatea iubirii mă copleșește, nu mai fac față plăcerii de a ma scrijeli. Vreau gheare de uliu să pot ucide viața din mine, Vreau cioc de vultur să-mi pot smulge urechile și ochii, Să nu mai aud, să nu mai pot vedea ploaia de ură și de ignoranță ce mă udă. Cuvintele nu mai au viață, viața nu mai are cuvine. Totul e doar imaginația mea, viața nu exista, nimic nu e real, Doar durerea face totul vizibil. Ura îmi înțeapa neființa, infinitul devine vizibil. Ura se masoară în momente de singuratate, Viața se...

2 poezii, 0 proze

Florea Maria MirabelaFM

Florea Maria Mirabela

AutorAtelier

Nascuta intr_o frumoasa zi de toamna,1 octombrie,intr_o familie obijnuita si foarte severa,am invatat a iubi poezia mai presus de orice,ea fiind singurul mod pe vremea cand eram copil sa imi exprim durerea..sau bucuria.A vorbi unei foi de hartie e divin sau nebunesc?Ma intreb mereu,dar alt mod deocamdata nu am gasit,pentru ca o bucata de hartie tace si indura tot ceea ce scrii pe ea...in schimb oamenii nu.Dupa anii 1995 mi_am pierdut intr_un fel sau altul telul de a scrie din cauza multor probleme familiale care pur si simplu nu imi permiteau sa mai scriu sau altfel spus imi furau si timpul acela putin ce il dedicam stiloului si caietului plin cu versuri, ascuns sa nu il gaseasca bunicii.Nu de mult timp am inceput a scrie din nou,colectia mea e maricica si voi incerca sa public si din cele mai vechi,printre care si proza,dar deocamdata ma rezum la cele noi.Ma bucur enorm pentru toti cei care urmaresc acest site,si pentru cei care publica aici gandurile lor sau pur si simplu cateva...

6 poezii, 0 proze

Claudiu Alexandru SurmeiCS

Claudiu Alexandru Surmei

AutorAtelier

Sunt un om cactus. Am flori frumoase, dar înțep. În spini îmi ascund durerea. Mi-au crescut în timp ce încercam să mă adaptez condițiilor de mediu, din teamă, dezamăgiri și incertitudini. Au crescut fără să fac vreun efort. M-am culcat îngrijorat într-o seară, iar dimineața, când m-am trezit, înțepam pe toată lumea. Atât de tare încât nimeni nu mai observa florile. Mă apăram doar. Dacă te doare să mă ții în brațe, așează-mă într-o vază, undeva, pe masa din sufragerie și în fiecare dimineață, când te trezești, privește ce frumoase sunt florile mele. Florile din suflet. P.S.: Dacă tu ai fi un om cactus, te-aș strânge în brațe până aș pierde ultima picătură de sânge

1 poezii, 0 proze

Apati Vasile-CornelAV

Apati Vasile-Cornel

AutorAtelier

"E liniste iarasi, eterna speranta, Cand cuvantul cade in genunchi si atinge durerea ce inunda ochii limpeziti de lacrimi." Prin promisiuni ma vad pe mine in aceeasi oglinda cuprinsa de spaima de nevazutul chip de ceara ce cuprinde miezul unei calmitati monotone. Se aseamana momentul desfatat de rodul sangeriu al unui trup de zmeura cu atingerea ta blanda ce era sa ma culeaga din obscurul inamic al meu numit captivitate. Prins intre doua lumi, cei ce au aripi si cei ce stiu sa zboare pentru ca aripile-mi cad precum fluturelui toamna, somnambul de vise tomnatice intrat in deriva intr-un peisaj venit odata cu vremurile grele cand coltii demonilor hazardati vor sa strapunga vlaga oricarui zburator. Plecati va spun!Eu inca stiu sa zbor si munca de creatie o fac dupa propriul gust dupa o cerinta divina care ma cheama prin vibratiile celorlalti frati.Simt detaliul oricarui cuvant sau replica unei fraze privita prin ochi buni clari, povesti triste ce vor lasa riduri vor imbatrani privirea...

4 poezii, 0 proze

Durerea, vasul fără toartă

de Vasile Mihalache

Supraviețuitorul în lipsa cerului crește monstruos durerea este preapuținul silit să-l plătească vas fără toartă din care bea cu paiul Așează în inima pădurii lemnul în formă de scântei ca într-o...

PoezieAtelier

Unica povara

de Vasile Mihalache

1. Năprasnic – fără veste, apoi retras și mut Ce pare să adune răsfiră și mai mult. Dacă revarsă norii durerea tuturor, Cine înclină toarta cernitului ulcior? Și dacă aburi țes în curcubeu povara, De...

PoezieAtelier

Ecoul tăcerilor

de Erika Eugenia Keller

sunt momente când sângele din cuvinte începe să clocotească când limba mea devine lamă, iar gândul o torță aprinsă în mijlocul pieptului- fiecare insultă, fiecare nedreptate, o piatră aruncată în...

PoezieAtelier

Ziua bună la țară

de Dimitrie Bolintineanu

Þară dulce și frumoasă, Tu, ce-ai fost gloria mea, Eu mă duc, fii sănătoasă! Nu știu de te-oi revedea. Dar ce-mi pasă oare mie Dacă pe pământ străin, Dacă în călătorie Moartea îmi va zice:...

PoezieClasic

Rugăciune

de Octavian Goga

Rătăcitor, cu ochii tulburi, Cu trupul istovit de cale, Eu cad neputincios, stăpâne, In fața strălucirii tale. In drum mi se desfac prăpăstii Si-n negură se-mbracă zarea, Eu în ghenunchi spre tine...

PoezieClasic

Intre maluri

de CEZAR HAIURA

I. IZVORUL Pasăre ucisă cu săgeți de vină Vino mai aproape să primești lumină, Lasă libertatea muzicii știute, Nimeni nu te uită, vor să te-ajute. Azi, din întâmplare, căci putea fi ieri, Tu vei fi...

PoezieAtelier

Câinele vagabond

de Grig Salvan

Sunt doar un câine vagabond! N-ar fi o nenorocire faptul că nimeni nu-mi dă de mâncare din mâinile sale. Mă descurc și singur, așa cum pot. Nu-mi pasă că n-am casă, n-am curte, n-am cușcă. Libertatea...

ProzăAtelier

Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul

de Dimitrie Bolintineanu

Cunoașteți voi pământul ce Nilul a născut? Ce crivățul cu coama de gheață n-a bătut; În care sub cununa-i se-nalță palmierul Și pare că sprijină cu mândra-i frunte cerul Așa ca o columnă de marmur...

PoezieClasic

nu mă poți iubi toată viața

de Dorina Șișu

de la prima literă auzi mersul melcului până la ultima literă când ajungi să te integrezi în spiralele casei lui fără să cunoști unde te duci pentru că valul mereu te-a atras ca o urmă de Sisif pe un...

PoezieAtelier

de ce nu mă poti iubi toată viata

de Dorina Șișu

De ce nu mă poți iubi toată viața? de la prima literă auzi mersul melcului până la ultima literă când ajungi să te integrezi în spiralele casei lui fără să cunoști unde te duci pentru că valul mereu...

PoezieAtelier