Căutare

Optimistul: –Eu știu că ești sătul de mine, Aceeași voce prea subțire, Ce scârțâie pe scăriță Pană sus la muzicuță... Da` n-am ce să fac, NU tac, că-s pui de dac, și pac, plac! Și mâine, când n-oi mai vrea să vorbesc, Parcă-n inimă-ți clipesc... Neutrul: –Da! Eu, pe el, îl vreau! Să-mi cânte l-aspirator, Mor! de plâns, când ia ficatul, Și spală de noroi păcatul... Optimistul: –Ca’așa-i în poker, sa iei asu’, la-nceput Ca dup-aia să spui: „Mut!”... E și-un final de catapult. Neutrul(menținând sinfonia aprobării): –De când așa ceva am vrut! Pesimistul: –Da` nu-i bine, că numai ține: Același om, cu alta poantă, Aceeași inimă curată, Același sictir valabil, Și-altă-ntorsătură de scalpabil! Resemnatul: –Nu-i la fel, să vorbești cu-n pix și-o hârtie Vreo două ore la beție... Furiosul: –Nu!... Stop! Mai taci odată! Că nu poti vorbi de lumea toată... Și filosofia ta-i cam’lată! Și se zbate, adormită, Și-a ta găină-i coc-codăcită! Paranoicul: -Da! așa e, că-i o glumă Și-o glumă va ramâne,...

7 poezii, 0 proze

John Maxwell Coetzee

John Maxwell Coetzee , (n. 9 februarie 1940 la Cape Town), este romancier sud-african, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 2003. Coetzee s-a născut, în 1940, la Cape Town, Africa de Sud, într-o familie bilingvă (unde se vorbeau în același timp engleza și germana); a crescut folosind engleza ca limbă maternă. La începutul anilor '60 s-a mutat în Anglia, unde a lucrat patru ani ca programator, apoi a studiat literatura în SUA. A predat literatura și engleza la Universitatea statului New York din Buffalo, până în 1983. În 1984 a devenit profesor de literatura engleza la Universitatea din Cape Town, publicând, în același timp, în presa americană și britanică articole în care condamna regimul de apartheid din țara sa. În 2002 s-a mutat în Australia, unde predă la Universitatea din Adelaide. El și-a început cariera de romancier în 1974 cu un volum care conținea doua nuvele Dusklands (Tărâmuri de amurg), obținând renume internațional, în 1980, cu romanul Waiting for the...

0 poezii, 0 proze

Mihaela Claudia Condrat

Din ce-am scris, o definitie: lucrurile se întâmplă pentru a se simplifica întâmplându-se viața nu are decât două încăperi printr-una trece ziua prin alta noaptea printre din când în când un cal bătrân un cartof e mai mult decât suficient dar o fântână blestemată mai puțin locul devine rău și trebuie schimbat o imagine poate urma unei zile pământul a-ngropat cerul soarele pesemne locuiește altundeva ca vorbirea oamenilor acestea două au ceva în comun de exemplu te pot orbi suferința însă e mereu trează ca lumina lămpii care se micșorează viața durează la fel pretutindeni șase zile a șaptea e pentru plecări și întoarceri toate se pot îngrămădi într-un cufăr zise calul torinez și se duse puțin să înnebunească ...

9 poezii, 0 proze

Mărușteri Marius

M-am născut (pe bune !) într-o gară - de unde probabil și constantul meu "dor de ducă"...la poalele Apusenilor, unde - vorba Valeriei Tamaș - " se nasc și munții și probabil din aceeași piatră". Vreo 30 de ani de școală, ani în care am învățat unde să caut când nu știu ceva, unde să "depozitez" când am găsit ce căutam, respectiv unde să nu mai caut ceva ce nu o să găsesc niciodată... Devorator de poezie și literatură SF (uneori cele două genuri literare chiar au ceva în comun) :). Poet preferat: Vasile Voiculescu Ce cred despre "Ars poetica"? Am avut ocazia să îl aud pe marele Ștefan Augustin Doinaș, înainte de 1989, luând-o peste picior pe cea mai nesuferită (a se citi comunistă) profesoară de limba română din orașul unde făceam liceul - în cadrul unui cenaclu literar - cu privire la o recenzie făcută de aceasta "Mistrețului cu colți de argint". Citez aproximativ: "Doamnă (nu tovarășă - sic!), vă asigur că nu m-am gândit la nimic din ce ați spus când am scris această poezie !!!"

29 poezii, 0 proze

Francesco Petrarca

Francesco Petrarca (n. 20 iulie 1304, Incisa/ Arezzo - d. 19 iulie 1374, Arquà/Padova) a fost un scriitor, poet și umanist italian din secolul al XIV-lea, unul din cei mai importanți poeți lirici ai literaturii italiene. În special forma perfectă a sonetelor sale s-a impus și în afara spațiului de limbă italiană, influențând lirica europeană ("Il Petrarchismo"). Pe lângă cunoașterea profundă a autorilor clasici și a limbii latine, operele sale scrise în "volgare" au jucat un rol precumpănitor în dezvoltarea limbii italiene vorbite într-o limbă literară. Prin convingerea sa asupra strânsei legături între cultura clasică și învățătura creștină, Petrarca a contribuit la dezvoltarea umanismului european, care reunește aceste două ideale. Alături de Dante Alighieri, Petrarca este unul din principalii precursori ai Renașterii. Francesco Petrarca s-a născut pe 20 iulie 1304 în Incisa, în apropiere de Arezzo, fiu al notarului Pietro di ser Parenzo (supranumit Petracco, guelf alb, prieten...

29 poezii, 0 proze

Nicolae Avram

Nicolae Avram este licențiat în Drept și membru al Societății Scriitorilor din Bistrița-Năsăud. A debutat cu volumul „Cântece de sinucigaș (cartea I)” (2000), pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor – secțiunea debut, la Colocviile Coșbuc, Bistrița (președintele juriului: Cezar Ivănescu). A mai publicat „Litanii pentru diavol” (2006) și „Cântece de sinucigaș (cartea a doua)” (2008), volum distins cu premiul „Radu Săplăcan”. A îngrijit ediția „Iată cina. Iată taina”, cuprinzând poemele postume ale lui Aurel Onișor (2007). "Federeii” , Casa de Editură Max Blecher, 2010 Despre FEDEREII: „Cu o poezie ca aceasta nu se poate trișa, ea te aruncă în miezul literaturii dure și autentice dintotdeauna, de la Jack London la Irvine Welsh, vizitându-i, de pe tărâm autohton, pe George-Mihail Zamfirescu sau pe Arghezi... Dacă își va găsi cititorii, n-am nici o îndoială că Federeii va fi o carte despre care se va vorbi și, mai ales, care-i va face pe câțiva să se simtă mai puțin singuri,...

1 poezii, 0 proze

Nicolae Popescu-Meriș

S-a născut la data de 26 octombrie 1907 în satul Meriș din județul Mehedinți. Între anii 1915-1920 face clasele primare la Meriș, apoi gimnaziul tot în satul natal, după care urmează cursurile liceale la Școala Normală de învățători „Domnul Tudor” din Turnu-Severin. În anul 1926, se angajează ca învățător la școala din Dedovița, Mehedinți. În toată viața lui, s-a dedicat apostolatului și poeziei. În 1929 scrie poezia De vorbă cu mama dedicată mamei pe care o venerează. În 1931 publică, în 2000 de exemplare, Povestește moșul – partea I, la editura Datina românească din Turnu-Severin. În 1932 se căsătorește cu Ioana Strechescu, învățătoare și ea. În 1937 publică un alt volum de poezii, Glumește moșul, și partea a doua la Povestește moșul, la aceeași editură severineană. În 1950 ocupă postul de profesor de limba română la catedra Școlii Generale Broșteni și până în 1968 predă, pe rând, la Roșiuța, Ploștina, Horăști și Motru unde este pentru o perioadă director de liceu....

1 poezii, 0 proze

Elias Canetti

Elias Canetti (n. 25 iulie 1905, Ruse, Bulgaria – d. 14 august 1994 Zürich) a fost un scriitor evreu de origine bulgară, laureat în 1981 al Premiului Nobel pentru Literatură. Elias Canetti a fost fiul unui comerciant evreu din Rusciuc (astăzi Ruse). Strămoșii săi, evrei sefarzi, au fost expulzați din Spania în 1492. Inițial numele familiei fusese Cañete, după numele unui sat din Spania. Elias și-a petrecut anii copilăriei, între 1905 și 1911, în Rusciuk până când familia s-a strămutat in Anglia. În 1912, tatăl său a murit subit și, în același an, mama sa s-a mutat cu copiii la Viena. Canetti a învățat germana la insistențele mamei sale. Ea însăși i-a predat lecții de germană. Până atunci, Canetti vorbise ladino (limba maternă a mamei), bulgara, engleza și puțină franceză (pe ultimele două le studiase în anul petrecut în Anglia). Ulterior, familia s-a mutat întâi la Zürich (1916-1921) și apoi din 1924 în Germania, unde Canetti a absolvit liceul. Canetti s-a întors la Viena în 1924...

0 poezii, 0 proze

Titus Constantinescu

Doua poezii publicate in 1997 in revista Liceenii.

1 poezii, 0 proze

Două vorbe

de Morar Nucu

Cum să scrii adevărul pe note muzicale Când creierul tău e plin de muște și țânțari Frici, rate la banca, intrigi șerpești, șeful zapciu O picătură de cerneală care otrăvește paharul cu apă Prin care...

Două vorbe

de Camelia Petre

Bibilica și Găina trăiau relativ fericite într-un spațiu relativ mic, delimitat de niște garduri relativ înalte, cu ochiuri mari, pătrate. Prin ele, Bibilica și Găina priveau în fiecare dimineață...

în două vorbe

de Ștefan Petrea

lumini ivesc alături o pajiște de umbre poem scriind pe-omături uitat de cele sumbre cătușe de privire ni-l ferecau în inimi și fără-mpotrivire eram tăcuți și minimi

vreo două vorbe

de Ștefan Petrea

îmbrățișarea avea loc în pulsul întunericului, era noapte și hram de nori în biserica cerului, ne vedeam pipăindu-ne, suindu-ne brațele pe chipuri să ne întrebăm despre lacrimi în rest aceleași...

Între două tăceri, între două vorbe

de razvan rachieriu

Tac, și tăcerea se sparge de ziduri vorbesc, și vorbele construiesc o casă cu proprietarul limba învârtindu-se în camera gurii inundată de salivă cuvintele despică aerul somnolent din care se preling...

Imoral... în două vorbe!

de Miclăuș Silvestru

Părinții noștri, cu bun simț Ne-au învățat cum să vorbim și-a ne purta Dar le-au luat locul clovni ce mint Spunând vorbe murdare spre-a ne înfierbânta. Nerușinare mare-n târg Când guri pân’ la urechi...

Vorbe inocente

de Karmen Andreea

Pedepsește-mă soartă cum crezi de cuviință două vorbe permite-mi să-ți spun eu mă retrag din largul drum pentru alții. De mine nu e loc acum… E crudul întuneric ce se-agață de nopțile calde și veșnic...