Poezie
Două vorbe
1 min lectură·
Mediu
Cum să scrii adevărul pe note muzicale
Când creierul tău e plin de muște și țânțari
Frici, rate la banca, intrigi șerpești, șeful zapciu
O picătură de cerneală care otrăvește paharul cu apă
Prin care nu poți să mai vezi florile de cireșe amare
Alergi spre nicăieri tăune fără cap
Grăbit la întâlniri de la care abia aștepți să pleci
Ras, tuns, frezat, parfumat, impecabil
Într-un costum care nu-i al tău
Un nor de vorbe și râsul isteric forțat
Schimonosirea fericirii mimate prost și absurd
Te simți rotiță, roboțel, piesă de schimb
În corpul infernal al unui străin
O păpușă prinsă-n ațe de mâini dibace
Ești iute și eficient dar nu te miști deloc
Asta îți contaminează fiecare celulă
Cum să-ți crească muguri de trandafir din cap
Când tu ești bolnav fără măcar să știi
Nu poți să zbori înaripat cu mașina ultramodernă
În urmă ta rămân potop de hârtii împrăștiate
Situații, rapoarte, bugete, planuri, angajamente
O să fi îngropat cu toate mapele și dosarele
Să nu uiți să mai faci câteva ore suplimentare
Și ce păcat că n-ai apucat în viața asta
Să spui și tu două vorbe
022693
0
AZ