"Doar jumătate de poveste" – 21354 rezultate
0.03 secundeMeilisearchDelicventa_juvenila
M-am nascut, exist, dar cine sunt? [ancheta sociala]
de oricealtceva
HSHelena Schmetterling
Despre mine stiu sigur ca mi-ar fi placut sa fiu o printesa medievala. Sau sa ma plimb cu Stanescu mana in mana prin Union Square, sa-mi povesteasca despre cercuri si despre iertari. Despre ceilalti oameni stiu doar ca cel mai mult ma enerveaza momentele in care ma trateaza ca pe o femeie obisnuita. Sau acelea in care se pierd in jumatati de gesturi. In proiecte de vise netraite niciodata pana la capat. Cel mai des ma indragostesc iremediabil de aceia care valseaza in voie si dupa bunul plac pe portativ si-mi soptesc impletituri decente precum, iubito, while you’re traveling with me, desigur ca, you’ll never see the end of the road si baby, I think this is a song of hope. Mda. Si alte maruntisuri sentimentale de genul. Despre viata mea stiu doar ca imi scapa mereu printre degete momentul in care m-as putea aseza nestingherita pe un scaun, fie si numai pentru o clipa scurta de surpare in mine insami. Sau de adevar pe stomacul gol. Dar asta este alta poveste. Despre sufletul meu stiu...
17 poezii, 0 proze
IInLoveAngel
Ce sa zic despre viata mea.... Eu zic ca cel mai important lucru de pana acum este cel in care mi-am cunoscut iubirea, pe pritenul meu, in 4 august 2005. Ne iubim enorm si pentru mine relatia noastra este cel mai important lucru din viata. Pana la acel moment am avut o viata inocenta... de copil, eram un copil. Iubeam jucariile, povestile frumoase si orice tinea de copilarie. Dragostea m-a maturizat, eu zic ca m-a facut mai frumoasa, mai inteleapta, mai fericita. Pana atunci tanjeam dupa iubire, desi eram un copil, iar acum ca am gasit-o, ma simt implinita. Poate ca veti zice ca sunt prea mica, ca nu am experienta, dar eu simt ca mi-am gasit jumatatea, ca am intalnit iubirea vietii mele. Va doresc tuturor sa aveti norocul meu.
2 poezii, 0 proze
Adria Martin
Raspuns la intrebari Nu, n-am incetat sa scriu. N-am lipsit niciodata De la orele de visare. Doar ca acum scriu Pe peretii labirintului Cu o iesire spre soare. Nu, n-am incetat sa scriu, Doar ca acum scriu si citesc Ceva ce-ar trebui sa stiu Si sa-mplinesc. Nu, n-am incetat sa scriu, Nici sa iubesc, Nici sa traiesc, Doar ca acum Ma scurg in cealalta jumatate A clepsidrei Asteptand ceasul Cand mana destinului O va intoarce. Nu, n-am incetat sa scriu Voi fi din nou la tarmuri, Doar ca mai tarziu. Toronto Martie 26, 2007 www.adriamartin.com Prietene! Nu uita ca traiesti si mori in fiecare zi.... "Carpe diem quam minimum credula postero" - Horatiu (65 - 8 BC) ---------------------------***-------------------------
500 poezii, 0 proze
Noica Rafail
Parintele Rafail Noica Fiul al marelui filosof român Constantin Noica, părintele Rafail s-a născut în anul 1942. În familie primește o educație creștină sumară (practicarea credinței se reduce doar la mersul la biserică de Paști pentru a aprinde o lumânare). La vârsta de 13 ani pleacă împreună cu mama (era englezoaică) și cu sora lui în Anglia cu scopul primirii unei educații mai alese. Vârsta căutărilor se manifestă și în latura spirituală. La început merge la anglicani însă "atmosfera era foarte sărăcăcioasă, foarte rece, plicticoasă chiar. Nu în sensul că te-ar apuca căscatul în biserică, ci în sensul că nu te hrănea cu nimic" (Celălalt Noica – mărturii ale monahului Rafail, însoțite de câteva cuvinte de folos ale părintelui Symeon, ediție îngrijită de Pr. Eugen Drăgoi și Pr. Ninel Țugui, Editura Anastasia, București, 1994, pag.24). Trece apoi pe la penticostali, congregaționaliști, Armata Salvării etc.; cel mai mult rămâne în cadrul comunității baptiste (un an și jumătate). În...
2 poezii, 0 proze
RNRafail Noica
Rafail Noica (n. 1942) este un ieromonah ortodox la Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din Maldon, Essex, Anglia, iar din 1993 sihastru în Munții Apuseni. Este fiul marelui filosof român Constantin Noica. Părintele Rafail Noica s-a născut în anul 1942. În familie primește o educație creștină sumară, practicarea credinței reducîndu-se doar la mersul la biserică de Paști pentru a aprinde o lumânare. La vârsta de 13 ani pleacă împreună cu mama sa (care era englezoaică) și cu sora lui în Anglia, cu scopul primirii unei educații mai alese. Vârsta căutărilor se manifestă și în latura spirituală. La început merge la anglicani însă "atmosfera era foarte sărăcăcioasă, foarte rece, plicticoasă chiar. Nu în sensul că te-ar apuca căscatul în biserică, ci în sensul că nu te hrănea cu nimic". Trece apoi pe la penticostali, congregaționaliști, Armata Salvării etc.; cel mai mult rămâne în cadrul comunității baptiste (un an și jumătate). În protestantism se poticnește în special în textele...
5 poezii, 0 proze
AMApostu Mihaela
NU o sa insirui pe unde am fost si ce am facut. Pentru multi oameni a isi spune biografia e un lucru foarte simplu, mie mi-au luat 31 de ani ca sa pot raspunde la intrebarile, unde te-ai nascut?,cine sunt parintii tai? esti casatorit sau nu?, aveti copiii?, care e starea dvs. de sanatate?. Si inca nu am raspuns la toate intrebarile sau doar jumatati de raspuns. Cata munca si suferinta poate insemna sa aflii cine esti. Iar logoreea din scris se explica prin faptul ca eu nu vorbesc despre mine in viata de zi cu zi cu oamenii si toate cuvintele nerostite au iesit intr-o logoree in poezie, pentru ca nu am facut lucrul asta de ani de zile.... Semnele de punctuatie atat de multe, is pentru toate sentimentele, simtamintele, trairile, exprimarile care nu le-am exprimat poate nici macar la nivelul limbajului trupului. Iar cuvantul "cur" nu mi-a placut niciodata cum suna. Viata mea a fost plina de contradictii, de lucruri, intamplari pe care nu am reusit sa le inteleg, sau le dau un sens. Si...
12 poezii, 0 proze
CSC. Octavian S
NASCUT PE MALUL TARNAVEI DOMOALE, IN BLAJUL PASOPTIST ACUM O JUMATATE DE VEAC, NU MA IUBITI, INCERC SA FIU PE PLAC, DAR NU STIU CE NU-I BINE, CE AVETI CU MINE, DE CE MA RASTIGNITI... incerc sa scriu daca se poate in asta lume de durere in genunchi, ma rod in coate s-aveti putina mangaiere
163 poezii, 0 proze
Catherine Grande
Sunt o persoana absolut normala, cateodata instabila emotional,dak aqm ma vezi trantind si distrugand de nervi,cel mai probabil in urmatoarea jumatate de ora ma vei vedea imbratzishand pe toata loomea si dansand de fericire.Nu fumez!Nu consum alcoolice.Cu-atat mai putzin narcotice.Si cofeina imi km displace dar de la Cola nu ma abtzin.De cele mai multe ori prefer ceaiurile naturale,in special ceaiul verde si cele de fructe.Citesc Dostoevsky,Balzac si Dumas.Ma dau in vant dupa picturile surreal,in special Salvador Dali.Ma mai atrag si pozele manga sau anime.I LOVE CARTOONS!In special Happy Tree Friends.Prietenii imi spun adesea k seman q Flippy,eu totushi tind sa cred k aduc mai mult q Giggles.Imi plac filmele SF(in special cele q mutantzi gen X-men,spiderman,Fantastic Four).NU SUPORT MANELELE!Nici dupa muzika prea comerciala nu ma dau in vant.Dak se intampla totushi sa ascult vreo melodie mai comerciala, aceea nu va fi in niciun caz din Romania,si o voi face probabil pt k voi avea ce...
1 poezii, 0 proze
Roxana
Se spune ca ne dormim jumatate din viata, dar mie nu-mi plac jumatatile de masura....
3 poezii, 0 proze
ISIoana Camelia Sîrbu
11.dec.`81 Jumătate animal și jumătate om aș fi vrut să fiu altfel, dar sunt așa cum sunt, imperfecta corcitură reală Uneori lumea mă doare pentru că animalul se zbate, alteori omul din mine mă face să trăiesc, de-aceea sunt adaptabil lumii... până acum Am scris din clasa a doua despre toate, în clasa a noua ... a doisprezecea, în anul 3 de facultate... și cred că voi mai scrie pâna când voi avea ceva de spus Premii literare • Mențiune la Concursul Național de Poezie „Traian Demetrecu” – TRADEM ediția a XXV-a, Craiova – 2003. • Mențiune I la Concursul Național de poezie și pictură „Dor de Dor”, Cluj-Napoca – 2006 • Premiul II la secțiunea pamflet, la Festivalul Național de Literatură Umoristică „Ion Budai Deleanu”, ediția a V-a, Geoagiu, jud. Hunedoara – 2015 • Premiul II, la secțiunea manuscrise, la Festivalului de poezie religioasă "Credo" - Lăpușna 2016 • Premiul ”Alexandru...
632 poezii, 0 proze
Doar jumătate de poveste
de Papadopol Elena
când fugi fără sens din calea iubirii din greșeală apuci pe drumuri pustii cad frunze cu sutele de mii să te abați de la singurătate atâta strigăt în tăcere atâta-nverșunare atât de mult... și în...
drumul spre tine
de Victor Potra
sfârșitul inocenței începe cu prima crimă spusă la ureche te iubesc e violul ascuns adânc în perna singuratică atâta drum așternut până la tine te face să crezi hormonii spun doar jumătate de poveste...
Pentru că și eu mai visez la dragoste din când în când
de Bodea Diana Mihaela
Mitul soarelui și lunii e valabil doar pentru unii pentru aceia care văd doar o jumătate de cer o jumătate de poveste, o jumătate de pahar și tot ei spun cât de trist mai este să treci prin viață ca...
Poveste de vară
de Daniela Luminita Teleoaca
Cum merg copiii, serile târzii, cu mama lor și miroase a petunii! Au ei de ajuns la câte o bunică! Când praful învață la perfecție lecția discreției: sub văzul lunii crește aripi de fluturi. Și au...
Somn
de Ciobanu Vlad
Somn Aaaaaaa… cat de obosit sunt! O cada, o cada! Regatul meu pentru o cada! Ce cliseu! Cat imi place! Cat mi-ar placea o cada calda... Inot printre baloane de sampon, capul imi scapa pe sub luciul...
Lavinia Moțoc - jumătate de vioara a II-a
de Maria Prochipiuc
Putința noastră de a ne re/găsi în sufletul celuilalt e singura valoare omenească, fără bunătate și iubire, fără încredere și fără visuri totul e zadarnic. Nu biruința e frumoasă, nu biruința e...
Până la el ... De la el ... (II)
de Bodea Diana Mihaela
oamenii care nu trăiesc o poveste de dragoste și-o imaginează, așa cum fac și eu, poetizând dorințe, temeri, vise, lucruri în care cred care mi-ar plăcea să le văd, să le trăiesc undeva cândva...
Scoica de cristal
de Gabriela Savitsky
Scoica de cristal O mână strânge cu variabilă forță, cealaltă apucă, rotește. Se desprinde o coajă subțire ca solzul de pește, crescând în spirală domoală cu dantelă de zimți colorați. Dacă lemnul e...
Mâncătoarele de ruj de buze din Casablanca (50)
de Doru Ciucescu
Mi s-a întâmplat, nu o dată, ca la vederea unui anumit semn, cu mare relevanță, să îmi pară rău, acum, după atâția ani, de când am plecat din Maroc, că nu am dat importanța cuvenită unor locuri...