"Destinul -Neputința (Variantă)" – 20169 rezultate
0.03 secundeMeilisearchbeatrice rodica giosan
viata mea a adormit pe-o treapta uitata de timp suspendata-ntr-o lume bizara care nu e a mea si nici a destinului meu ratacit undeva intr-o coma profunda stingher uitat ... doar virtual varful penitei mai spera cateva secunde intr-o trezire albastra o atingere intre spiralele timpului meu care-mi stie destinul trecerea arderea prizoniera... viata mea
35 poezii, 0 proze
Sim
M-am născut într-o zi frumoasă de duminică în Vatra Dornei. Poate acesta este adevăratul motiv pentru care iubesc albul și iarna... Nu-mi știu calea și nu-mi cunosc destinul, dar îmi plac culorile vieții, cred în bunătatea semenilor și în iubire.
32 poezii, 0 proze
Adolfo Bioy Casares
S-a născut la Buenos Aires pe 15 septembrie 1914 și a murit pe 26 martie 1999; scrie prima nuvelă la 11 ani, începe să studieze dreptul și filozofia, dar întâlnirea cu Jorge Luis Borges îi schimbă destinul. Este unul din maeștrii absoluți ai literaturii fantastice. Dupa aceasta se dedică in intregime literaturii (cu Borges avea de altfel să colaboreze, începând prin a compune un... anunț publicitar pentru iaurtul produs de firma tatălui său si continuand cu o serie de povestiri polițiste). Nuvelele sale fantastice uimesc prin perfecțiunea construcției, în care imaginarul se suprapune cu realul. Tot ce scrie Bioy Casares ține, de fapt, de romanul de aventuri care nu suportă nici un adaos stilistic inutil. Se stinge din viață la Buenos Aires, fiind considerat un veritabil patriarh al literaturii fantastice. Romane publicate: La invencion de Morel (1940)( Invenția lui Morel, trad. rom. 2003) El perjurio de la nieve (1944)(Sperjurul zăpezii) Plan de evasion (1945)(Plan de evadare) La...
2 poezii, 0 proze
Cristian Neagu
Cristian Neagu s-a născut la 19 septembrie 1959 în București. Părinții săi se despart când acesta abia împlinise frageda vârstă de cinci ani. Își urmează instinctiv tatăl, (Neagu Gh.) iar destinul îi atribuie o coplărie dură. În anii de școală își găsește refugiul în cititul cărților, având "fișă permanentă" la biblioteca de cartier. Scrie primele poezii la vârsta de 12 ani, apoi cu ajutorul profesoarei de limbă și literatură română Stănescu Elena (de la șc. gen. nr 131 București) publică în revista "Cutezătorii." Este selectat pentru "Tinere condeie" dar și în pagina elevului din revista "Amfiteatru" (Tudor Opriș) În 1974 versurile sale sunt apreciate de Adrian Păunescu, moment în care Maestrul îi devine mentor, și la îndemnul domniei-sale, Cristian Neagu studiază estetica și critica literară semnate de nume celebre. Mai bine de opt ani, sub statutul de autodidact, conspectează și crează în epicul tăcerii izolându-se de lume, daruindu-se cititului, formându-și un univers de...
210 poezii, 0 proze
Nicolae Iorga
Personalitate monumentala a culturii românesti, Nicolae Iorga a publicat circa 1250 de volume si 25000 de articole.A terminat Liceul National din Iasi in 1888 si a absolvit intr-un singur an Universitatea din Iasi(\"magna cum laudae\", 1889).Face studii stralucite la Paris, Berlin si Leipzig, obtinând doctoratul (1893) si devenind la 23 de ani membru corespondent al Academiei.În 1903, a luat conducerea revistei Samanatorul. În 1906, înfiinteaza ziarul sau Neamul românesc, unde a scris zi de zi, pâna la asasinarea sa miseleasca la 27 noiembrie 1940 de catre legionari. Ca poet liric, a scris poezii, cantand iubirea, natura, istoria.Cea mai reusita este drama istorica \"Doamna lui Ieremia\", despre destinul tragic al Elisabetei Movila. Ca memorialist, a lansat masivele volume: \"Oameni care au fost\" si \"O viata de om, asa cum a fost.\"
22 poezii, 0 proze
Mihail Afanasievich Bulgakov
Mihail Bulgakov (rusă Михаил Афанасьевич Булгаков) (n. 15 mai 1891 - d. 10 martie 1940) a fost un romancier și dramaturg sovietic de origine ucraineană. Destinul lui Bulgakov pare guvernat de același amestec de satiră, fantastic și tragism care e amprenta operei sale. La 3 mai 1891, la Kiev, în familia unui profesor al Academiei Teologice se naște primul copil, Mihail Afanasievici Bulgakov (Михаил Афанасьевич Булгаков). În 1909 absolvă Gimnaziul nr. 1 din Kiev, școală de prestigiu, după care urmează cursurile Facultății de Medicină din Kiev. După facultate, practică medicina pe front, în timpul Primului Război Mondial, apoi într-o comună de lângă Kiev. Peste un deceniu va publica...
6 poezii, 0 proze
ciron gomo
Acum Tanjesc dupa racoare Si dupa stat in casa Ma-imbata o culoare Portocalie ,arsa Fierbi, apa, fiinta, floare E mare-acum napasta Inca o luna pare Sa mai dureze asta Privesc cum se usuca Tot, floare dupa floare Imi vine dor de duca Si de emancipare E trist sa-ti vezi destinul Nemultumit si dur Te-apasa tare chinul Portocaliu,obscur Intrebi la nesfirsit Incotr-o ma indrept Apelul nu-i primit, Ca nu esti intelept Stai jos si chibzuieste Ce oare va urma ? Incarca si pazeste Inchipuirea ta
1 poezii, 0 proze
Ana Virlan
www.anavirlan.ro http://www.anavirlan.ro/biografie.html ------------------------------------------------------- Cronică literară ("Convorbiri literare", iunie 2007) Cristian LIVESCU DOI POETI ZÃBAVNICI – NICOLAE BOGHIAN, ANA VÎRLAN „subțire peliculă transparentă/ prin care trecem în divinitate” Un poet din tagma discreților zăbavnici este Nicolae Boghian (n. 2 febr. 1946, Ghigoiești, Neamț) aflat în urmă cu mai bine de trei decenii printre laureații Concursului de debut al Editurii Eminescu, alături de Gabriel Chifu, de care ne-am ocupat în numărul trecut. Volumul Ofranda mișcării (1976) anunța un autor sedus de explorarea imaginară a misterului helladic, cu mitologia și metafizica sa care au marcat atît de puternic destinul omului modern. Pe urmele lui Ion Pillat, și el fascinat de farmecul egeic (în Tărm pierdut și Scutul Minervei), de perfecțiunea templelor și coloanelor de porfir, la umbra cărora centaurii și nimfele coboară parcă spre a pluti prin iarba cu asfodele, Nicolae...
25 poezii, 0 proze
Alfred de Vigny
Alfred de Vigny (n. 27 martie 1797, Loches, Indre-et-Loire - d. 17 septembrie 1863, Paris) a fost poet și dramaturg francez unul dintre promotorii principali ai romantismului. Lirica sa este gravă, sobră, reflexivă, concentrată și abordează teme majore ca: destinul geniului, sensul existenței, viața, moartea. El este, așa cum remarca Ferdinand Brunetière, singurul romantic care a avut idei generale și mai ales o concepție de viață bine gândită, pesonală, filosofică. Poezia lui Vigny este impersonală; evocând încercările la care viața supune omul, aduce în versurile sale stoicismul și trăirea demnă a tuturor sentimentelor. Scrieri 1822: Poeme ("Poèmes"); 1824: Éloa ("Éloa"); 1826: Poeme antice și moderne ("Poèmes antiques et modernes"); 1826: 5 martie ("Cinq-Mars"); 1832: Stello ("Stello"); 1835: Chattertron ("Chattertron"); 1844: Muntele Măslinilor. Casa poporului ("Le Mont des Oliviers. La Maison du berger"); 1864: Mânia lui Samson ("La colère de Samson"); 1864:...
1 poezii, 0 proze
Victor Croitoru
Victor Croitoru - un autor trecut prematur în lumea umbrelor (3 iunie 1951 – 24 august 1994), despre care aflăm că a fost o figură insolită a boemei băcăuane, în perioada ei de glorie „ateniană” si că a fost elogiat la debutul său în revista „Luceafărul” (2 august 1975), de criticul G. Dimisianu, care observa în poemele încredintate tiparului „o senzatie de preaplin sufletesc, de tumult lăuntric abia stăpînit, de comprehensiune în limita exploziei”. Destinul său ar fi fost cu totul altul dacă manuscrisul volumului încredintat Editurii Albatros, în 1976, ar fi urmat cursul firesc spre publicare si nu ar fi alimentat cimitirul sertarelor cu „refuzati” de asa-zisele exigente propagandistice ale cenzurii, pe seama căreia puteau fi puse însă si năravurile balcanice ale redactorilor. Victor Croitoru nu seamănă în poezie cu nici unul din poetii Bacăului, de ieri sau de azi, a fost un solitar si un singular, iar retrospectivele culturale destul de numeroase în urbea lui Bacovia merită să-l...
21 poezii, 0 proze
Destinul -Neputința (Variantă)
de Cezar C. Viziniuck
1 Marea își izbea cu furie valurile de stâncile falezei, unde se spărgeau în stropi mici, ca mai apoi să se reîntoarcă în vâltoarea undelor ei albastre în care Soarele își scălda razele făcând...
Între a fi sau a nu fi
de florin otrocol
Îmi pierd identitatea când tot ce am de oferit se lovește de zidul ridicat de neputința semenilor de a se accepta. Când privirile noastre se întâlnesc cad măștile. Rămânem goi, trupurile se chircesc...
Ipocrizie
de Dumitru Sava
În fiecare dintre noi sălășluiesc împreună Destinul și Libertatea. Primul ne e total necunoscut. Și are putere asupra părții noastre profane… Perisabile! Cu care face numai ce vrea el. Libertatea în...
Noi oamenii...
de Dumitru Sava
Noi oameni am fost învățați că rostul nostru pămîntean nu e altul decît să ne ispășim osânda pentru greșeala strămoșilor noștri, Adam și Eva, în urma căreia din ființe cerești nemuritoare am devenit...
Limite
de Paul Pietraru
,,Suntem atât de deștepți - scrie Iona într-o manieră, aș spune eu, inginerească, impregnată cu revoltă și neputință - am creat milioane de proceduri pentru orice, nu doar tehnice, ci chiar și pentru...
Casa din abis
de Mateuț Stela
Sfâșiată de povara momentului, Minodora s-a retras în cameră unde așezându-se pe marginea patului s-a lăsat pradă gândurile care fără voia ei se roteau în jurul acelorași invariabile întrebări: „De...
Prefață la volumul Blestemul bărbăției și alte imagini sociale, de Matilda Caragiu Marioțeanu
de Marius Marian Șolea
Înștiințare premergătoare despre o poezie neliniștită și neliniștitoare Prin aceste cuvinte, încerc să vă înștiințez că țineți în mâini opera unui poet neliniștit, a unui tânăr de 26 de ani, care...
Șarpele de aramă (XIX)
de Sorin Coadă
Tatăl lui Druțu Alini se chinuia de mai mult de un an la pat. Lăsa impresia că-i învinuia pe toți ceilalți de suferința sa, refuzând să le vorbească. Nu-i suporta pe copii Lacedemonei în preajmă și...
Hai să trăim din vise...!
de Nelia Viuleț
Hai să-ți dau un pic din sufletul meu, fierbinte, să-ți încălzești gândurile reci. Nu crede ca am furat din soarele verii, nu! Ci pentru că acolo în suflet, dorul e la el acasă. Apropie-te de el, de...
Undele vietii
de Florin Opran
Camera ramasese pustie. Jaluzelele cazute deasupra geamurilor reprimau in tacere razele solubile ale soarelui. Firisoarele de lumina ce patrundeau pana in cele mai indepartate unghere ale camerei,...
