"Decalaje, mereu" – 790 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
PRPierre Reverdy
Pierre Reverdy, né à Narbonne, (Aude) le 11 septembre 1889 et mort à l'Abbaye de Solesmes le 17 juin 1960, était un poète français associé au cubisme et aux débuts du surréalisme. Déclaré « né de père et de mère inconnus » à l'état-civil de Narbonne, Pierre Reverdy dut attendre sa vingt-deuxième année pour être reconnu par sa mère. L'année de sa naissance, sa mère était mariée mais son époux vivait en Argentine. Ce n'est qu'en 1897, qu'elle put se remarier avec le père de Reverdy, viticulteur dans la Montagne noire. Pierre Reverdy venait d'une famille de sculpteurs, de tailleurs de pierre d'église. Toute sa vie en sera marquée par un sentiment de religiosité profonde que l'on retrouve dans sa poésie. Il poursuivit ses études à Toulouse et à Narbonne. Il arrive à Paris en octobre 1910. À Montmartre, au célèbre Bateau-Lavoir, il rencontre ses premiers amis : Guillaume Apollinaire, Max Jacob, Louis Aragon, André Breton, Philippe Soupault et Tristan Tzara. Pendant seize ans il vit pour...
4 poezii, 0 proze
André Gide
Né le 22 novembre 1869 à Paris, André Gide est le fils unique de Paul Gide, professeur de droit, et de Juliette Rondeaux, riche bourgeoise d\'origine normande. «Né à Paris, d’un père uzétien et d’une mère normande, où voulez-vous, monsieur Barrès, que je m’enracine? J’ai donc pris le parti de voyager.» À la mort de son père, Gide n\'a que onze ans. Il est donc élevé par sa mère dans une atmosphère de rigueur morale qu\'on a dit castratrice, entouré presque exclusivement de femmes. Il épousera Madeleine Rondeaux, sa cousine de Rouen, en 1895. Dégagé de tout souci financier grâce à sa fortune personnelle, Gide s\'oriente très tôt vers une carrière littéraire dont ses premiers échecs ne le détournent pas les Cahiers d\'André Walter (1891), publié à compte d\'auteur: il se déclare soucieux de produire une œuvre qui assure sa postérité plus que sa gloire immédiate. Après Paludes (1895), Gide se moque des symbolistes et de lui-même, il publie les Nourritures terrestres (1897). Ce livre...
5 poezii, 0 proze
MCMaria Elena Chindea
ACTIVITATEA LITERARÃ Volume de versuri: • 2011 - „PICURI ÎN CRUCE” (Editura GRANADA, București) • 2012 - „LACRIMÃ DE RUG” (Editura PROȘCOALA, Râmnicu Vâlcea) • 2013 - „DECUPAJE ÎN VIOLET” (Editura PROȘCOALA, Râmnicu Vâlcea) 2015 - ”FOXTROT CU DUMNEZEU” (Editura PROȘCOALA, Râmnicu Vâlcea) 20115 - ”PUPILA CU FLUTURI” (Editura PROȘCOALA, Râmnicu Vâlcea) 2017 – „VIAȚĂ ÎN DOZE LETALE” (Editura PROȘCOALA, Râmnicu Vâlcea) 2017 – „CAD SPRE CER POEȚII” (Editura PROȘCOALA, Râmnicu Vâlcea) 2017 - „PORTFARD DE FLĂCĂRI ÎN TRUSA DESTINULUI” (Editura PROȘCOALA, Râmnicu Vâlcea) 2021 – „ASCEZELE CURCUBEULUI” (Editura PROȘCOALA, Râmnicu Vâlcea) 2021 – „SINCRON CU FLUTURI” (Editura PROȘCOALA, Râmnicu Vâlcea) 2021 – „DE MOARTE BUNĂ RESPIR” (Editura PROȘCOALA, Râmnicu Vâlcea) 2021 – „PE TÂMPLA NUMELUI MEU” (Editura PROȘCOALA, Râmnicu Vâlcea) 2021 – „MAREE ONIRICE” în duo cu NICOLAE ROLEA (Editura PROȘCOALA, Râmnicu Vâlcea) Volume de proză: • 2012 - „MÃRTURISESC SUNT VIE” (Editura PROȘCOALA, Râmnicu...
521 poezii, 0 proze
EIEugen Ionesco
Eugen Ionescu (n. 26 noiembrie (13 noiembrie, pe stil vechi) 1909, Slatina - d. 28 martie 1994, Paris; cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, conform ortografiei franceze) a fost un scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze (fotoliul nr. 6). Obișnuia să declare că s-a născut în anul 1912, ori din pură cochetărie, ori din dorința de a crea o legătură între nașterea lui și cea a marelui său precursor Ion Luca Caragiale. Tatăl său, Eugen Ionescu, român, era avocat, iar mama, Marie-Thérèse născută Ipcar, avea cetățenie franceză. La vârsta de patru ani își însoțește familia în Franța, unde va rămâne până în 1924. În copilărie Eugen Ionescu și sora sa au simțit pe pielea lor drama destrămării căminului: mama a pierdut custodia copiilor, iar tatăl i-a readus pe amândoi copiii în România. În noua lor familie cei mici au fost supuși la unele abuzuri fizice și verbale, iar această traumă a...
15 poezii, 0 proze
PBPeter Beagle
Prozator, eseist, scenarist si cântăreț, Peter Beagle s-a născut în 1939 în Manhattan și a crescut în Bronx. Ca adolescent citea imens și scria poeme și povestiri. În 1955 a fost remarcat de editorul lui Seventeen Magazine și a câștigat, în urma unui concurs literar, o bursă de patru ani la Universitatea din Pittsburgh. In anii ’70, după ce a urmat cursurile unui atelier de creative writing la prestigioasa Stanford University, a hoinărit de a lungul și de a latul Statelor Unite pe un scuter. Tot în această perioada începe să scrie scenarii, fără să-și abandoneze vocația de cântăreț de muzica folk („Cântatul si spălatul vaselor sunt singurele lucruri pe care le-am făcut pentru bani“, avea el să declare). Și-a câștigat existența ca scriitor liber profesionist, cunoscând succesul în 1968, o data cu apariția cărții „Ultima licornă”, roman fantastic devenit clasic și tradus în peste douăzeci de limbi. A mai publicat volumele de povestiri „Rinocerii care citau din Nietzsche... și alte...
1 poezii, 0 proze
Decalaje, mereu
de Cristina Sirion
mai bine-aș lua o pasăre în gheare i-aș da deodată drumul doar pata aceea doar atât citeam despre negroes eram un fel de pisici cu labe moi mă uitam într-o parte și-atunci a trecut mereu pe lângă...
luni în noiembrie
de Daniela Luminita Teleoaca
întotdeauna mi-a dat fiori ziua de luni... mai ales toamna târziu în noiembrie. atunci lumina nici n-a sosit bine că se și gândește că e timpul să plece. chircit, mergi înveșmântat în epiderma...
despre cântece și alte respirări
de ioana negoescu
până și sunetele au chimia lor. reacții nebănuite se desfășoară în mine la auzul înșiruirii de sunete ce compun acest cântec. uneori pacea din mine se luminează brusc ca fața unui copil ce tocmai a...
Elev la fabrica de clovni
de Nicoleta
Mi se dacaleaza zilele in balet de déjà vu si tumbe de dorinta. Am renuntat sa dansez in amnezie. Prea tarziu… unele sentimente mi-au fost deja luate de uitare iar cei ai mei si-au inventat proprii...
Fluxul peștelui
de elena morar
interzis făcutul și desfăcutul pașilor nu ești acum aici din Bosnia în calea mea patrupedă cu războiul tău leneș de fapte dimineața și cerc încovoiat pe după distanța ce o pun necontenit cu încredere...
Nu m-am născut ieri
de Octavian Paler
“Am învățat că nu poți face pe cineva să te iubească. Tot ce poți face este să fii o persoană iubită” dar „oricum ai tăia, orice lucru are două fețe” deci și eu așa că „Restul ... depinde de...
Soarele din felină
de bucur alexandra-emilia
Nu poți urca scările cu ușile în buzunar, Toate trenurile opresc în noi după decalarea orei, Coloana noastră este capătul de linie al șinelor Lipite pe spatele oamenilor în loc de cruci la fiecare...
Omul care își scria scrisori
de Macovei Costel
Sheherezada a avut menirea de a pune în evidență o continuitate a vieții și o bătălie mereu câștigată în fața morții. Dar nu toată lumea poate să fie asemeni ei. Printre noi sunt oameni, care...
poezia
de Ioan Postolache-Doljești
o poezie două de-a pururea femeie oricine o scrie și toate femeile lumii tânjesc să fie remarcate adulate iubite divinizate chiar să stârnească invidii de ce nu să intre în gândul oricui de el lipite...
British weather
de Mihaela Plesa
-Partea I - Vremea ca si oamenii sau oamenii ca si vremea? Avionul decolase,am simtit exact momentul undeva in capul pieptului. Am incercat o vreme sa stau in pozitie cat mai apropiata de orizontala,...
Cârdășie
de ADRIAN ANGHELESCU
Dacă-i primiți așa la nesfârșit Pe dezertorii care azi trădează N-aș vrea să credeți c-acest gest pripit Electoratul nu-l sancționează Iar dacă azi veți crește în sondaje S-ar putea mâine să vă...
doi ani in viitor
de chialda radu vasile
Doi ani în viitor Îmi spui acum: – Am stat cu gând la tine Doi ani în viitor. Ne-am scris, ne-am povestit, Ne-am spus cuvintele în cutia poștală Așteptându-ne unul pe celălalt Și totuși nu ne-am...
Icarusolara
de Gheorghe Aurel Pacurar
Eu retraiesc istoria lui Icar Cel care inainte de aripi si de ingineria cerurilor, Dedalului tatalui sau Strigam: (Aici se produce imbracarea in zborul de aripi: ale lui=ale mele; clar ca de acum...
Petroleu Lmpuță se întoarce (II)
de LUMINITA SOARE
După trecerea în revistă a candidaților, care trebuiau exterminați in două zile ( într-o zi nu se putea, pentru că erau peste cinci sute de suflete ), șeful comisiei de examinare, domnul Petroleu...
Gratificația faptei și alibiul onorabilității
de Corneliu Traian Atanasiu
(Acest text este urmarea eseului: Onoarea de a fi vinovat (I) ) Gratificația faptei În schimb, așa cum se spune, pe cel vrednic îl laudă fapta. El se simte împlinit prin ceea ce face chiar și atunci...