Căutare

„Ne face plăcere să reluăm o rubrică mai veche a revistei noastre - DEBUT. Cine are talent, are șansa ca într-o singură zi să iasă din anonimat... Azi, Bianca Dobrescu. Mioveni, o localitate așezată undeva pe Paralela 45 din emisfera nordică. Nu știu dacă fata a venit pe lume pe partea dreaptă sau pe partea stângă a liniei imaginare, dar s-a născut cu mult noroc. Și norocul ei stă în puterea de imaginație pe care se altoiește misterul creației. (..) Și scrie, lumea zice „în prostie”, pentru că nu știe să se mai oprească. Și poezie, și dramaturgie, dar mai ales narațiuni. De curând a trecut la roman. Timpul va dovedi dacă e vorba de ceva temeinic sau numai de o pâlpâire de flacără de paie. Noi ne facem datoria să-i deschidem poarta spre celebritate.” Marin Ioniță ( Revista Argeșul) id: icanplaywithmadness

4 poezii, 0 proze

Emil Vora

Poetul Emil Vora ( Maroiu ) s-a născut la 14 septembrie 1906 la Meriș-Broșteni, Județul Mehedinți și a murit la 17 martie 1979 la București. A studiat la Liceul „Traian” și Școala Superioară de Comerț din Turnu Severin. În anul 1929 se stabilește în București și lucrează ca funcționar la Ministerul de Finanțe între anii 1930 - 1935. În anul 1934 a absolvit Academia de Înalte Studii din București. Colaborează la revistele „Convorbiri literare”, „Curentul literar”, „Luceafărul”, „Provincia” (severineană), „Ramuri”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Universul literar” etc. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România din aprilie 1946. A obținut premiul Academiei Române în sesiunea iunie 1945 pentru volumul „Înalte vânturi” (1943). Volume de versuri: - Floare amară - 1936 - Fântânile tăcerii - 1940 - Cartea plecărilor - 1941 - Înalte vânturi - 1943 - Poarta destinului - 1969 - Nestinsa uimire - 1974 - Marea curgere - 1981

2 poezii, 0 proze

Ene Stefan

Optimistul: –Eu știu că ești sătul de mine, Aceeași voce prea subțire, Ce scârțâie pe scăriță Pană sus la muzicuță... Da` n-am ce să fac, NU tac, că-s pui de dac, și pac, plac! Și mâine, când n-oi mai vrea să vorbesc, Parcă-n inimă-ți clipesc... Neutrul: –Da! Eu, pe el, îl vreau! Să-mi cânte l-aspirator, Mor! de plâns, când ia ficatul, Și spală de noroi păcatul... Optimistul: –Ca’așa-i în poker, sa iei asu’, la-nceput Ca dup-aia să spui: „Mut!”... E și-un final de catapult. Neutrul(menținând sinfonia aprobării): –De când așa ceva am vrut! Pesimistul: –Da` nu-i bine, că numai ține: Același om, cu alta poantă, Aceeași inimă curată, Același sictir valabil, Și-altă-ntorsătură de scalpabil! Resemnatul: –Nu-i la fel, să vorbești cu-n pix și-o hârtie Vreo două ore la beție... Furiosul: –Nu!... Stop! Mai taci odată! Că nu poti vorbi de lumea toată... Și filosofia ta-i cam’lată! Și se zbate, adormită, Și-a ta găină-i coc-codăcită! Paranoicul: -Da! așa e, că-i o glumă Și-o glumă va ramâne,...

7 poezii, 0 proze

Alex Bacall

Sunt Alex. Am ajuns la varsta la care dupa ce am colindat lumea, cred ca am ceva de spus semenilor mei. Am nevoie de vorba dvs sa stiu daca ceea ce scriu, este interesant, multumesc.

8 poezii, 0 proze

Leonardo Meriseanu

Sunt un liber simt de vorba, n-am biografie-n norma...restul... sunt cam educat cu cei ce stiu si au de dat! Copilaria mi-am petrecut-o intr-o mirifica oaza de frumos - vacantele la bunici, in oraselul Moinesti de pe meleagurile moldave`, iar anii adolescentei si restul copilariei in fascinanta Craiova, acolo unde viata e intr-atat de vie la 18 ani incat simti ca zbori spre nori`, ceea ce m-a incurajat pe aceasta latura poetica a mea. Ar mai fi de spus ca provin dintr-o familie de artisti...tatal arhitect` , ceea ce m-a inclinat spre scris si pictura , printre alte hobby-uri de-ale mele. Pot spune ca am pasiuni destule, fiind un nonconformist si in acelasi timp un polivalent ca obiecte de ocupatie. Biografie: Liceul Traian Vuia Craiova ; Scoala Tehnica Masuratori si Devize Constructii Craiova ; Facultatea - Sectia Agroturism si Montanologie Craiova ; Apoi cativa ani de Medicina Veterinara in Timisoara : latura cunoasterii aparitiei si diversificarii vietii m-a impins spre cunoasterea...

40 poezii, 0 proze

Nicolae Popescu-Meriș

S-a născut la data de 26 octombrie 1907 în satul Meriș din județul Mehedinți. Între anii 1915-1920 face clasele primare la Meriș, apoi gimnaziul tot în satul natal, după care urmează cursurile liceale la Școala Normală de învățători „Domnul Tudor” din Turnu-Severin. În anul 1926, se angajează ca învățător la școala din Dedovița, Mehedinți. În toată viața lui, s-a dedicat apostolatului și poeziei. În 1929 scrie poezia De vorbă cu mama dedicată mamei pe care o venerează. În 1931 publică, în 2000 de exemplare, Povestește moșul – partea I, la editura Datina românească din Turnu-Severin. În 1932 se căsătorește cu Ioana Strechescu, învățătoare și ea. În 1937 publică un alt volum de poezii, Glumește moșul, și partea a doua la Povestește moșul, la aceeași editură severineană. În 1950 ocupă postul de profesor de limba română la catedra Școlii Generale Broșteni și până în 1968 predă, pe rând, la Roșiuța, Ploștina, Horăști și Motru unde este pentru o perioadă director de liceu....

1 poezii, 0 proze

Stroia Gheorghe

S-a născut la Adjud, județul Vrancea, pe 22 mai 1970. • Absolvă cursurile de zi ale Universității din Bacău Facultatea de Inginerie, specializarea Mecanică Fină - promoția 1995. • Debut literar: în anul 2010 • Volume publicate: „Pledoarie pentru…inocență”, Editura Sfântul Ierarh Nicolae – Brăila, 2010; poezie și proză tematică pentru copii „Pelerin, la porțile…eului”, Editura Sfântul Ierarh Nicolae – Brăila, 2010; poezii „De vorbă cu o…minune” – lucrare în 4 volume, Editura Sfântul Ierarh Nicolae – Brăila, 2010; povești pentru copii cuminți – vol. 1/4 „Omul retortă”, Editura Rafet - Râmnicu Sărat, 2010; poeme „În brațele bunicului” - Editura Optima – Iași, 2010 ; povești pentru copii cuminți – vol. 2/4 • Este publicat în reviste naționale precum: Basarabia Literară, Visul , Revista Singur, Glas Comun, Slova Creștină, CreștinOrtodox, publicațiile Asociației Române pentru Patrimoniu: Ecoul, Cărticică Românească pentru copii, Monitorul Cultural, Neamul Românesc, site-ul fondatorului ARP...

3 poezii, 0 proze

Ion Ninulescu

Născut: 7 ianuarie 1881 Se stinge din viață la 11 aprile 1944 Copilăria o petrece la Slatina, orașul de baștină al părinților Școala primară și șase clase de liceu la Pitești Ultimele clase de liceu la București 1899 bacalaureatul 1900-1904 prezent la Paris. Intenționează să studieze dreptul la „Ecole de droit” 1906-1907 funcționar la Domeniile statului în Constanța Versuri: 1908 Romanțe pentru mai târziu Liturghii profane 1913 De vorbă cu mine însumi Cântec de leagăn 1930 Strofe pentru elementele naturii Strofe pentru cele patru anotimpuri Strofe pentru faptele diverse Strofe pentru mine singur Strofe pentru cel de sus 1936 Nu sunt ce par a fi 1943 Patrusprezece inedite Cinci grotești Proză: Casa cu geamurile portocalii Măști de bronz și lampioane de porțelan Roșu galben și albastru Mihail Sebastian despre Ion Minulescu: E un poet care și-a inventat singur tipul său de poezie. Nu-l datorează nimănui. În literatura românească nu are premergători, iar în literatura străină nu are...

0 poezii, 0 proze

Jemna Ramona Laura

Luni Sunt singura in camera. De fapt, sunt iar singura...in viata. Pentru a cata oara? Ce rost are sa mai fac fac socoteala? Important acum e prezentul. Scaunele " tac ", nu scartaie nici unul. Cand spui "sunt doar cu mine", in interiorul tau doresti sa fi pronuntat acest cuvant pentru ultima oara. Vrei ca semnificatia, incarcatura lui s-o uiti cat mai repede. Si vin ploi...si sterg o parte din cenusiu. Iar apoi...dupa ploaie rasare soarele si purifica atmosfera. Da...dizolva semnificatia tristetii. Mi-am scos un sandwich si mananc. Ma cauta cineva...dar nu pot sa raspund. De ce? Pentru ca azi doresc sa stau de vorba doar cu "tine", cu trecutul pe care vreau sa-l uit. Pe care faptele-l pastreaza, dar pe care l-am ascuns in mine. Si care m-a facut sa ma simt uneori atat de singura, singura...chiar cand eram inconjurata de atatia prieteni. Trecutul..."taci", as vrea sa-i raspund iritata eului meu! Si totusi el are dreptate. Ar fi fost bun de geolog. Sapaturile lui duc totdeauna la...

2 poezii, 0 proze

Aurel Onișor

Aurel Onișor ( n. 11 iunie, 1967, Beclean, județul Bistrița – Năsăud - d. 30 septembrie 1994, Beclean ). Viața și-a petrecut-o la Casa de Copii din Beclean, pe străzile orașului, dar mai cu seamă pe malul râului Someș, prin pădurile din Beclenuț, unde îi plăcea să stea de vorbă cu furnicile, păsările și copacii. O întâmplare petrecută la Casa de Copii din Beclean avea să ne marcheze destinele. Era în 1976, când imensa bibliotecă a Casei de Copii din Prundul Bârgăului fusese adusă cu camioanele și basculată în spațiul clădirii unde astăzi își are reședința Casa de Cultură „Radu Săplăcan”. Într-o zi am pătruns, cu smerenie, în cetatea cărților. Am auzit un plânset de copil dintr-o galerie cu cărți: era Aurel Onișor, strângând la piept „Ceaslovul satelor ” de Esenin. Mai târziu ne-am întâlnit în izolatorul orfelinatului tratându-ne de purici și scabie. Alteori scotoceam în vaste gunoaie cioburi de sticlă colorate sau o bucată de ciocolată. Deseori ne aflam pe coridoarele întunecate unde,...

21 poezii, 0 proze

De vorba la poarta luminii

de Ra Nestiutul

Dimineata se arata atat de vesela si de plina de viata, incat imi venea sa strig de fericire, imi venea sa vorbesc cu pasarelele- sa le intreb daca soarele le face sa fie atat de vesele, sa le intreb...

fetele

de Ioan Postolache-Doljești

tata plecase în preajma crăciunului definitiv era spre sfârșitul primăverii ghioceii clopoțeii viorelele barba popii își scuturaseră florile acum erau mixandrele bunghișorii ciuboțica cucului...

Orfeu în cetatea de pământ

de Petre Ghelmez

1. Cosmos plângând Pământ fără văz, pământ fără auz, Pământ fără cuvânt, Noapte de umbră, noapte de ceață, noapte de carne, Noapte de timp Cu ochiul sărat al luminii Înlăuntru răsfrânt. Pământ fără...

PoezieClasic

Codrin - V -

de Emil Iliescu

Răspândise luna pe cer lacrimi de sânge, în noțile când Anuța păzise somnul adânc și parcă străin de viață a lui Ilarie. Mitru îi spusese că rana de la picior este destul de aprigă, dar pădurarul era...

Lună amară - I I -

de Emil Iliescu

Sala de lectură se însuflețise treptat. Deși nu erau prea mulți cei ce preferau studiul unei ieșiri de weekend. Pentru Antonia însă clipa când Răzvan trebuia să apară în sală constituia climax-ul...