Sari la conținutul principal
Poezie.ro

"De nicaieri si de niciunde"25020 rezultate

0.02 secundeMeilisearch
45 rezultate
ora-de-televizor

ora-de-televizor

ColecțieRubrică5 texte

agenția de monitorizare a presei Agonia

de Radu Herinean

spectator_de_cinema

spectator_de_cinema

ColecțieRubrică1 text

Spectator de cinema

de Luminita Suse

cutitul-de-argint

cutitul-de-argint

ColecțieRubrică63 texte

Cutitul de argint

de felix nicolau

poezii-de-dragoste

poezii-de-dragoste

ColecțieTemă7183 texte

Poezii de dragoste

poezii-de-8-martie

ColecțieTemă63 texte

Poezii de 8 Martie

BI

Bojinca Iulian

AutorAtelier

Am apărut de nicăieri și probabil tot înspre așa ceva mă îndrept. Student în anul IV Informatică, venit pe un drum real și urmând aceeași traiectorie, nu am merite și aprecieri la adresa creațiilor mele artistice( muzicale, lirice, beletristice). Crescut în zonă de sat, abia acum îmi iau zborul. O notă importantă ar putea fi înclinația mea spre aria rock-ului

12 poezii, 0 proze

GalinaG

Galina

AutorAtelier

Am avut o bratara de aur extraordinara - maistru energetician - dar si un hobby : literatura scrisa in fel si chip, pornind de la poezie si mergand pe traseul schitei, piesei de teatru, romanului. Fiind autodidact si avand serviciu permanent pana la pensie nu am acumulat destula practica din cenaclurile pe care le-am frecventat in Bucuresti si in Iasi. Am participat la un concurs de proza scurta si am fost apreciata cu mentiune. Am editat neinspirata un roman la o editura care, prin contract trebuia sa-l promoveze dar nu a facut-o astfel ca raman o anonima chiar si pentru cei care ma cunosc din moment ce nu au aflat de nicaieri despe aparitia in librarii a romanului meu. Nu stiu daca e bun pentru ca nu a fost lecturat de persoane competente. Totusi am curajul sa-l prezint: Si pestii vorbesc in somn, autor Galina Mihoc Nedelcu. M-am gandit sa mentionez si numele de la parinti in speranta recunoasterii mai usor in cazul ca cineva dintre cunoscutii vechi ma vor descoperi. Nu stiu daca...

11 poezii, 0 proze

Vieriu Despina MihaelaVM

Vieriu Despina Mihaela

AutorAtelier

Cine sunt? As putea raspunde: nimeni. nimeni de care sa fi auzit,un nimeni de nicaieri, dar caruia ii place sa traiasca frumos si care crede ca viata merita traita chiar si pebtru un singur moment de fericire. Ma numesc Vieriu Despina Mihaela. Am absolvit liceul de filologie istorieNadia Comaneci din Onesti, oras in care m-am nascut. Am studiat 3 ani de drept la facultatea particulara Mihai Eminescu si in paralel un an la Universitatea Al I Cuza Iasi ca student al facultatii de istorie. O grava problema de sanatate n-a obligat sa renunt la studii. Timp de cativa ani am fost student prin corespondenta la o universitate din Little Rock Texas USA si am obtinut o diploma de vorbitor al limbii engleze. Vorbesc fluent engleza spaniola italiana si sarba. Cu exceptia vacantei de vara tot timpul locuiesc la Roma Italia. Scriu poezii si proza de cand ma stiu. Am castigat cateva concursuri literare pe vremea cand eram in liceu, in rest nimic important. Va multumesc

18 poezii, 0 proze

AC

Alexandru Ciobanu

AutorAtelier

Părinții, Ion și Ecaterina, oameni obișnuiți; s-au întâlnit și s-au plăcut. După un scurt circuit de câțiva ani, fiecare a mers pe drumul lui. Din flamă, M-am născut eu, la 27 ianuarie 1947 în București. Am avut o copilărie minunată, la bunici. Minunată copilărie am avut, undeva într-un ținut neiubit de nimeni, fiindcă era prea departe de toți. Un ținut pe care toate administrațiile l-au ignorat fiindcă le era peste mână. A fost pe rând când de Vlașca, când de Teleorman, când de Videle, când de Alexandria, cand de Giurgiu, dar nu s-a lipit nicăieri și a rămas pe loc. De oriunde ar fi venit banii bugetari până acolo se terminau. Acolo nu era asfalt, nu era canalizare, nu era electricitate; apa și-o scotea fiecare de lângă casă, ca să-i ajute circuitul în natură. De acolo lumea pleca, dar eu veneam. Acolo nimeni nu se întoarcea fiindcă peste tot era mai bine. Era un fel de never land, dar era nevărlendul meu, pe care îl iubesc și acum. Un nevărlend la 65 de kilometri de București. Acolo...

66 poezii, 0 proze

FS

Florian Silișteanu

AutorClasic

Volume publicate: Cearta cu umbra- poezie- Editura Calende- 1998 Meseria de martor- de la mineriadă pe frontul din Iugoslavia- reportaj- Editura Paralela 45- 2000 Nunta de semne- poezie- Editura Semne- 2004 Fratele meu, Dumnezeu- poeme de dragoste- Editura Semne- iulie 2006 Cuprins în antologiile: Academia Internațională Orient-Occident 2000 Virtualia 2004, 2005, 2006, 2007 Iași Ultima generație, primul val-poezie.ro- editată de Biblioteca Muzeului Literaturii Române în 2005 Premii: Trei premii naționale de reportaj, altele de poezie, peste 3 mii de articole publicate în presa locală și națională Premiat de Academia de prietenie sârbo-română în aprile 2004 Pământ nicăieri - premiul de excelență Cartea anului 2009 premiu acordat de USR/ Filiala Pitești

0 poezii, 0 proze

Stoica AlexandraSA

Stoica Alexandra

AutorAtelier

Imi place vantul. Imi plac norii care ascund in spatele lor speranta soarelui. Caut sa ma cuibaresc prin munti. Ei sunt casa mea. Nicaieri nu ma simt mai libera ca acolo. Urc pe culmi ca sa pot fi mai departe de realitate. Primul meu „succes literar“ a fost in clasa a V-a, cand am scris compunerea „Frunza”. Era o poveste trista despre trecerea timpului si greutatea cu care ne despartim de trecut, apoi de viata. Bineinteles, pe vremea aceea nu cunosteam complexitatea de care vorbesc acum. Pe atunci eram multumita ca am reusit sa personific o frunza si sa creez o poveste deosebita. Apoi au urmat alte publicari in culegeri de eseuri si reviste ale liceului –am fost eleva a Colegiului National I. L. Caragiale, din Bucuresti – din cadrul unor seminare interdisciplinare. Apoi am scris doar pentru mine. Dar mi-am dat seama ca mi-ar placea ca numele meu sa insemne ceva, pentru ca in lumea asta exista un loc si pentru mine. Imi sunt foarte dragi lucrurile provocatoare. sau imi place sa-mi...

4 poezii, 0 proze

HD

Harry White de Danciu

AutorClasic

din Prefață lui Ștefan Doru Dăncuș la cartea: Sânt pentru ca Este Harry White de Danciu s-a născut într-o lume a lacrimei terestre, satul Trestia din Maramureș. Acolo unde copilăria nu se pierde niciodată pe ulițele satului pline de praf, în luna când florile se rup din mugure prevestind învierea lui Isus. S-a risipit în parfumul universului, cu o chitară adesea sub braț, trecănd trist pe străzile întunecate ale unui oraș din România. Un steag, o mașină de tors, o lampă de mină, o piatră de la Chiuzbaia și alte câteva obiecte rustice, reprezintă pentru el zestrea româneascăa printre străaini. Dacă ar fi judecat după acestea, nu poate fi considerat un om bogat; în rest își trăieste viața pentru a putea răspunde la căteva întrebări esențiale pe care și le-a pus. Imaginea lui este mereu aceiași din vremea când a fost învățător în lumea copilăriei sale, pentru că nu există nicăieri pe pămănt un tablou mai frumos decăt acel al întoarcerii Învățătorului. Cartea de față (Sânt pentru ca Este)...

0 poezii, 0 proze

TA

Tomozei Andrei

AutorAtelier

am compus poezii pana la varsta de aprox 25 de ani n-am reusit pana acum sa public nicaieri am intrerupt Fac. de Teologie Litere din Iasi in 2004 Am facut Scoala de Cantareti Bisericesti la Roman prom. 1994 mi-a placut f mult literatura, Eminescu in special si poezia universala

1 poezii, 0 proze

VT

Victor Titiu

AutorAtelier

Dacă vreodată treceți printr-un sat așezat la câțiva kilometri de Lechința lui Ion Vlasiu și la alți câțiva de Vaideiul lui Ion Horea, aproape de Ludușul lui Traian Furnea și nu foarte departe de Giulușul lui Eugeniu Nistor, sat tânăr cu mulți copii care tot la șapte pietre aruncate-n apă se scaldă și pescuiesc, care caută cu înfrigurare locul unde curcubeul iși pune piciorul pe pământ, care fac tăcerea sa cânte și își îngrădesc pădurea cu urmele pașilor, care învață sa citească în cartea cu vise, convinși că nicăieri nu e mai bine ca acasă, fiți siguri că sunteți în satul meu și vă poftesc la mine unde semințe de bostan sunt din belșug iar pâinea și sarea nu se termină niciodată. Fiți, deci, oaspeții mei dragi!

24 poezii, 0 proze

BB

Bragos Bucurenci

AutorClasic

N-am gasir nicaieri o biografie completa. Ofer un articol din publicatia \"Jurnalul de Vest\": Dragos Bucurenci e genul acela de produs antipatic al societatii de consum: ambalajul îti spune ce contine, dar nici macar vînzatorul nu-ti poate spune la ce serveste. E fabricat în Bucuresti, a fost depozitat central (citeste Tineretului si nu comenta) pîna la vîrsta majoratului, cînd s-a trezit transferat în interes de familie pe linia de demarcatie dintre Rahova si Ferentari. Dupa patru ani de tatonari reciproce cu cartierul, cu toate ca a avut o relatie excelenta cu vecinii si o toleranta dumnezeiasca pentru manea, si-a aranjat un virament si a aterizat pe raftul de deasupra Cinematecii, pe strada Eforie. În prelucrarea materiei prime, s-au folosit doua licee de la care a chiulit copios si doua facultati plicticoase pe care le-a întrerupt. La controlul tehnic de calitate i s-au aplicat masinal etichetele spalacite: informatica, Sava, filosofie, stiinte politice. Ultimele doua, cu...

0 poezii, 0 proze

De nicaieri si de niciunde

de Ionescu Ovidiu

De nicăieri și de niciunde O zgomotoasă liniște ne frange Plămâni-mi plâng de amintiri, Singurătatea stă s-alunge Un prafuit buchet De amăgiri. De-anatomie veșnicită, de ingeri multi aglomerati pe-o...

PoezieAtelier

Vis de vara

de roxana niedl

Mi-am scos azi la plimbare gândul cel cuminte prin grădina de la Herăstrău. Îl priponisem în lesă de argint și i-am legat o fundă, neagră, pentru că sunt încă în doliu și nu mi se părea correct să se...

ProzăAtelier

Fata de duminică

de Alla Murafa

M-am prezentat scurt: \"Sunt fata de duminică\". Așa am început. Toate au un început. Totul se naște într-o zi. Cât despre sfârșit...sfîrșitul nu vine așa de ușor, pentru că urmează veșnicia. Venisem...

ProzăAtelier

Sub semnul apei și al dragonului

de heghedus camelia

Volumul lui Carmen Alexandrina trebuia să apară în 1992 după ce câștigase premiul de debut al editurii Dacia. “Dar frământările editoriale din respectiva perioadă, cu desele schimbări ale conducerii...

ArticolAtelier

Prima secundă

de Simion Cozmescu

e vremea întoarcerilor de nicăieri sau de niciunde e timpul acela prețios pierdut între un răsărit sfielnic și un zâmbet de bătrân melancolic atunci când gările devin mai lungi și trenurile tot mai...

PoezieAtelier