"Dar acum nu mai contează" – 20915 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
Delicventa_juvenila
M-am nascut, exist, dar cine sunt? [ancheta sociala]
de oricealtceva
TMTudorache Maria-Mirabela
Traind intr-o lume aproape imposibila, incerc sa ma desprind de Mirabela cea de toate zilele.Poate ca multi nu sunt satisfacuti de cum Dumnezeu sau mai stiu eu cine i-a creat.Si eu am cateva nemultumiri, asa ca am ales a creez o noua Mirabela, o Mirabela pe gustul meu. I-am bagat in minte ca puterea nu exista, nu majoritatea trebuie sa decida, banul este o scuza penibila, iar tot ceea ce conteaza in viata e iubirea. Se pare ca nu a trebuit sa ma chinui cu ea. A inteles singura. Cu asta e mai speciala decat toti. Chiar si decat toate rudele si familia ei. A cochetat cu fotbalul, handbalul, baietii, matematica si teatrul, dar partea creativa i-a pus capac. Asa ca nu are decat sa se dedice aproape in totalitate scrisului (poezie, proza si piese de teatru). Dar...a intalnit iubirea(acum pe cea reala). O sa iubeasca, o sa scrie si o sa fie fericita, avandu-le pe amandoua. E tot ce si-a dorit. Cat despre ceea ce scrie, nu tot este adevarat. Doar iubirea conteaza...
10 poezii, 0 proze
buceac meda
M-am nascut acum 27 de ani in orasul bihorean Oradea. Am terminat Liceul Pedagogic "Iosif Vulcan" din acelasi oras, iar, mai apoi, am urmat cursurile facultatii de Istorie si Geografie a Universitatii Oradea, profil Geografia Turismului. Dupa terminarea facultatii, in anul 2009, m-am casatorit, mutandu-ma in judetul Suceava, unde ma aflu si acum. Anul acesta vom sarbatorii aniversarea a patru ani de la casatorie. Nu am copii dar imi doresc enorm de mult. Imi place sa scriu poezii, dar pana acum nu am publicat numic, considerand ca nu am prea mult talent si nici pregatire, ci doar o pasiune. Nu am un stil anume, vreau doar sa vad daca ceea ce scriu atrage atentia macar un pic, si deasemenea, imi doresc sa invat din critici. Cred ca acest site ma va indrepta spre o continuare sau spre o renuntare definitiva.
4 poezii, 0 proze
SAsiminiciuc andrei
Ma trezesc...deschid lent ochii....la dracu...inca sunt aici, prins in aceasta lume. Inca o zi intr-o lume de c***t inconjurat de oameni de c***t. Nu stiu pentru moment de ce ma mai deranjez sa ma ridic...oricum o sa ma intorc in pat in curand, oricum o sa vizes la dulcea inconstienta si la asternutul moale si calduros, toata ziua. E lumina, nu vreau sa fie lumina. Ma deranjeaza lumina. Trag jaluzele dar e in continuare la fel de alb in camera ...la naiba. Ar trebui sa mananc? neee.....ar trebui sa fac ceva? Da, trebuie sa merg la scoala dar Fuck school.....nu am chef de asta....nu am chef de nimica...cel putin nu acum....timpul trece.....telefonul incepe sa sune. Il ignor...poate inceteaza. Dupa 30 de secunde chiar inceteaza...Bine sper sa nu mai fiu deranjat azi...vreau sa vina noaptea si sa fie intuneric iar....
3 poezii, 0 proze
SSSimon Salca
Poveste Odată, m-a luat de mână și m-a dus să-mi arate umbrele. Era bătrân și pământul abia se rotea în jurul lui. A binecuvântat sirenele blonde ce pluteau în acvariul meu sentimental. Mi-a arătat gnomii burtoși, hulpavi după foi verzi. M-a avertizat să nu mă apropii de un arbore pe ramurile căruia erau agățate măști. Mi-a promis : animalele sunt mai frumoase la vânătoare decât în cuștile lor de aur. De atunci joacă șah pe eșichierul stelelor. De-atunci îmi îngrop iubitele în inimă,fără tranchilizantul agoniei, dincolo de uriașii ghețari. De-atunci mă urmărește lumina unui soare întunecat. "De arlechinadă ferește-te!" îmi tot repeta, cu pupilele injectate de romburi albe și negre. Acum nici nu mai știu în ce cușcă sunt și de când tabla de Șah mă acoperă. M-am rătăcit într-o altă Poveste. Dar îmi aduc bine aminte că,odată,m-a luat de mână și m-a dus să-mi arate umbrele... ...eu nu m-am mai întors.
5 poezii, 0 proze
ECEnache Corina
S-a născut la 2 octombrie 1987 într-o familie de intelectuali, în satul Novaci, județul Giurgiu. Școala primară și gimnaziul, le-a absolvit la Școala Generală Numărul 4 Popești. Tatăl învățător, și mama contabil. Mama, mare iubitoare de cărți, a îndrumat-o spre citit, iar bunul Dumnezeu a făcut să îmbrățișeze arta numită poezie. Tatăl său a încurajat-o și a reușit să devină una dintre multele surse de inspirație, și singura sursă pentru poeziile sentimentale. Cei care au ajutat-o foarte mult și i-au dat întotdeauna încredere în sine au fost profesorii săi. A debutat în anul 2003 la concursul de creație literară „ Noi și Europa”, la care spre surprinderea sa a câștigat premiul al treilea. Pentru ea poezia este o oază de scăpare, din lumea aceasta de gheață. A încercat de multe ori să renunțe la scris, dar nu a reușit. Totul o ducea spre foaie și pix. Lumea pare mai bună când îți găsești vocația, toți te privesc altfel. Acum nu o să mai încerce să renunțe pentru că nu va reuși....
9 poezii, 0 proze
doru alexandru
sunt un simplu om care nu vrea decat sa se afirme dar sa nu fie criticat de cei care nu stiu ce este o poezie ma aplec cu turpul caut o stea ma inailt cu privirea stau si ma intreb:oare unde o fi ea? te caut pe tine cea mai iubita femeie-iubita de mine sa stii ca te astept ,te astept si o viata cum sa urasc un trup ,un suflet,o inima te tine TE IUBESC tu esti cea mai aleasa sa-ti dau tot ce am sa-ti dau toata iubirea unde esti acum? de-mi caut eu mangaierea? DOAMNE CAT TE IUBESC! cu tine in viata.... stiu ,ca pot sa reusesc iar pt tine doar mai am speranta o lume mizera fara rusine doar cu dispret o fericire ce-i doar efemera nimic nu are pret mai putin dragostea!!! eu am nevoie de tine tu te gandesti acum? oare gandu-ti e la mine? sa fiu eu oare singur la capat de drum? te rog te implor iti cer si iertare caci nu mai vreau sa mor atunci nu mai am sperante cum oare sa fac cum oare sa ajung ca de durere sa scap sa nu mai plang cum ra razbesc sa uit de necaz,sa-l uit de ce exist de ce...
1 poezii, 0 proze
JCJohn Robert Colombo
Raspunsuri anticipatorii Pentru care motiv cele mai multe poeme ale mele nu au rima 1.Au rimat pina cind cineva a izgonit cuvintele care rimau. 2.Absolut toate combinatiile de rime sint de nefolosit. 3.Daca doriti rime,puteti gasi un milion de poeme rimate,in engleza(studentii si-ar afla o indeletnicire placuta insiruindu-le pe toate intr-un lant.) 4.Grecii se abtineau sa rimeze si romanii la fel. 5.Rimele se potrivesc pentru song,nu pentru poeme si-n zilele noastre e mai greu sa nu rimezi. 6.Lumea nu rimeaza,atunci de ce ar rima poemele mele? Pentru care motiv cele mai multe poeme ale mele nu au sens. 1.Cele mai multe poeme oricum nu mai au sens. 2.Arta obisnuia sa fie furibunda,facind ordine,acum e furibunda pentru a face dezordine. 3.Indatorirea poeziei nu e de a da un anumit sens,ci de a reface un anumit sens. 4.Sensul mai exista inca,dar in zilele noastre il deslusesti printre rinduri. 5.Totusi zarim lumea si ca intr-un delir,idealurile noastre. 6.Ele au un sens neobisnuit,ceea...
2 poezii, 0 proze
IEIluta Elena
Data in care mama a dat dovada de mare inconstienta: 2 august 1989. Data in care mai mult ca sigur soarta va neutraliza fapta inconstienta a mamei: nu se stie. Mai mult de atat nu va pot amagi decat cu ceea ce urmeaza. "Invat" intr-un liceu bunicel din Bucuresti. Am pus in ghilimele "invat" deoarece sunt de parere ca ar trebui sa sa gaseasca un alt cuvant pentru a descrie activitatea desfasurata in licee. Prima poezie de pe aceasta pagina coincide cu prima poezie scrisa. A fost ca un experiment...n-am luat nimic foarte in serios, dar acum incepe sa-mi placa.
18 poezii, 0 proze
CMCristina Martiuc
Totul începe din dorința de afirmare , apoi nevoia se împletește cu iluzia și aseamănarea multora. O vară amețitoare ma adus la viață nu mai târziu de 4 iulie 1994 Brașov , dimineața târziu. În acest oraș prăfuit , ce nu-mi produce o stare prea bună , am copilărit și crescut , descoperind oameni ciudați și plini de necazuri. Probabil că odată cu descoperirea lor am început goana în a mea cunoaștere. Am terminat cu brio cele opt clase începătoare , iar dorința mea de afirmare nu facuse prea mulți pași înainte.Acum sunt la liceu , șansa sporește , dar dorința scade uneori , se pierde într-un pesimism continuu și se reaprinde cu dimineți zglobii de mai.
27 poezii, 0 proze
ADAndre Donescu
- m-am născut pe strada viitorului la început de septembrie - am un nume comun și am găsit un pseudonim care mă reprezintă - sunt inginer din întâmplare - tot de asta scriu - mă plec cu umilință în fața oricui mă citește - o iubesc pe ana - îmi place să cânt dar nu am vocea care trebuie și nici ureche muzicală - stau prost cu fierul și mult prea bine cu zahărul - mi-a plăcut viața mea de până acum cu mici excepții - nu mai stau pe strada viitorului - zenit_p92@yahoo.com
99 poezii, 0 proze
Dar acum nu mai contează
de Diaconeasa Nicoleta
Fiecare cu drumul lui acum Tu pe un drum, Eu pe cel pe care m-ai lăsat plângând Dar cred că acum nu mai contează. Îți amintești nopțile de Septembrie în care, Mă îmbrațișai să nu-ți scap? Ah, nici nu...
nu
de wild_rose
NU nu o sa te uit... nici daca mor nu o sa uit stiu asta, am murit deja uita-ma tu eu o sa te caut... in toate vietile mele in viata asta pentru tine nu am cuvinte nu am pentru ca tu le-ai folosit pe...
Aiurea
de bla bla bla
Te doare tot,dar mai nimic, Crezi ca o sa mori,mai ai un pic… E tipica stare de iluzie De a avea o stare de confuzie. Ceva te doare,undeva te-nghimpă, Deja nimic in cap,nimic pe limbă, Vrei să adormi...
cheia franceză
de alice drogoreanu
eu spun că-i doar un pocnet din degete cap sau pajură dar acum nu ieri nu să ne mai gândim plus că sunt refractară bașca datoare vândută la nivel de anger management o să ajung o carte de 5 lei noi...
I want to break free!
de Ioana
Din nou…de cam multe ori din nou-uri…dar asa sunt eu…apar, dispar, revin...plec...nu pot fi stabila in ceea ce priveste scrisul, dar imi place sa scriu, sunt incredibil de fericita cand scriu. Stiu....
Povestea unei flori
de Has Georgiana
Întuneric… și șoapte neclare. Dar se disting două siluete. Încep să-nțeleg, cuvintele gravitează în jurul meu: „Unde-a dispărut iar lumina?”, ”Pesemne că iar au furat cheia de la soare! Ce au mai...
Ultimul jurnal
de d. c.
Motto: Când spui “SIDA”, spui “vise ruinate”, sau mai degrabă incantezi cu respirația sacadată un “ce-ar-fi-putut-fi” sumbru. Ultimul jurnal (ca o amintire în curs de stingere) Prima noapte “dă-mi...
Adevarata cale
de Cîrciu Alexandra
Stau tolănită în pat si privesc fix tavanul întunecat al camerei, mă plictisesc îngrozitor. Gândul îmi zboară către clipele fericite, petrecute împreună, dar acum el e departe. Poate și el se...
Despre viață, iluzii și alte inepții
de Nextmarius
Sunt anumite etape pe care trebuie să trecem. Anumite trepte care trebuie urcate sau coborâte. Niciodată însă omul nu a fost mulțumit de condiția lui actuală. Când era copil dorea să fie adult, să le...