"Dacă nu știm" – 20984 rezultate
0.02 secundeMeilisearchpoezii-din-tara-lui-elian
Poezii din tara lui elian
de Dana Banu
Paul Alexandrescu
M-am născut pe 29 aprilie 1985 la Tulcea. Mutându-mă la o vârstă foarte fragedă în Brăila, am avut parte de o copilărie simplă și plăcută la țară într-o atmosferă tipic crengiană. Am inceput să scriu poezii pe la 13 ani și am continuat în liceu în general pe tema metafizică a misterelor de nedeslușit ale vieții și futilitatea deranjantă a încercărilor noastre de a afla scopul propriei existențe ce duce de obicei la depresie. Prin liceu, am început să scriu proză, câștigând pe parcurs cateva concursuri de "short stories" în limba engleză și încercând în general să abordez tema geniului dintr-o perspectivă nouă. Totodată doresc să stimulez cititorul să își pună constant întrebări , să emită ipoteze, pentru că până la urmă, viața chiar nu are sens dacă nu încercăm să provocăm destinul. Destul de ironic, mă pregătesc să termin facultatea de Automatică și Calculatoare pe meleaguri bucureștene și lucrez ca web-designer și programator
22 poezii, 0 proze
VBValentin Boeru
Bucureștean prin naștere,român prin definiție,umanist universal prin formație. Îndrăgostit cu patimă de viață, sub toate aspectele, promovez respectul pentru creație și creatori, considerând că ei sunt atlanții și cariatidale ce susțin cu fruntea cerul și pământul. Am colaborat cu presa în țară și străinătate, publicând atât producții grafice, cât și încercări literare. Am încercat să armonizez în priectele mele lemnul, plantele, piatra și betonul cu sufletul oamenilor. Bilanțul fiecăruia din noi ar trebui să ne facă să ținem capul sus, iar înțelegerea celor din jur să ne înconjoare ca rezultat al girului, pe care noi înșine, îl acordăm celorlalți. Cel mai mare câștig este cantitatea de respect pe care o transmitem și o primim. Aceasta, numai dacă dorim să știm că nu trăim degeaba, rezolvând fericit și nu creând probleme. Ființa noastră nu poate decât să arunce câte o rază de lumină, sau umbră, asupra celor care ne înconjoară. Fiecare după putința, dorința și educația cu care a fost...
150 poezii, 0 proze
DCDan Constantin
Născut în Hunedoara. " Daca as fi fost singur nesupravegheat de mult as fi fost un firicel de praf ratacind haotic, fara de tel, far' de credinta, prin universul finit nedescifrat inca" De cind am descoperit acest site am intinerit, am redevenit din nou copil. Au trecut mai bine de 20 de ani de cind nu am mai scris o poezie. Nu eram nici pe atunci un membru activ al cenaclurilor literare, de aici mi se trage lipsa de experienta, gafele gramaticale, de punctuatie, de forma sau continut, de tehnoredactare sau exprimare, motiv pentru care doresc sa va multumesc pentru atentia cu care cititi fiecare poezie atentionandu-ma. Doamne! de unde aveti atita putere si rabdare sa cititi atitea poezii? Spuneti-mi si mie cum ati reusit sa condensati timpul!! Umil va cer acum iertare ca v-am rapit din timp. Cu stima si respect Dan Constantin
128 poezii, 0 proze
dimitriu mihaela
De fiecare dată când găsesc câte o muză care să mă ajute să-mi exprim trăirile, o primesc cu căldură și o invit să coboare printre măruntaiele gândurilor mele. De fiecare dată când îmi aduc aminte de locurile natale, de cetatea Târgoviștei mă cuprinde o senzație de alin și de bucurie. De fiecare dată când îmi arunc mârșav numele și prenumele, Dimitriu Mihaela-Doina pe un petic de hârtie, mă tot frământ dacă stihurile mele vor stârni în mintea vreunui lector un pic de euforie, de stimă, de critică , de nostalgie ori de o simplă introspecție. Întotdeauna ca un peregrin însetat de liric, de epic și dramatic, m-am tot avântat să îmi public modestele scriituri la gazetele locale, la revistele școlii, în volume colective. Am îndrăznit să iau premii și să particip la ședințele cenaclurilor locale , precum „Elena Văcărescu” și naționale „Săgetătorul” ce se țineau la București. Sunt ferm convinsă că niciodată nu îmi voi lăsa vocea mea lirică și mereu le voi spune celor ce vor vrea să muște...
2 poezii, 0 proze
Mihai Chițac
Sunt om simplu: dacă e de făcut, fac. Dacă nu, nu mă laud. Scriu din necesitate, nu din decor și nu fac filozofie, fac constatări. Am un credit ipotecar și sper ca scrisul să mă ajute să uit de el.
1 poezii, 0 proze
MFMădălin Farcaș
Nu sunt genul care să-și vândă viața în cuvinte frumoase. O trăiesc, o desfac, o înțeleg pe bucăți — uneori prea bine. Am învățat mai mult din nopți decât din zile, mai mult din greșeli decât din oameni. Nu caut sensuri complicate, dar nici nu mă mulțumesc cu minciuni simple. Simt mult, spun puțin. Observ tot, dar aleg ce contează. Nu sunt pierdut — doar în proces. Nu sunt rece — doar atent unde mă risipesc. Dacă mă înțelegi, bine. Dacă nu… nici nu trebuie.
4 poezii, 0 proze
Camelia Bortos
Cuvantul este cea mai puternica arma pe care omul o mosteneste de la viata. El poate capata forme, chiar si culoare, poate schimba ganduri si sentimente, chiar daca nu poate fi atins. Sunt prea tanara, prea simpla si nestiutoare ca sa plamadesc titani din simple versuri, dar imi place sa cred ca-ntr-o zi voi avea si eu acea bagheta magica la varful degetelor, care sa-mi permita sa redau mai mult decat episoade cotidiene si teme comune. Pana atunci voi scrie, voi fi elevul model si criticul propriu.
2 poezii, 0 proze
DGDan Giosu
REPERE, Nr.116 29 ianuarie - 5 februarie 2002 Vine o vreme în viața unui individ (fie el masculin, feminin sau, la alegere, androgin) când doar cărțile mai sunt în stare să calmeze și să liniștească tot ce au tulburat ceilalți. Și când spunem cărți, spunem \"Scândura lui Afansol\" a lui Dan GIOSU. Unul dintre prozatorii care ar putea cu ușurință să fie încadrat la optzeciști de către o istorie riguroasă a literaturii. Un simplu cititor, însă, străin de periodizări sau clasificări savante - ar remarca, fără îndoială, că proza scurtă la care s-a înhămat Dan Giosu, se bucură de puternice accente de umor și absurd, ceea ce pentru noi înseamnă deja mult, dacă nu cumva totul. Ioana BRADEA Un prozator neobișnuit Proza poeților sare de obicei peste cal. Și fie că acest cal este un cal de lemn, cal de bătaie, cal beat sau treaz, ea poate fi bună, proastă, realistă, fantastică, suprarealistă, avangardistă, expresionistă, metaforică, sarcastică, absurdă, toate la un loc; poate fi oricum, poate...
0 poezii, 0 proze
MAMonahia Parascheva Avădanei
Monahie la Mănăstirea Diaconești Suflet de copil este o farâma de frumos din cartea deschisa a copilariei. Într-o vreme în care necuviinta, necredinta, violenta devin din ce în ce mai mult îndreptar de viata pentru cei mici, cartea de fata îsi propune sa scoata la iveala samânta de bine si frumos sadita din prunccie în sufletul fiecaruia dintre noi. Este o carte în care cei de azi se întâlnesc cu cei de ieri, mostenind comori de-nvataminte pe care numai scoala vietii ti le poate agonisi. Suflet de crin" este cantecul duios al copilariei nevinovate. Povestirile adunate in acest volum sunt scene neobisnuite, daca nu chiar bizare pentru lumea secularizata de astazi, in care nevinovatia, simplitatea si cuviinta sunt inlaturate brutal de pervertire si indrazneala. Fericiti copiii care, in aceste vremuri de apostazie, vor mai fi crescuti in dragoste de Biserica si Neam, la umbra Sfintilor si Martirilor nostri... Sta in puterea voastra, parinti, sa nu devina cantecul copilariei nevinovate un...
9 poezii, 0 proze
VIVicente Blasco Ibanez
S-a născut la Valencia, pe 29 ianuarie 1867, adus fiind pe lume de Ramona Ibáñez, soția comerciantului Gaspar Blanco. A urmat cursurile facultății de drept la Universitatea din Valencia. Licența pe care a obtinut-o in 1888 nu i-a folosit la nimic, din simplul motiv că nu a practicat niciodată dreptul. Încă de pe vremea studentiei a fost pasionat de literatura și politica. Si tot in vremea studentiei, daca nu cumva mai devreme (dar în această privință izvoarele sunt sărace în informații) și-a descoperit pasiunea pentru femei. Această ultimă sferă de interes a lui Ibáñez nu ar trebui tratată cu superficialitate, macar din respect pentru energia pe care a consumat-o iubind si scriind despre femei. Din păcate, despre femeile din viața sa nu sunt multe lucruri de povestit aici. Sursele sunt sărace la acest capitol. A fost căsătorit cu Maria Blasco del Cacho, fiica magistratului Rafael Blasco, dar, se-nțelege, aceasta a fost doar un subiect al pasiunii sale, căci numărul real al...
0 poezii, 0 proze
Dacă nu știm
de cati nistor
Dacă nu știm cum și de ce ne naștem stupizi, ar mai trebui să incercăm să ne naștem iar și iar, până ce vom atinge oarece performanțe. Dacă din greșeală ne trezim dimineața și nu percepem realitatea,...
Dacă n-ai bătrâni, cumpără-i!
de Adrian Firica
Asociația Inconfundabililor Babalâci Controlați Sau Nu Electoral (A.I.B.C.S.N.E) dădu, fără „incompatibilități”, următorul: „Comunicat oficial”: Noi n-am mai dat, în viața noastră, un comunicat...
Nimeni nu mai are chef de muncă
de ion untaru
Nimeni nu mai are chef de muncă UE-ul să trimită ajutoare Că noi ne ținem numai de greve Și de blocarea șoselelor naționale! Ne-am săturat de atâta rumeguș Nici Ciupitu nu mai înghite câlți Vrem să...
se apropie paștele și noi nu avem miel
de silviu dachin
mă gândesc la trecut dincolo de fereastră și dincolo de gardul dărâmat al vecinilor vântul poartă aiurea un pahar roșu din plastic la cât de greu mai ajunge la mine la noi suntem o generație pe care...
Doamne, nu se poate, Doamne
de Mihail Buricea
Doamne, nu se poate, Doamne să trăim fără altare fără darurile sfinte fără harul din cuvinte Nu putem muri în pace dacă nu ne-aștepți tu, Doamne să ne duci în veșnicie să ne-adapi cu apă vie...
De obicei stim ce vrem. Dar cum o spunem?
de Petre Anghel
1. Opera e visul scriitorului Când încercăm să spunem și altora cum este scrisul, cum vine și pleacă Zeița Fecioarelor (ne referim, desigur, la scrisul ”profesionist”) e perfect legitim să folosim...
Nu-mi mai călca pe vise
de ion untaru
Nu-mi mai călca pe vise că astea nu sunt preșuri Și scoate-ți ochelarii să vezi tu câte vrejuri Ne urcă rătăcirea în capete și brusc Cu visele deșarte ca-ntr-un simun etrusc Stinge te rog țigara, nu...
vasiliada nu e pleonasm
de Cătălin Al DOAMNEI
vasile al meu a fost vasile al meu pe toți cei iubiți de mine îi chema vasile toți au murit foarte tineri și au plecat foarte departe vasile grădinaru vasile brânză vasile abuzătoaie ai cărui părinți...
Gîndurile astea nu mă lasă să gîndesc
de Corneliu Traian Atanasiu
Schimbarea de sine O regulă a bunei funcționări a oricărei ființe este economia. Funcționăm după anumite „scheme” relativ automate ale gîndirii, simțirii și comportamentului. Ele ne economisesc...