"Cu Macedonski în patetica-i grădină" – 22554 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
castronul-cu-masele
Castronul cu măsele
de felix nicolau
poezii-cu-ingeri
Poeme cu si despre îngeri
de Marius Surleac
aparece
Rahat cu Apă Rece
primul_volum_virtual
Ce-ai avut cu Beethoven mă animalule?
de Radu Herinean
ASAlexandru Teodor Stamatiad
Al. T. Stamatiad, pe numele său complete Alexandru Teodor Maria Stamatiad, a fost un poet român simbolist. Poetul preferat al lui Macedonski din ultima serie de discipoli, Al. T. Stamatiad s-a născut în 9 mai 1885 la București, fiu natural al Mariei Stamatiade și al locotenent-colonelului Theodor Pallady. Poetul era văr cu pictorul Theodor Pallady și cu Lucia Sturdza-Bulandra și fratele Alexandrinei Cantacuzino. Urmează liceul la "Matei Basarab" și "Sf. Gheorghe", în București. După trecerea licenței în litere, este numit profesor de franceză la Arad (1914), apoi la București. DEbutează, în 1905, sub auspiciile lui Macedonski, cunoscut în 1903, la cafeneaua "Kubler", alături de care va rămâne și atunci când se apropie de grupul Convorbirilor critice, unde-i pledează cauza pe lângă criticul M. Dragomirescu. După război, la reapariția Literatorului, în 1918, Stamatiad devine prim-redactor al revistei, funcție la care renunță în urma unei polemici patetice cu bătrânul "magistru", neurmat...
5 poezii, 0 proze
DKDimitrie Karnabatt
"Copil al Dunării", născut la Giurgiu, în 26 octombrie 1877, oraș care-i lasă puternice amintiri exotice și impulsuri de evaziune maritimă. Apropiat și apreciat în cercul "Literatorului" lui Al. Macedonski, care-l și "consacră", elogiindu-l în presă. Va desfășura o activitate publicistică intensă și de bună calitate, apreciată de confrați și public, sub semnătura D. Karr (pseudonime: Diodor, Censor, Pierrot). Căsătorit cu Lucrezzia Karnabatt (Karr.), scriitoare și ziaristă. Adept declarat al simbolismului (Misticism și simbolism, în Renașterea, nr. 120, 26 oct. 1918): " Azi chiar nu se mai vorbește în batjocură, ca înainte, de simbolism, de Macedonski, de Petică și chiar de Săvescu, care, deși nu a fost simbolist, a plutit în atmosfera noastră sufletească" (M. Cruceanu, Convorbiri cu D. Karnabatt, în Rampa, I, 90, 8 februarie 1912). La bătrânețe va evoca, în "Boema de altădată" (Buc., Vremea, 1944), mediile literare și publicistice ale epocii sale, pe care le-a cunoscut bine. Tot...
5 poezii, 0 proze
VBVictor Bilciurescu
Autorul a fost militar de carieră; începând din 1913, a fondat împreună cu Al. Macedonski „Revista Nouă“, devenind colaborator la „Literatorul“. A fost ales deputat înainte de primul război mondial, apoi a fost numit prefect. Victor Bilciurescu a scris mai bine de trei decenii la „Universul“. Descriind Bucureștiul de la cumpăna veacurilor al XIX-lea și al XX-lea, autorul a scos pregnant în evidență constanta dublare a mizeriei cu farmecul, a sărăciei crunte cu hedonismul pitoresc. Victor Bilciurescu sprijină în 1887 „Literatorul”, mai apoi înființează, împreună cu Alexandru Macedonski, „Revista Nouă”. Macedonski îi închină o poezie („Lui Victor Bilciurescu”). Imediat după război, în 1947, Victor Bilciurescu scrie o carte cu titlu clișeu: București și bucureșteni de ieri și de azi. Puțin probabil ca numele autorului să-i fie cunoscut prin ceva cititorului de acum al cărții. Victor Bilciurescu nu a fost istoric și nici scriitor de profesie, deși a publicat, pînă pe la mijlocul anilor...
1 poezii, 0 proze
VPVintilă Paraschivescu
Vintilă Paraschivescu (n. 7 februarie 1890, București, d. 6 februarie 1965) a fost un poet român asociat cu simbolismul. A absolvit liceul și Facultatea de drept la București. A debutat în 1911, la Junimea literară. Se apropie în 1912 de Convorbiri literare, unde publică poezii și articole. În 1914 se alătură grupului de la Viața nouă, devenind un mare admirator și prieten al lui Ovid Densusianu, al cărui executor testamentar va fi la moartea acestuia în 1938. Luptă pe front în 1916-1918. Polemizează la sfârșitul războiului cu Alexandru Macedonski. Este premiat în 1923 de Academia Română pentru volumul Cascadele luminii. O dată cu dispariția Vieții noi, poetul se retrage din literatură, consacrându-se activităților profesionale: avocat al statului și sef de contencios. Opere * Cascadele luminii, București, 1921 (reeditată în 1938 la Ediutra Literară a Casei școalelor) Colaborări Junimea literară (1911-1912); Convorbiri literare (1912, 1914, 1915); Viața nouă (1914-1925); Universul...
3 poezii, 0 proze
Oreste
Oreste (n. Oreste Georgescu în 1891 — d. 7 ianuarie 1918) a fost un poet asociat cu gruparea simbolistă a lui Macedonski. Datorită participării la cenaclul acestuia, era etichetat chiar \"poet nou\", dar, așa cum a remarcat un critic peste doar câteva decenii, stilul său caracterizat printr-un sentimentalism dulceag este azi mai degrabă învechită. Același critic a remarcat însă ultimul volum antum \"Cireșul înflorit\", constând exclusiv din poezii de dragoste cu accente uneori inedite. Simplitatea formei conduce uneori la fericite accidente de lapidaritate bine-venită. Opere * În umbra iubirii, București, 1909; * Poezii, Socec, București, 1911; * Himera, București, 1914; * Cireșul înflorit, Tipografia George Ionescu, București, 1916.
2 poezii, 0 proze
Axel Lenn
Activitate: - redactor sef al revistelor Un altar cu singuratati, Ioan Maiorescu, Catcher – C.N. Carol I, Craiova - redactor sef al revistei A Doua Veghe – UMF Craiova - redactor al revistei virtuale Sisif, E-Leonardo - Cenaclul Al. Macedonski, C.N. Carol I, Craiova - Cenaclul Litera, Craiova - Societatea Scriitorilor din Oltenia - Cenaclul Colinele Vietii, UMF Craiova Colaborari: - rev. Traian, Deva - Cuvantul Libertatii – supliment cultural, Craiova - Museum, Craiova - Litera, Craiova - Noi, NU! Bun de tipar: - Victor Stoicea, Mihai-Ciprian Stoicea – "Despre cele sapte minuni ale lumii antice", Ed. SITECH, Craiova 2001, ISBN – 973-657-164-5 - Axel H.Lenn – "Letters from the Soul" (An International Poetry Anthology), The International Library of Poetry, USA 2002, Library of Congress ISBN – 0-7951-5160-8 - Axel H.Lenn – "The Sound of Poetry" (CD Anthology), Library of Congress, USA 2002 - Axel H.Lenn – grafica si prezentare pentru volumul de poezie "In numele iubirii" – Raissa Simion,...
32 poezii, 0 proze
TTTristan Tzara
Tristan Tzara (n. 16 aprilie 1896 Moinești - d. 25 decembrie 1963 Paris) este pseudonimul lui Samuel Rosenstock, poet și eseist evreu român, născut în Moinești, România și stabilit mai târziu în Franța, cofondator al mișcării culturale dadaiste care a condus la o revoluție majoră în artele plastice și literatură. In 1912, pe cînd era incă în liceu, publică Revista "Simbolul" împreună cu Marcel Iancu și Ion Vinea, cu binecuvîntarea lui Alexandru Macedonski și ajutorul lui Iosif Iser. In această perioada semnează cu pseudonimul S. Samyro, pe care îl va schimba mai tîrziu in Tristan Ruia și în final Tristan Tzara. In realitate numele de "Tristan" nu e ales pentru rezonanța particulară pe care o are numele în română sau ca omagiu către opera lui Wagner - o referință importantă pentru simboliștii care l-au influențat puternic pe tînărul poet, ci, după cum spunea Colomba Voronca (soția lui Ilarie Voronca și sora lui Claude Sernet) datorită faptului că exprima starea de spirit a tânărului...
110 poezii, 0 proze
HFHoria Furtună
Născut la Focșani, la 21 iunie 1886, fiul medicului veterinar Ioan Stephănescu Furtună și al Plautinei Speranța Vasiliu, originară din Lipova. Urmează liceul în București, la \"Matei Basarab\", absolvit în 1906. Studii juridice la Paris: \"bachelier en droit\" (1908), licențiat în drept(1909). Mare prieten, din această perioadă, cu Ion Pillat, amândoi admiratori ai lui Alexandru Macedonski, \"descoperit\" și editat în colecția \"Cărțile albe\". \"Florile sacre\" apar în 1912 cu o scrisoare de mulțumire către cei doi tineri poeți. Doctor în drept (Paris, iunie 1915). Întors în țară, se înscrie în Baroul de Ilfov. Mobilizat în 1916, cade prizonier (24 noiembrie). Lungă perioadă de captivitate în Germania, la Stralsund. Eliberat în 1918, face carieră literară și mai ales politică, în special după 1920. Redactor al revistelor \"Flacăra\" și \"Democrația\", în 1916, activitate continuată și după război. Deputat, prefect, director teatral, conferențiar la radio (1939-1947). Autor de...
3 poezii, 0 proze
Constant Cantilli
O figură originală a primei serii de simboliști români, provenită din cenaclul macedonskian, este și Constant Cantilli, născut în comuna Otojpeni, Ilfov, la 20 iunie 1875. Fiu de moșier, va face în tinerețe boemă literară, sport, publicistică. Studii începute la Paris și Bruxelles (poli tehnice și artă dramatică), întrerupte brusc după 1907, când sărăcește prin pierderea proprietății din Odeni, Vlașca. Pasionat ciclist, C. Cantilli întreprinde în 1894 o cursă București-Brașov, însoțit de „maestrul" Macedonski, aventură insolită, descrisă într-un original reportaj: Pe velociped, cursa între București și Brașov, cu o scrisoare a lui Alex. Macedonski (Buc., 1894). Este un adevărat sportiv, stabilind, în 1912, chiar și un record, distanța București-Paris, acoperită în 10 zile și 6 ore (Din zborul bicicletei, Buc., 1912). Scoate în 1896—1897 Revista modernă (colaboratori: Al. Macedonski, Ion Theo [Tudor Arghezi], Grigore Pișculescu (Gala Galaction), Cincinat Pavelescu, Iuliu C. Săvescu...
3 poezii, 0 proze
Tudor Arghezi
1880, 21 mai - Vede lumina zilei, la București, poetul care numele său adevărat este Ion N. Theodorescu. Pseudonimul său, Arghezi, provenind, explică însuși poetul, din Argesis - vechiul nume al Argeșului. Alți critici vorbesc despre unirea numelor a doi mari sfinți eretici, Arie și Geza. 1891 - 1896 - Cursurile liceului Sf. Sava. 1896 - Debut literar sub influența \"magistrului\" Alexandru Macedonski, în \"Liga ortodoxa\", semnând Ion Theo. 1900 - 1904 - Poetul e câțiva ani călugar la Cernica. În romanele sale mărturisește că nu era foarte atras de cariera de călugar, căci autorul ciclului Psalmilor era un eretic și nu un spirit mistic. Recurge la acest refugiu mai mult din comoditate, unul din unchii săi fiind un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române. În romanul Cimitirul Buna Vestire va parodia cu sarcasm toată această lume. 1905 - 1910 - Călătorie în străinatate. Puțin timp la Paris, apoi la Mănăstirea Cordelierilor, unde e asaltat să devină catolic. Plictisit de insistențe,...
0 poezii, 0 proze
Cu Macedonski în patetica-i grădină
de Rosca Constantina
Sunt roza-aceea care moare. Mor în grădini și mor și-n tine, Am fost atît de farmec plină Dar nu mai sunt decît o boare... Am spinii roși de-atîta zbucium Culoarea mi s-a prins de praf Aș lua o...
TUDOR ARGHEZI
de Tudor Arghezi
“De la Mihai Eminescu - afirma Tudor Vianu- Lirica romaneasca n-a cunoscut o alta realizare mai de seama, marcata de o originalitate mai puternica si cu repercursiuni mai intinse asupra intregului...
Boema lui Ben Corlaciu - sfidarea poeticului
de Dragoș Vișan
Boema lui Ben Corlaciu – sfidarea poeticului Poetul român cu cel mai imflamat egotism liric, Ben Corlaciu, pe fondul crizei modernității în perioada celui de-al doilea război mondial, a scris versuri...
Totul și nimic, despre iubire...
de Mahok Valeria
"Nimeni n-a iubit cum am iubit eu. Nimeni n-a suferit cum am suferit eu. Toți spunem așa, și toți avem dreptate." Alexandru Macedonski M-am întrebat deseori... De ce ? Pentru dragoste și iubire,...
PAȘII POETULUI (Lucian Blaga)
de Tudor Cristea
PAȘII POETULUI (Lucian Blaga) POEZIA lui Lucian Blaga reprezintă, dacă exceptăm contribuția românească la inițierea mișcării dadaiste, primul moment de sincronizare evidentă și radicală cu literatura...
Cristian Gabriel Moraru - Îndestularea din cuvânt sau despre bogăția lăuntrică a poetului
de Silviu Somesanu
„Mă îmbogățesc pe dinăuntru...”. Cu aceste cuvinte își începe discursul liric Nicolae Vălăreanu Sârbu în volumul Femeia de ploaie, care seamănă cu o scoică în care crește perla metaforei. Crescut la...