Poezie
Cu Macedonski în patetica-i grădină
- versuri critice -
1 min lectură·
Mediu
Sunt roza-aceea care moare.
Mor în grădini și mor și-n tine,
Am fost atît de farmec plină
Dar nu mai sunt decît o boare...
Am spinii roși de-atîta zbucium
Culoarea mi s-a prins de praf
Aș lua o pensulă din vraf
S-o pun în gîndul lung - de bucium.
Pictez cu ea o roză - iară -
Dar eu petalele-mi cobor:
Cad ruginite pe-un covor
În care s-a țesut o vară;
Și-atunci cînd bruma cade
Se strîng și frunzele-mi de dor
Alunecă-ntunecate de un alt nor
Ce plouă-ncet și cumsecade:
\"E vremea rozelor ce mor...\"
Epitaf:
Suspin ca roua de ușor
Și-aud și rozele ce mor,
Ce-și lasă buza-ncetișor
Pe drumul greu de-atîta dor!
002.523
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Rosca Constantina
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 114
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Rosca Constantina. “Cu Macedonski în patetica-i grădină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rosca-constantina/poezie/135115/cu-macedonski-in-patetica-i-gradinaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.