"Consolări necesare" – 1276 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
CNClaudio Rutilio Namaziano
Claudio Rutilio Namaziano (latino: Claudius Rutilius Namatianus; ... – fl 414-415) è stato un poeta latino di nobile famiglia gallo-romana. Nato forse a Tolosa, fu praefectus urbi di Roma nel 414. L'anno seguente o poco dopo fu costretto a lasciare Roma per far ritorno nei suoi possedimenti in Gallia devastata dall'invasione dei Vandali. Tale viaggio - condotto per mare e con numerose soste, dato che le strade consolari erano impraticabili ed insicure dopo l'invasione dei Goti - venne descritto nel De Reditu suo, un componimento in distici elegiaci, giunto all'epoca odierna incompleto; l'opera si interrompe al sessantottesimo verso del secondo libro con l'arrivo del protagonista a Luni, ma recentemente è stato ritrovato un nuovo, breve frammento che descrive la continuazione del viaggio fino ad Albenga. L'opera è ricca di osservazioni topografiche e citazioni di classici latini e greci. Il poemetto (scoperto nel XV secolo) raggiunge i toni più commossi quando esprime il clima di...
1 poezii, 0 proze
Yĕhudah Ha-Levi
Yĕhudah Ha-Levi nació en Tudela, actual Comunidad de Navarra en 1070. Es sin duda el máximo exponente de la poesía hebrea peninsular medieval. Tras dejar en su juventud su ciudad natal, cuna también de otros escritores ilustres, como el viajero Benjamín de Tudela y el filósofo Abraham Ibn Ezra, se estableció en las tierras musulmanas de Al Andalus, recibiendo allí una esmerada formación tanto en ciencias y medicina, como en leyes, teología y poética. Tuvo estrechas relaciones con los mejores poetas judíos y árabes de su época, gozando en vida de una fama extraordinaria. Tocó temas amorosos y báquicos, cantó a la amistad, lloró por la muerte de los seres queridos, reflexionó sobre asuntos muy humanos, ensalzó a Dios y trató de consolar a su pueblo en el exilio. Al final de su vida, dejó Sefarad y embarcó hacia Israel, deseando pasar sus últimos días en la añorada tierra de sus antepasados por él tan amada. Falleció en 1141.
1 poezii, 0 proze
JFJames Elroy Flecker
James Elroy Flecker (5 November 1884 - 3 January 1915) was an English poet, novelist and playwright. As a poet he was most influenced by the Parnassian poets. He was born in London, and baptised Herman Elroy Flecker, later choosing to use the first name "James", either because he disliked the name "Herman" or to avoid confusion with his father. "Roy", as he was known to his family, was educated at Dean Close School, Cheltenham, where his father was headmaster, and Uppingham School. He studied at Trinity College, Oxford, and Caius College, Cambridge. While at Oxford he was greatly influenced by the last flowering of the Aesthetic movement there, under John Addington Symonds. From 1910 he was in the consular service, in the Eastern Mediterranean. He met Helle Skiadaressi on a ship to Athens, and married her in 1911. His most widely known poem is "To a poet a thousand years hence". The most enduring testimony to his work is perhaps an excerpt from "The Golden Journey to Samarkand"...
1 poezii, 0 proze
ALAlfred Lichtenstein
Scriitor german expresionist. Studii juridice la Erlangen. S-a remarcat printr-o serie de poezii și proze scrise într-o manieră grotescă ce amintește de stilul prietenului său Jakob von Hoddis. A murit pe front la Vermandovillers (Somme). "Der einzige Trost ist: traurig sein. Wenn die Traurigkeit in Verzweiflung ausartet, soll man grotesk werden. Man soll spaßeshalber weiter leben. Soll versuchen, in der Erkenntnis, dass das Dasein aus lauter brutalen, hundsgemeinen Scherzen besteht, Erhebung zu finden." (Unica consulare: să fii trist. Cînd tristețea degenerează în disperare trebuie să devii grotesc. Trebuie să trăiești mai departe de dragul jocului. Trebuie să încerci să găsești încîntare în cunoașterea faptului că existența e făcută din glume cu totul brutale și pline de mîrșăvie.) *** Alfred Lichtenstein (* 23. August 1889 in Berlin-Wilmersdorf; † 25. September 1914 bei Vermandovillers, Somme, Frankreich) war ein deutscher expressionistischer Schriftsteller. Als Sohn eines...
14 poezii, 0 proze
Consolări necesare
de Cristian Petru Balan
Amurgul tinereții își pierde lent esența, Suavele splendori damnate-s ca să piară Într-un reflux al vieții ce și-a grăbit cadența Răpinde-ne suplețea, de vis odinioară... Se zămislesc pe-alocuri...
rugaciuni
de liliana ghita boian
RUGÃCIUNILE DIMINEÞII DRÃGÃNEȘTI-OLT 30 IANUARIE 2006 PRIMA RUGÃCIUNE În fiecare dimineață când mă trezesc fluidizată din somnul profund și necesar al trupului și-al minții obosite ridicându-mi...
Juxtapunerea și tetrada
de Corneliu Traian Atanasiu
Marcarea teritoriului În aprilie 2011, în numărul 4 al revistei RO KU , începusem un serial cu titlul ÎNAPOI LA SURSE . Primul text al serialului a fost Coordonatele experienței haiku . El aborda...
Catehismul revoluționarului
de Neceaev Serghei
Le Catéchisme du révolutionnaire 1869 Atitudinea revoluționarului față de el însuși 1. Revoluționarul e un om condamnat dinainte: el nu are nici interese personale, nici afaceri, nici sentimente sau...
Ieșirea din mare
de Lucian Pop
Ieșirea din mare Poate există și felul acesta de-a iubi, încercam să mă liniștesc, pentru că îmi era mereu foame de Leo, ori că era lipită de mine, ori că o așteptam, foamea era constantă, exasperant...
Orice orgoliu-n fum
de Stéphane Mallarmé
Orice orgoliu-n fum spre seară Torța își scuturând dispare Fără nicicând eterna-i boare Să-l smulgă din absență iară Urmașul moștenind ocară Bogate doar trofee care Au decăzut dacă apare În casă-i...
despre apogeul misiunii și abnegației
de FLOARE PETROV
M-am împăcat foarte greu cu gândul că Dumnezeu a îngăduit moartea soțului meu Alexandar mult înainte de vreme, dar acum sunt elucidată și consolată pe deplin. Soțul meu și-a îndeplinit cu abnegație...
Picture at an exhibition
de Adrian Firica
Limbajul vorbit, precum și cel scris, dacă nu mă înșel, sunt mari, fabuloase și necesare instrumente și invenții abstracte, dar ... zbang! colective, ale omului (generic vorbind, istoricește și...
Implicare
de Niculae Stanescu
Celor cărora nu le pasă că mulți semeni de-ai lor sunt la ananghie. După geruri mari, cumplite Și a zăpezilor care De vânt au fost troienite, Toată țara-i la strâmtoare: Mai multe drumuri blocate...
smerit vă spun...
de Dumitru Sava
cu-înțelepciunea odiseei eu ulise încercatul destinul ne e corabia pe care fiecare navigăm cântând de unul singur la timonă cu greu silabisindu-ne drumul din palmă pe cei puțini ce-ajung în portul...
Cartea
de Liviu-Ioan Muresan
Mă gîndeam la un subiect fierbinte, la ceva inedit, șocant, chiar fabulos, doream ca romanul acela să reprezinte ultima și singura posibilitate de exprimare plenară a sentimentelor și să cuprindă în...
2057
de Emilian Lican
Dacofobia legendarilor din legendele nescrise, alimentează mărețul sentiment de identitate națională... Sunt gândurile mele din viitor... Un viitor atât de prezent că poate nu își merită trecutul......
Popcorn cu aromă de Dorel
de Paul Bogdan
Iar ne întâlnim la tragedie, pe lângă morți cu punga de floricele, bombardați din toate părțile de spectacolul presei. Umbrărescu, etichetat sarcastic de unii presași cu renumele de „antreprenor erou...
Frica - roman
de Liviu Comșia
10 noiembrie 1987: „Ce se întâmplă cu noi?” m-a întrebat Lona, cu ochii măriți de spaimă. Am tăcut. Orice aș fi spus, n-ar fi avut nici o însemnătate și nu ne-ar fi ajutat cu nimic. Înțelesesem că...
Minciuna
de Vasile Dorin Barbu
Un început apoteotic, un sfârșit eroic, rareori tragic.Asta are în componență aproape orice poveste.Că o auzim la televizor, în presa scrisă, într-un cerc de cunoscuți sau oriunde altundeva, povestea...
Ultima zi de concediu
de Cucu Constantin
De când mă știu ultima zi de concediu a fost interesantă și plină de paradoxuri. Desigur pe primul plan stă bucuria simplă și intensă de a te pregăti cum se cuvine de serviciu. Momentelor în care...