Ultima zi de concediu

De când mă știu ultima zi de concediu a fost interesantă și plină de paradoxuri. Desigur pe primul plan stă bucuria simplă și intensă de a te pregăti cum se cuvine de serviciu. Momentelor în care stăteai ca un parazit cu curul la soare și mâna în slipul nevestei le fac loc, treptat, cele în care trăiești anticiparea pozitivă a reîntoarcerii la muncă, cu toate bucuriile caracteristice. Pacienții vor veni, că doar au sunat de fiecare dată când moțăiai pe șezlong, foile de completat se vor aduna pe biroul tău ca bibanii la mămăligă și șeful însuși te va aprecia cu vigoarea cu care un leu bine hrănit, în apogeu sexual, își arată aprecierea pentru o leoaică nurlie. Încerci să te destinzi, desigur, verificând on line posibilitatea ca în conturile bancare, mai exploatate în ultimele zile decât niște zăcăminte de țiței ale unei țări sub ocupație sovietică, mai găsești suficiente resurse cât să îți poți cumpăra frânghie, săpun, arsenic sau alte ingrediente necesare unei prelungiri a absenței tale la muncă. Din păcate însă această verificare se oprește de obicei la mesajul standard „chiar nu ți-e jenă?” cu care banca ta favorită îți răspunde pretenției la sold pozitiv. Te consolezi. La urma urmei mai sunt doar 11 luni și 2 săptămâni până la următoarea excapadă în lumea societății de consum și te pregătești cu nădejde de reîntâlnirea cu jobul, conștient că apa și cafeaua, care la un nivel de gândire primitiv par inferioare halbelor de bere cu care te mai răcoreai după masa, de pe la 10, fac mult mai bine ficatului tău în mărire. Că trezitul la 6 îți priește mai mult ca mersul la somn la ora 4 și că, până la urmă, deși nu prea vor, la job ei îți dau bani și nu tu lor. În plus ultima zi de concediu este și ziua atâtor hotărâri de calitate. Înțelegi în fine că poate fumezi cam mult și, în mediul protejat și plăcut al biroului, de mâine, hai poimâine, te poți, din nou, lăsa de fumat. Că zgâitul la bikini pe plajă este intens ofensiv și obiectualizează femeia, așa că mai bine te bucuri de conversația babelor cu bufeuri și maramă. Că bridgeul în general, nemaivorbind de cel pe care îl joci tu însuți, este la urma urmei, un biet joc de cărți în patru, tu, un nebun și doi oameni fericiți în stânga și-n dreapta. Că dacă reduci numărul de beri la un rezonabil cârd de 5-6 pe zi este posibil, în timp, să strângi o mică avere. Din fericire însă, pentru mine cel puțin, acestor gânduri, considerații și hotărâri li se opune, în numai câteva zile, bucuria primului weekend...