"Conștiința de a fi" – 18957 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
FGFredy Goldștein
Un colaborator de scurtă durată a revistei avangardiste Alge (a semnat doar în două numere din 1931), Fredy Goldștein avea la acea dată doar 6 ani. A spus câteva ”povești” transcrise în revista Alge de către Gherasim Luca. Încadrabilă în sens larg în familia prozelor urmuziene, ”poveștile” lui Goldștein sunt totuși de o factură relativ inedită (practicând, în mod diferit față de ceilalți algiști, ”delirul juvenil” specific publicației). Bâlbâielile, rectificările, onomatopeele și elementele de oralitate, laolaltă cu imaginația suscitată de morbidul și absurdul din România interbelică, remarcate de G. Călinescu mai mult în sens negativ, ar putea fi azi recuperate și valorificate cel puțin ca și curiozitate estetică, dacă nu chiar sub titlu de autenticitate, ca și elucubrațiile în versuri ale lui Petru Popescu-Poetul din revista unu (atât Fredy Goldștein, cât și Petru Popescu-Poetul fiind puțini discutați chiar și de experții avangardei, probabil pe motivul lipsei evidente de conștiință...
1 poezii, 0 proze
APAfrodita Popescu
„Esența și viata nu pot fi văzute. Ele sunt cuprinse în lumina cerului. Lumina cerului nu poate fi văzută. Este cuprinsa în cei doi ochi” - Secretul florii de aur Amintiri, vise, reflecții - Carl Gustav Jung “Pe o stradă îngustă roțile căruțelor a doi țărani se încurcară între ele. În loc să urmeze cearta la care te-ai fi putut aștepta, fiecare murmură cu politețe reținută niște cuvinte care sunară în genul adukan atman și însemnau: “’deranj trecător, nici un suflet (individual)”. „Căci misiunea omului ar fi, din contră, să conștientizeze ceea ce provine și i se impune din inconștient, în loc să rămână neconștient de acest conținut sau identic cu el. În ambele cazuri, ar deveni infidel menirii sale de a crea conștiință. Pe cât putem discerne, unicul sens al existenței umane este să aprindă o lumină în tenebrele ființei ca atare. Este chiar de presupus că, după cum inconștientul acționează asupra noastră tot așa e și el influențat, la rândul lui de sporirea conștiinței noastre” Petre...
58 poezii, 0 proze
Jean Nicolas Arthur Rimbaud
Jean Nicolas Arthur Rimbaud (*20 octombrie 1854, Charleville-Mézières - †10 noiembrie 1891, Marsilia) a fost un poet francez, figură centrală a literaturii moderne, precursor al simbolismului. A început să scrie poezii deja la vârsta de 10 ani, în 1870 publică prima sa scriere \"Les étrennes des orphelins\". În același an, la 29 august, fuge de acasă la Paris, unde vagabondează și este închis într-o casă de corecție pentru minori. Este eliberat de un prieten al familiei, Georges Izambart, care-l readuce acasă. La vârsta de 17 ani, în 1871, scrie poemul esoteric \"Le Bateau ivre\" (\"Corabia beată\"), pe care i-l prezintă poetului Paul Verlaine. În aceste creații de debut se simte influența lui Charles Baudelaire, dar - în același timp - se recunoaște propria sa originalitate în asociațiile metaforice neașteptate și în amestecul între conștiința de sine și resemnare, care va fi prezent și în operele ulterioare. La propunerea lui Paul Verlaine, Rimbaud se stabilește în 1871 în...
0 poezii, 0 proze
Jean Nicolas Arthur Rimbaud
Jean Nicolas Arthur Rimbaud (*20 octombrie 1854, Charleville-Mézières - †10 noiembrie 1891, Marsilia) a fost un poet francez, figură centrală a literaturii moderne, precursor al simbolismului. A început să scrie poezii deja la vârsta de 10 ani, în 1870 publică prima sa scriere \"Les étrennes des orphelins\". În același an, la 29 august, fuge de acasă la Paris, unde vagabondează și este închis într-o casă de corecție pentru minori. Este eliberat de un prieten al familiei, Georges Izambart, care-l readuce acasă. La vârsta de 17 ani, în 1871, scrie poemul esoteric \"Le Bateau ivre\" (\"Corabia beată\"), pe care i-l prezintă poetului Paul Verlaine. În aceste creații de debut se simte influența lui Charles Baudelaire, dar - în același timp - se recunoaște propria sa originalitate în asociațiile metaforice neașteptate și în amestecul între conștiința de sine și resemnare, care va fi prezent și în operele ulterioare. La propunerea lui Paul Verlaine, Rimbaud se stabilește în 1871 în...
0 poezii, 0 proze
ARAlexandru Rusu
Cred în Dumnezeul străbunilor mei daci si în mine, iar Credinta, Speranta, Vointa, Iubirea, Pacea, Constiinta, Viata si Stiinta sunt armele cu care lupt zi după zi pentru a face, prin Străbuni, punte între Pămant si Cer. Mă zbat clipă de clipă pentru o lume mai bună si sper din tot sufletul că voi apuca ziua în care să îmi văd visul împlinit, si Sfânta Patrie, întreagă din nou. În legătură cu ceea ce scriu: stiu că multi dintre voi îmi vor combate opiniile din momentul citirii. S-a mai întâmplat si nu am nimic împotrivă. Dar, vă rog, priviti doar pentru o clipă în adâncul sufletului vostru si veti întelege că noi, Oamenii, nu suntem pământ, ci pulbere stelară. Asa e de când există Universul si asa va fi mereu! Am venit însă pe lume Om, născut din femeie si bărbat, pe sfântul pământ românesc, si am datoria de a apăra destinul neamului meu, mai presus de destinele tuturor. Să învingă Viata Omenească! Asa să ne ajute Dumnezeu si Strabunii!
9 poezii, 0 proze
ARArthur Rimbaud
Jean-Nicolas-Arthur RIMBAUD (Cherleville, 20 oct. 1854 – Marseille, 10 nov. 1891) Jean Nicolas Arthur Rimbaud (*20 octombrie 1854, Charleville-Mézières - †10 noiembrie 1891, Marsilia) a fost un poet francez, figură centrală a literaturii moderne, precursor al simbolismului. A început să scrie poezii deja la vârsta de 10 ani, în 1870 publică prima sa scriere "Les étrennes des orphelins". În același an, la 29 august, fuge de acasă la Paris, unde vagabondează și este închis într-o casă de corecție pentru minori. Este eliberat de un prieten al familiei, Georges Izambart, care-l readuce acasă. La vârsta de 17 ani, în 1871, scrie poemul esoteric "Le Bateau ivre" ("Corabia beată"), pe care i-l prezintă poetului Paul Verlaine. În aceste creații de debut se simte influența lui Charles Baudelaire, dar - în același timp - se recunoaște propria sa originalitate în asociațiile metaforice neașteptate și în amestecul între conștiința de sine și resemnare, care va fi prezent și în operele...
142 poezii, 0 proze
FDFiodor Mihailovici Dostoievski
Feodor Mihailovici Dostoievski 11 noiembrie, (30 octombrie, stil vechi), 1821, – 9 februarie, (28 ianuarie, O.S.), 1881, St. Petersburg, Rusia) a fost unul din cei mai importanți scriitori ruși, ale cărui opere au avut un efect profund și de durată asupra ficțiunii din secolul al XX-lea. Adesea prezentând personaje aflate în stări de conștiință extreme sau fracturate, operele sale demonstrează un talent extraordinar pentru pătrunderea psihologiei umane și analiza politicii sociale și spirituale a societății din Rusia epocii sale. Multe dintre operele sale au fost profetice și el a fost un precursor al unor idei moderne. Se spune despre el că este părintele existențialismului, în special în Note din subterană, volum descris de Walter Kaufmann drept „cea mai bună uvertură pentru existențialism scrisă vreodată”. Este unul dintre cei mai importanți autori din literatura universală, a cărui operă este o strălucită replică literară și filosofică la criza socială și spirituală a vremii sale,...
31 poezii, 0 proze
MSMateuț Stela
Fără istoric în domeniul literar, totuși scriu. Dacă o fac sau nu cu talent rămâne să decideți dumneavoastră - cititorii. Așadar, aștept critici pe care susținându-mă, să-mi deschid aripile... să învăț să zbor... să învăț a deveni un autor. Pentru că, în viziunea mea autorul este un mic Dumnezeu, sau un mare mincinos pe care nimeni nu-l acuză. Este un om puternic, pentru că face tot ce dorește fără a avea mustrări de conștiință. Crează personaje pe care apoi le ucide, creeză intrigi și tot el le rezolvă într-un mod doar de el știut. Se folosește de informații și nume pe care, luându-le dintr-un loc,le pune în alt loc după cum i se pare lui că ar fi bine. Este un manipulator de sentimente. Puterea minții îl ajută să se joce cu cuvintele dându-le alte sensuri. De ce face toate astea? Privindu-și creația este mulțumit. Cărți publicate: "Tricotaj de amintiri" Editura Sf. Ierarh Nicolaie ISBN 978-606-577-594-7 "Germană conversațională pentru îngrijitori de bătrâni" Editura Sf. Ierarh...
91 poezii, 0 proze
OBOvidia Babu-Buznea
Ovidia Babu (30 septembrie 1932, Silistra – octombrie 2009, București). Poetă și istoric literar. Fiica Angelei și a lui Nicolae Babu (scriitor în dialect aromân). Absolventă, în 1955, a Facultății de Limba și Literatura Română din cadrul Universității București, a fost repartizată la catedra de Istoria literaturii române moderne, unde a funcționat până în 1978, când s-a pensionat medical. În același an a obținut titlul de doctor în Filologie, cu teza Dacii în conștiința romanticilor noștri . Debutează cu versuri în revista „Luceafărul” în 1967, iar în 1971 debutează editorial cu volumul Poeme . Opera • Poeme , ed. Cartea Românească, București, 1971; • Dacii în conștiința romanticilor noștri , ed. Minerva, colecția Universitas, București, 1979; • Fără chip , ed. Cartea Românească, București, 1980; • Îmblânzirea miracolului , ed. Cartea Românească, București, 1983; • Stup împietrit (Poeme captive, 1985-1989 și Aproape postume, 1995-1996), ed. Cartea Românească, București, 1999; •...
29 poezii, 0 proze
ISItalo Svevo
Italo Svevo (n. 19 decembrie 1861, Trieste — d. 13 septembrie 1928) este pseudonimul literar al lui Ettore Schmitz, scriitor italian. Italo Svevo s-a lansat ca scriitor în 1880, publicîndu-și adesea operele în foileton, în cele mai importnate ziare triestine. A avut norocul să fie meditat la limba engleză de însuși James Joyce de la care a "furat" arta scrierii romanelor. Intelectual cosmopolit și psihanalist amator, Italo Svevo se circumscrie curentului verist, devenind unul dintre cei mai importanți prozatori italieni. Poate cele mai cunoscute scrieri ale sale sînt cele trei romane, O viață (1892), Senilitate (1898) și Conștiința lui Zeno (1923), ansamblul operei sale fiind completat de numeroase nuvele, scrieri autobiografice, epistole și o piesă de teatru. Prospețimea stilului său, situată în antiteza curentului rigorist dominant în literatura italiană, a făcut ca puțini contemporani să-i recunoască geniul creator, abia în ultimii ani ai vieții Svevo cucerind notorietatea...
1 poezii, 0 proze
Conștiința de a fi
de Adriana Weimer
CONȘTIINÞA DE A FI Conștiința de a fi în ființă, conștiința de a deveni neființă, conștiința întregului, conștiința rotundă, conștiința ascunsă, mută și surdă, conștiința de timp, de rău și de bine,...
a propos de
de vitalie sprinceana
A propos de… Raymond Aron “L`opium des intellectuels” Hachettes, 2002 Scepticismul, se știe, nu este o filozofie constructivă a Istoriei. El se prezintă mai degrabă ca un instrument de verificare, un...
Viața, dumnezeul nostru de fiecare zi
de Dumitru Sava
Dintre toate întrebările și răspunsurile pe care ni le adresăm, cele legate de problematica vieții și a morții sunt cele mai tulburătoare și cu certitudine cele mai dificile. Impactul emoțional e...
Exercițiu de hermeneutică iconică (II)
de florin caragiu
O interpretare creștină a poemului “Rusalka”, de Mihai Zabet “în fața ta se află o lumânare aprinsă icoana țarului icoana de la capul tău are înfățișarea sofiei lui rubliov desenată pe vârful unei...
Lămuriri nesolicitate (final volum I roman)
de Marius Marian Șolea
Au trecut doisprezece ani de la evenimentele în care gravitează personajul acestui roman care, firește, este în primul rând o ficțiune, cum ficțiune este viața însăși, viața care tocmai a trecut sau...
EURI (Partea a doua)
de razvan rachieriu
Dezvoltându-ți semicaractere cu caracteristici diferite, cultivi îndeosebi spiritul de performanță, de combativitate între aceste semidezvoltări, care sunt în același timp și manifestări ale voinței,...
„A-Z.best”: abecedarium-ul unei poezii „în carne și oase”
de Maria Pilchin
„eliberându-și alfabetul: alef / în boul sacru, beta-n biata / viețuitoare...” Emilian Galaicu-Păun, Gesturi 1. IntroDUCERE Am citit recent un volum de poeme semnat de Emilian Galaicu-Păun, în mare...
Nevoia de afectiune
de Teo
În viată suntem condiționati de niște nevoi, ca mâncarea, aerul, sau apa. Dar printre acestea se mai afla și o nevoie fundamentală care ne structurează și modelează ca indivizi distincți. Această...
În căutarea conștiinței
de Teo
Pentru a găsi o formulă de început, ar trebui să încercăm să conturăm o modalitate interpretativă a realității subiective. Dilema la care ar trebui să încercăm să răspundem este dacă instanța pe care...
Tot raul spre bine !!
de Ionelia Tugui
Povara pe care insusi Nietzsche si-a pus-o in spinare , aceea de a fi un ganditor prin toate fortele lui , l-a facut sa cedeze ca fiinta umana . Ultimele sale zile de viata dezvaluie o priveliste...