"Cliseu" – 5825 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
AIAnisoara Iordache
In poeziile mele "CUVANTUL" are nu numai puterea magica de a dezveli realitatea de hainele trecatoare ale aparentei, dandu-i stralucirea intrinseca, dar si de a realiza dinamica acesteia printr-o succesiune de imagini cliseu. Pe drept cuvant am realizat o POEZIE VIZUALA. * Volum colectiv de poezie 2010 "Petale lirice", Editura InfoRapArt 2010 antologiile revistei SINGUR-POEZIE; editura GRINTA 2011 Visul-poezii-;Editura Emma 2012,2013 CONFLUENTE POETICE;EDITURA PIM 2010 FESTIVALUL INTERNAȚIONAL "LUCIAN BLAGA", EDITIA a-XXX-a:MARELE PREMIU 2011-Concurs(al-XV-lea)International de Haiku Mainichi: PREMIUL INTAI --------------------------------------------------- anisoaraiordache1956@yahoo.com
762 poezii, 0 proze
VBVictor Bilciurescu
Autorul a fost militar de carieră; începând din 1913, a fondat împreună cu Al. Macedonski „Revista Nouă“, devenind colaborator la „Literatorul“. A fost ales deputat înainte de primul război mondial, apoi a fost numit prefect. Victor Bilciurescu a scris mai bine de trei decenii la „Universul“. Descriind Bucureștiul de la cumpăna veacurilor al XIX-lea și al XX-lea, autorul a scos pregnant în evidență constanta dublare a mizeriei cu farmecul, a sărăciei crunte cu hedonismul pitoresc. Victor Bilciurescu sprijină în 1887 „Literatorul”, mai apoi înființează, împreună cu Alexandru Macedonski, „Revista Nouă”. Macedonski îi închină o poezie („Lui Victor Bilciurescu”). Imediat după război, în 1947, Victor Bilciurescu scrie o carte cu titlu clișeu: București și bucureșteni de ieri și de azi. Puțin probabil ca numele autorului să-i fie cunoscut prin ceva cititorului de acum al cărții. Victor Bilciurescu nu a fost istoric și nici scriitor de profesie, deși a publicat, pînă pe la mijlocul anilor...
1 poezii, 0 proze
GCGalita Crina
De ce? Din argumente întemeiate în urma unor trepte parcurse unde factorul realitãții a îngradit specia întoarsa cãtre elementul pur, acela al conștientizãrii spațiului și timpului concret, proces posterior conștiinței invadata de amorf. De ce? Dintr-un impuls, dintr-o revoltã determinatã de un sistem exterior haotic . De ce? Nu dintr-un proces continuu, ci doar pentru o schimbare a metodelor, a paradigmelor. Pentru a transmite un cod lingvistic, singura modalitate de a coopera cu alte entitãți umane în sens generic. Cu precizarea: gândirea îmi este inseparabila de exprimare(știu... e "logic", "non-recomandabil", dar utilizabil... hmm, relativ "logic", oricum același vesnic și pur clișeu bazat pe un soi de empirism... ). Dintr-o dorințã: de a rãspandi zâmbete, de a mã detașa de abisuri, de "îngramadiri de contradicții", de a atinge cerul mai departe de limitat, mai aproape de înțeles... .
1 poezii, 0 proze
LCliviu clisu
dar eu mă tem și compar, eu vorbesc despre slăbiciunea mea, despre ceea ce ar putea avea legătură cu mine, și niciodată analizînd, niciodată, e un lux atroce.
81 poezii, 0 proze
IFIon Foti
Ion Foti (1887-1946) - poet armean Născut în Vlaho- Clisura. Tipărește în volum o culegere de „Cântițe” în 1912 cu poeme ale altor autori armâni ai vremii. Ion Foti, bântuit de neliniști existențiale, tânjește după lumină, spații deschise, culoare, mișcare în aerul liber și tare al Munților Macedoniei lui natale. Traduce mult din literatura greacă veche, din literaturile moderne, mai ales germană în limba română. A încercat traduceri și în armânească după Heine și Goethe. Opere (listă incompletă?) * Spre necunoscut : Poeme și poezii : 1919-1923, Editura Cultura Națională, București, 1924 * Vis și realitate, București, 1927 * Daphines și Chloe ai vremei noastre, București, 1928 * Cãntitsi shi Ndoauã Isturii Aleapti, Editura Cartea Aromână, Constanța, 1998
1 poezii, 0 proze
EBElena-Cristina Bărzoi
Simt nevoia să scriu...fără explicații de prisos. Atât știu : am adunat buchete de gânduri. Unele amestecate cu altele : cu gânduri personale, cu trăiri, cu clișee deja știute. Poți picta tabouri cu culori sau poți zugravi viața dând sens și viață cuvintelor. Pentru că la inceputul lumii a fost Cuvântul, vreau să cred ca noi suntem povești, nu oameni. Citiți-mă ca pe o poveste, nu ca pe un om. Poveștile sunt mai frumoase decât oamenii!
6 poezii, 0 proze
EJElfriede Jelinek
Elfriede Jelinek (n. 20 octombrie 1946 în Mürzzuschlag/Steiermark) este o scriitoare austriacă, una dintre vocile puternice din perioada postbelică a spațiului literar german. La 7 octombrie 2004 a primit Premiul Nobel pentru literatură pentru "cursul muzical al registrelor în romanele și dramele sale, care cu o pasiune verbală unică în felul său dezvăluie absurditatea și constrângerea clișeelor sociale". Elfriede Jelinek s-a născut în anul 1946 în Mürzzuschlag. Mama sa Olga, născută Buchner, provine dintr-o familie a marei burghezii vieneze. Tatăl ei, Friedrich Jelinek, de origine ceho-ebraică, decedat în 1969, a fost chimist. După absolvirea gimnaziului, Elfriede s-a înscris la conservatorul din Viena, unde studiază la început pianul și compoziția, mai târziu arta teatrală și istoria artei. În 1967 este nevoită să întrerupă studiul din cauza unor tulburări psihice cu stări anxioase și tendință la izolare. În tradiția unei grupe vieneze, Elfriede Jelinek nu folosea la început...
0 poezii, 0 proze
Andrei Puiu
Literatura, arta în general, este puntea de legătură între entitatea umană și spiritualitatea cosmică. Atras de utopia lucrurilor, a lumii, conturez un macrocosmos ideal care pătrunde în realitatea interioară a imaterialității prin vocabulele zugrăvite pe papir. Textele mele (ale unui juvenil ce scrie candid), apropiate de spiritul bacovian, se eschivează de formulări clișeice. Ele surprind idealitatea, se referă la configurațiile apriorice, premerg experienței astfel condiționând-o. Andrei Puiu
6 poezii, 0 proze
GPGheorghe Hagi Toma Peșacov
Gheorghe Hagi - Toma Peșacov-Pedestrășescu (Gheorghe [Gheorghian] Peșacov; 15 aprilie 1785, Vidin, Bulgaria - 1 noiembrie 1854, București) este un poet. Tatăl său se trăgea dintr-o familie (Peșica) de aromâni din Vlaho-Clisura, care se stabiliseră la sfârșitul secolului al XVI-lea în Craiova și se îndeletniceau cu comerțul. Peșacov a învățat la Brașov și Craiova. Răpit de cârjaliii lui Osman Pazvantoglu, tânărul este reținut la Vidin în cancelaria acestuia și obligat să traducă documente slavone luate de la boierii români. După 1818, la Vidin, controlează comerțul de tranzit și este secretarul lui Rusten Pașa. Se stabilește apoi la Craiova, unde se numără printre intelectualii orașului. La 1821 dădea lecții particulare și era profesor la Școala Normală din Târgu Jiu. E numit, din 1843, tălmaci în Comisia Documentală de pe lângă Arhivele Statului din București. Aici traduce, în 1849, documentele slavo-bulgare rămase de la Neagoe Basarab. Era prieten cu Văcăreștii, îi cunoștea pe Anton...
1 poezii, 0 proze
Clișeu
de Andrei-Tudor Dumitru
În fiecare noapte orașul îmi distruge visele ca un film american prost cu reclamă și premii multe - un clișeu cu Bruce Willis. În fiecare noapte sub felinare dansează fantomele orașului - amintiri un...
clișeu
de Liviu-Ioan Muresan
ca o zi memorabilă pentru fordul meu găunos ziua în care genunchii goi atingeau schimbătorul de viteză și viteza inimii. de aici am pierdut noțiunea timpului știu acesta e un clișeu dar sînii tăi...
Cliseu
de Iolanda Badaluta
Te-am visat alaltăieri. Erai la o cafea și mă așteptai Când am venit, mi-ai spus \"ai îmbătrânit\" Atunci cerul agatat de geana S-a scuturat. \"Am început să picur\", ți-am zis Îmi spăl timpul...
cliseu
de MITRUT S IOAN
se crapa de ziua o noua dimineata ma strange la piept o noua primavara imi incolteste in creier doliul noptii se risipeste lasand in urma un suspans dialectic ostirile intunericului se retrag...
Cliseu
de Katherina Alexandra Vivirschi
Ceasul trece, cliseele revin; simt iar aerul. Sub pasul tau imi recunosc viata. Cit de trecator e totul. Chiar si lumina ochilor tai. Ma uit pe ceas. E devreme...prea devreme. Imi suna telefonul la...
Clișeu
de Bojinca Iulian
Te vei naște pur și tremurător în sânul mamei Vei crește inocent și năzdrăvan Fragil și năbădăios te vei supune karmei Cunoaș-te-vei iubirea în fiece an Ferit de rău tu singur vei reuși Supus...
Clișeu
de ioan albu
Pe vremea aia Când tata mă amenința zilnic cu pârnaia Și deplângem în localuri condiția umană Aveam teorii, știam să mint bine O făceam cu o sinceritate acum uitată Þin minte cum ni se răzvrăteau...
Clișeu
de Maria
Până la sfârșit te chinui să înțelegi ceea ce știai de la bun început.
Clișeu
de bodea emil felician
Cu fața pe genunchii lui, Deosebită, prin oftat, Redă lucrarea nu știu cui: ,,Doică stând\'\'... la alăptat!
Clișeu
de Ion Caraion
Ne ies Caucazii înainte rostogoliți, uriași, întărâtați. Cazematele sunt puse să iscodească – broaște țestoase pe rână. Se cunoaște după adulmecări: au mai trecut pe-aicea soldați cu pădurile urcate...
clișeu
de Vlad Dumitru
Strânsul de mână, clișeu. Declarații de dragoste, nebuloase ce tropăie profane peste moment eterne. Inimioarele, cercuri turmentate vânate de copii, cu bâte și sulițe pe insule insecticoase....