"Clișeu13: cînd un bărbat..." – 2329 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
AIAnisoara Iordache
In poeziile mele "CUVANTUL" are nu numai puterea magica de a dezveli realitatea de hainele trecatoare ale aparentei, dandu-i stralucirea intrinseca, dar si de a realiza dinamica acesteia printr-o succesiune de imagini cliseu. Pe drept cuvant am realizat o POEZIE VIZUALA. * Volum colectiv de poezie 2010 "Petale lirice", Editura InfoRapArt 2010 antologiile revistei SINGUR-POEZIE; editura GRINTA 2011 Visul-poezii-;Editura Emma 2012,2013 CONFLUENTE POETICE;EDITURA PIM 2010 FESTIVALUL INTERNAȚIONAL "LUCIAN BLAGA", EDITIA a-XXX-a:MARELE PREMIU 2011-Concurs(al-XV-lea)International de Haiku Mainichi: PREMIUL INTAI --------------------------------------------------- anisoaraiordache1956@yahoo.com
763 poezii, 0 proze
VBVictor Bilciurescu
Autorul a fost militar de carieră; începând din 1913, a fondat împreună cu Al. Macedonski „Revista Nouă“, devenind colaborator la „Literatorul“. A fost ales deputat înainte de primul război mondial, apoi a fost numit prefect. Victor Bilciurescu a scris mai bine de trei decenii la „Universul“. Descriind Bucureștiul de la cumpăna veacurilor al XIX-lea și al XX-lea, autorul a scos pregnant în evidență constanta dublare a mizeriei cu farmecul, a sărăciei crunte cu hedonismul pitoresc. Victor Bilciurescu sprijină în 1887 „Literatorul”, mai apoi înființează, împreună cu Alexandru Macedonski, „Revista Nouă”. Macedonski îi închină o poezie („Lui Victor Bilciurescu”). Imediat după război, în 1947, Victor Bilciurescu scrie o carte cu titlu clișeu: București și bucureșteni de ieri și de azi. Puțin probabil ca numele autorului să-i fie cunoscut prin ceva cititorului de acum al cărții. Victor Bilciurescu nu a fost istoric și nici scriitor de profesie, deși a publicat, pînă pe la mijlocul anilor...
1 poezii, 0 proze
GCGalita Crina
De ce? Din argumente întemeiate în urma unor trepte parcurse unde factorul realitãții a îngradit specia întoarsa cãtre elementul pur, acela al conștientizãrii spațiului și timpului concret, proces posterior conștiinței invadata de amorf. De ce? Dintr-un impuls, dintr-o revoltã determinatã de un sistem exterior haotic . De ce? Nu dintr-un proces continuu, ci doar pentru o schimbare a metodelor, a paradigmelor. Pentru a transmite un cod lingvistic, singura modalitate de a coopera cu alte entitãți umane în sens generic. Cu precizarea: gândirea îmi este inseparabila de exprimare(știu... e "logic", "non-recomandabil", dar utilizabil... hmm, relativ "logic", oricum același vesnic și pur clișeu bazat pe un soi de empirism... ). Dintr-o dorințã: de a rãspandi zâmbete, de a mã detașa de abisuri, de "îngramadiri de contradicții", de a atinge cerul mai departe de limitat, mai aproape de înțeles... .
1 poezii, 0 proze
Clișeu13: cînd un bărbat...
de Ottilia Ardeleanu
Mai știi ploile acelea acide când grâul și-a pierdut genele dese, porumbul s-a sufocat în propriile voaluri de mătase mucegăită iar floarea-de-soare și-a frânt gâtul și-a murit încruntându-și...
Unhappily ever after
de Roxana Sonea
Cunoștință îi făcuse Rachela, o funcționară de la etajul doi, care într-o pauză i-a mărturisit că e cel mai răvășitor bărbat pe care-l cunoscuse vreodată. Cunoștință e poate prea mult spus... Dar o...
\"...escu”
de Mircea Cărtărescu
Ghicește mai întîi: sînt bărbat sau femeie? Asta te va face să-mi mai citești o dată numele, peste care ai trecut, poate, ca peste un bloc compact de wingdings. Dar nici măcar atît nu poți să afli...
Ana și conștiința ei sfărmată
de diana vlase
Ana. Pe vremea aceea lucra la editura cea mai cunoscută din oraș. Era corectoare. A primit această slujbă exact când îi era mai greu. Pentru un timp, a simțit că Dumnezeu există. Primea banii la...
Clișeu 60: Întâlnire de gradul xxl
de Ottilia Ardeleanu
Eram în gândurile mele și mergeam pe un drum telepatic. Traversam din stânga, din dreapta veneau mașini. Priveam insistent. Niciodată nu poți să știi cum șoferul pierde controlul. Așa cum s-a...
moartea face cu mâna...nebuna
de Dorina Șișu
o lamă uriașă se rostogolește pe străzi simți cum se năpustește spre tine pe trupul tău urlete și nebunie venite fără să le chemi se prind de gâtul tău iar tu fără să te miri ori să te întrebi...
in the pursuit of happiness (II)
de Roxana Sonea
Luiza se uită după lungan bătând cu unghia în mozaic un ritm ușor, își spune că data viitoare o să-și ia ochelarii, să-l vadă. Lunganul întră la 204. Și-apoi liniște. Click. - Ci faci? De la 209...
magda-lena și capătul pământului
de Dana Banu
nu îți dă nimeni nimic toți așteaptă cuminți ca niște căței de lapte să îi iubești să îi strângi în brațe să îi aduni lustruiești piepteni să-i speli de păreri de rău de boli văzute și nevăzute de...
Eclipsă totală de inimă
de silvia gavrilov
Tânarul îi întinse doctorului o hârtie. -Ce e asta? A,trimiterea... O studie câteva secunde. -Asteaptă ,afară, te rog, te va chema asistenta. In sala de asteptare plutea un aer straniu,și pacientul...
Bărbații sunt porci
de maria ioana
Luni seara, împleticindu-mă în picioare de oboseală, venită de la facultate din celălalt capăt al Bucureștiului, mă trântesc în canapea în sufragerie. În familie, la televizor, intru în rând cu tot...
nu se anunță averse
de nica mădălina
Despre teatrul jucat în spații înguste, inclusiv cafenele, poți spune multe, dacă asta-ți propui. Dar nu poți spune că te apasă. Ca spectator, te suspendă. Între intimitatea prezenței lângă actor,...
Omul de tinichea
de Raluca Moise
Hai să vorbim despre cât de importantă este lumina din aripile păsărilor. Suntem toți păsări uitate pe pământul care zdrobește rațiunea pictată pe basoreliefuri inocente. Mă uit în jurul meu și cred...
De ce s-a-ndrăgostit Cosîngeana de Zmeu
de rechesan gheorghe
A fost odată...da\' cred că vă scutesc de clișeul introductiv ...bineînțeles că a fost, altfel de ce mi-aș mai pierde vremea plictisindu-vă, și trec direct la subiect. A fost o tipă, Ileana...
Clișeu20: sacrificăm și-apoi plângem
de Ottilia Ardeleanu
Aud plângând. Mă uit pe geam. Ciulesc urechile. Aproape liniște. Oameni care aleargă. Atât. Pentru ce? Pentru cine? Mă-ntorc la treburile mele afundate în gânduri. Pentru că vreau să vă spun că...
Clișeu40: măiestrie
de Ottilia Ardeleanu
Îmbină scândurelele una câte una. Are o răbdare pe care o admir, privindu-l dintre pereții inimii. Nici nu bănuiește cât mi-e de drag. M-așez pe un scaun cu spetează înaltă. Croisem, mai demult, o...
Clișeu57: Vecinătate cu o femeie
de Ottilia Ardeleanu
Motivul scărpinării palmei stângi este adevărat. Am primit niște bani la care nu mă mai așteptam. Împrumutasem vecinei aproape toată pensia acum o jumătate de an. Are un nepot de vreo 4 ani cu...
Clișeu39: conștiință
de Ottilia Ardeleanu
De prea multă conștiință s-a dus! De prea mult suflet. Nimic nu-i mai aparținea. Era al tuturor, mai puțin al lui însuși. Niciodată nu a întârziat la serviciu. Vara pleca devreme de-acasă. Vedea...