"Clișeu11: despre o astfel de tinerețe nu s-a spus, încă" – 2329 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
AIAnisoara Iordache
In poeziile mele "CUVANTUL" are nu numai puterea magica de a dezveli realitatea de hainele trecatoare ale aparentei, dandu-i stralucirea intrinseca, dar si de a realiza dinamica acesteia printr-o succesiune de imagini cliseu. Pe drept cuvant am realizat o POEZIE VIZUALA. * Volum colectiv de poezie 2010 "Petale lirice", Editura InfoRapArt 2010 antologiile revistei SINGUR-POEZIE; editura GRINTA 2011 Visul-poezii-;Editura Emma 2012,2013 CONFLUENTE POETICE;EDITURA PIM 2010 FESTIVALUL INTERNAȚIONAL "LUCIAN BLAGA", EDITIA a-XXX-a:MARELE PREMIU 2011-Concurs(al-XV-lea)International de Haiku Mainichi: PREMIUL INTAI --------------------------------------------------- anisoaraiordache1956@yahoo.com
763 poezii, 0 proze
VBVictor Bilciurescu
Autorul a fost militar de carieră; începând din 1913, a fondat împreună cu Al. Macedonski „Revista Nouă“, devenind colaborator la „Literatorul“. A fost ales deputat înainte de primul război mondial, apoi a fost numit prefect. Victor Bilciurescu a scris mai bine de trei decenii la „Universul“. Descriind Bucureștiul de la cumpăna veacurilor al XIX-lea și al XX-lea, autorul a scos pregnant în evidență constanta dublare a mizeriei cu farmecul, a sărăciei crunte cu hedonismul pitoresc. Victor Bilciurescu sprijină în 1887 „Literatorul”, mai apoi înființează, împreună cu Alexandru Macedonski, „Revista Nouă”. Macedonski îi închină o poezie („Lui Victor Bilciurescu”). Imediat după război, în 1947, Victor Bilciurescu scrie o carte cu titlu clișeu: București și bucureșteni de ieri și de azi. Puțin probabil ca numele autorului să-i fie cunoscut prin ceva cititorului de acum al cărții. Victor Bilciurescu nu a fost istoric și nici scriitor de profesie, deși a publicat, pînă pe la mijlocul anilor...
1 poezii, 0 proze
GCGalita Crina
De ce? Din argumente întemeiate în urma unor trepte parcurse unde factorul realitãții a îngradit specia întoarsa cãtre elementul pur, acela al conștientizãrii spațiului și timpului concret, proces posterior conștiinței invadata de amorf. De ce? Dintr-un impuls, dintr-o revoltã determinatã de un sistem exterior haotic . De ce? Nu dintr-un proces continuu, ci doar pentru o schimbare a metodelor, a paradigmelor. Pentru a transmite un cod lingvistic, singura modalitate de a coopera cu alte entitãți umane în sens generic. Cu precizarea: gândirea îmi este inseparabila de exprimare(știu... e "logic", "non-recomandabil", dar utilizabil... hmm, relativ "logic", oricum același vesnic și pur clișeu bazat pe un soi de empirism... ). Dintr-o dorințã: de a rãspandi zâmbete, de a mã detașa de abisuri, de "îngramadiri de contradicții", de a atinge cerul mai departe de limitat, mai aproape de înțeles... .
1 poezii, 0 proze
Clișeu11: despre o astfel de tinerețe nu s-a spus, încă
de Ottilia Ardeleanu
Tinerețea este ca o poșetă de damă. O arunci pe un umăr, nici nu trebuie să știi care, și pleci. Alergi, aproape. Sari ca un cangur cu marsupiul strâns pe corp, eventual cu o curea lată și o cataramă...
Clișeu33: felul de-a fi
de Ottilia Ardeleanu
Încep să observ, din ce în ce mai mult, apropieri ale oamenilor, de felul meu de a fi. Cum vorbesc, de exemplu. Sau cum exprim anumite păreri. Ce cred eu despre oameni și despre modul în care ar...
Clișeu51: drumul spre o altă viață
de Ottilia Ardeleanu
Pe vremea aceea, în Timișoara era civilizație comparativ cu restul. Eleva cu ochi ușor migdalați și visătoare, dar niciodată lipsită de simț practic și de umor, voia cu orice preț să urmeze acolo...
Clișeu 23: Calvar la volan
de Ottilia Ardeleanu
Zi de primăvară cu soarele pitit în sân și flori alunecând pe trup, până spre poalele ridicate ușor de zefir. Cu pas vioi, săltăreț. Cu pantofi verzi, catifelați, care se aud pocnind ușor, cu fiecare...
Clișeu54: liniște ascunsă
de Ottilia Ardeleanu
Uneori, marea poate fi atât de liniștită în epiderma ei lunecoasă, tatuată de navigatori și de corpuri în deux-pièces ori altfel. Cu geamandurile adulmecând, pare a fi într-o iubire color cu...
revelația prenatalului
de daniel d marin
revelația prenatalului (I) ...1... aș fi putut rămâne acolo o veșnicie din crăpătura peretelui să-mi urmăresc clipa de răzvrătire ...2... la survolul amintirilor praful își începea dispariția simțeam...
Clișeu45: o călătorie poate genera disconfort
de Ottilia Ardeleanu
Niciodată nu s-a simțit mai umilită. Niciodată. Ar fi trebuit să se întoarcă veselă, relaxată, împăcată cu sine. Măcar acum, la o vârstă care nu-i mai permite să joace niciun rol, nici măcar acela de...
Scrisori către tine
de Roxana Licu
Nu aş vrea să mă cufund în tristeţe, să-mi invadez creierul cu gânduri nesănătoase că nu aş avea dreptul la fericire, că nu merit sau că am greşit. Am greşit, da, am făcut alegeri greşite în serie....
Clișeu 60: Întâlnire de gradul xxl
de Ottilia Ardeleanu
Eram în gândurile mele și mergeam pe un drum telepatic. Traversam din stânga, din dreapta veneau mașini. Priveam insistent. Niciodată nu poți să știi cum șoferul pierde controlul. Așa cum s-a...
Chuck Palahniuk& Despre mine, cu ură
de Ioana Geacăr
Începutul romanului “Sufocare” de Chuck Palahniuk e provocator, abrupt, întotdeauna interdicția creează reacții adverse: „Dacă vrei să citești cartea asta, nu-ți bate capul. După câteva pagini o...
Cronica Cenaclului de Seară din 21.07.2007
de Pușcă Ioan Gabriel
Frunza de stejar a Cenaclului de Seară “Inima, inima, planeta misterioasă pe care mi-ar fi plăcut să trăiesc și să mor” (Nichita Stănescu) La opt luni de zile după ce a intrat în familia Cenaclului...
a la alina...
de Alina Maria Ivan
azi am un chef nebun să scriu ceva despre viața mea nimic nou absolut patetic îhââ numai că azi scriu un poem din titluri de cărți îți dai seama? tipa asta care stă în canapea acum scrie un text din...
Critica rațiunii ecumenice
de Alexandru Mărchidan
Istoria arată că în vremuri tulburi se petrec fenomene opuse la fel de nesănătoase: pulverizarea unor forme viabile de unitate și încercarea de a uni elemente care în mod natural nu pot forma un...
...fără...
de Sorin - Mihai Grad
Să spui ceva e ușor uneori, chiar dacă sună a promisiune pe care n-ai nici cea mai vagă urmă de chef s-o îndeplinești. Iar când vorbesc singur, șansa realizării tinde spre minus infinit. Chestia aia...
Personalități eroice (I)
de Danciu Vlad
1) Erendor (Personalitatea originală) Numele meu este Erendor. Ce aș putea spune despre mine... sunt ultimul fiu al unei lumi muribunde, Drakenia, o lume dintr-o dimensiune paralelă în care toți...
România, pe o gură de rai înșiră-te mărgărite, ediție bilingvă româno-engleză
de Marius Marian Șolea
ALBUMUL ”ROMÂNIA, PE O GURÃ DE RAI ÎNȘIRÃ-TE MÃRGÃRITE”, EDIÞIE BILINGVÃ ROMÂNO-ENGLEZÃ, EDITURA THAUSIB, SIBIU, 1998 Autorul acestor rânduri este român, o recunosc ca pe o vină și o să încerc...
Romanță de asfalt
de Dorotea-Laura Ianc
Te topești latent. Devii de-a dreptul evanescent. Ceva te biciuie: de unde atâta căldură? Blocurile, care până nu demult înnegreau agitația subită din jur, fumegă. Telefoane ce sună insistent,...