"Claustro" – 1341 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
castronul-cu-masele
Castronul cu măsele
de felix nicolau
Dan Matei
zbor claustrofob intre dumnezeu și ape
1 poezii, 0 proze
Ovidiu Manciu
In poezia mea, am incercat sa imbin magia din mahala cu raceala mecanismelor, sufletele mutilate cu miscarea monotona a utilajelor. Poezia mea nu e un strigat de eliberare, ci o constatare a senzatiei de claustrofobie care exista in fiecare dintre noi. Presiunea societatii devine tot mai puternica cu fiecare zi ce trece si consider ca e de datoria poetului sa o redea prin metafore intr-un mod original (nu neaparat placut) celui care citeste, in speranta ca o sa trezeasca anumite reactii emotive.
3 poezii, 0 proze
MJMax Jacob
Născut la 12 iulie 1876, la Quimper, Bretania, Franța, într-o familie de evrei. Se înscrie la Școala Colonială din Paris, pe care o abandonează pentru o carieră artistică. Pe bulevardul Voltaire, împarte o cameră cu Pablo Picasso, care i-l prezintă lui Guillaume Apollinaire, care, la rândul său, îi face cunoștință cu Georges Braque. Devine bun prieten cu Jean Cocteau, Cristopher Wood și Amedeo Modigliani. Jacob a trăit cea mai mare parte a vieții sale în sărăcie, prestând tot felul de slujbe umilitoare. S-a convertit la catolicism în 1915, la șase ani după ce a avut o viziune cu Cristos. În 1921 pleacă în sătucul Saint Bennoit-sur-Loire, unde se claustrează într-o mănăstire benedictină. Rămâne aici până la arestarea sa de către naziști, în februarie 1944. Moare din cauza unei bronhopneumonii, în următoarele luni (5 martie 1944), în lagărul de concentrare de la Drancy, aproape de Paris. A fost poet, prozator, critic și pictor.
5 poezii, 0 proze
Ronsarda Castro
Ronsarda Castro a fost o poetă româncă din perioada interbelică, soția poetului Ben Corlaciu. Opere * Orchidee negre, Editura Cartea Românească din Cluj, 1935 * Opal, Colecția Convorbiri literare, Tipografia Bucovina ”I.E. Torouțiu”, București, 1941 * Marea împăcare, Editura Ramuri, Craiova, 1944 (cu patru desene de Elisa Repeteanu)
1 poezii, 0 proze
RCRosalía de Castro
Fue bautizada con los nombres de María Rosalía Rita. Hija de madre soltera y padre desconocido (supuestamente un cura de la zona). Muy poco se sabe de su educación. Se sabe que en la escuela mostró talento de versificadora. También le gustaba el dibujo, la música y la declamación. Contrajo matrimonio con Manuel Murguía, erudito cronista de Galicia. Al año siguiente da a luz a su primera hija, Alejandra, a la que han de seguir seis hijos más. Su domicilio cambió muchas veces, entre Madrid y Simancas. Rosalía nunca disfrutó de una buena salud. Luchando siempre con la enfermedad, y a menudo con la penuria, vivió dedicada a su hogar: a sus hijos y a su marido. Nunca aspiró a la fama. De hecho, su marido fue el que la convenció de que publicara sus obras. Murió de cáncer a los cuarenta y ocho años en su casa de Padrón, que hoy es un museo. Todos sus hijos murieron antes que ella, sin poder dejar herederos. Compuso sus primeros versos a la edad de 12 años. A los 17 años ya era conocida en...
3 poezii, 0 proze
JLJosé Lezama Lima
José Lezama Lima (19 decembrie, 1910 în Havana, Cuba - 8 august, 1976 în Havana, Cuba) a fost un romancier ți poet cubanez. Born in the Columbia Military Encampment close to Havana in the city of Marianao where his father was a colonel, Lezama lived through the most turbulent times of Cuba's history, fighting first against the Machado dictatorship, and later surviving the Castro regime. A gay man himself,[1] his literary output includes the semi-autobiographical, baroque novel Paradiso (1966), the story of a young man and his struggles with his mysterious illness, the death of his father, and his developing homosexuality and poetic sensibilities. Lima also edited several anthologies of Cuban poetry and the magazines Verbum and Orígenes, presiding as the patriarch of Cuban letters for most of his later years. In addition to his poems and novels, Lezama wrote many essays on figures of world literature like Mallarmé, Valéry, Góngora and Rimbaud as well as on Latin American baroque...
3 poezii, 0 proze
CVCezar C. Viziniuck
Născut în orașul Gura Humorului, Suceava, 22 Mai 1978. Membru al Liceo Poetico de Benidorm, mebru corespondent al Academiei Ludovicense, Maranaho, Brzilia, Membru Tertullia lierara Mario Castro cu sediul în Argentina Aparți in publicații de specialitate cu proza, poezie, cronică etc. precum: Convorbiri literare Mișcarea literară Cuvănt românesc, unde a fost și redactor Neuma Lumină lină Letras de Parnaso etc Apariții in mai multe antologii atat din țara căt si din străinătate cu poezie si proză Volume de poezie Ioana (bilingv româno-spaniol) 2016 Eu în culori incerte 2017 Unde ești, Maria? 2018 Maria și marea 2020 El camino del trueno (Drumul tunetului, în spaniolă)2024 Proză scurtă La sombra en el espejo (Umbra în oglindă bilingv, româno-spaniolă) 2025 Traduceri din autori de limbă spaniola, portugheza și engleză pentru diferite publicații Cărți traduse din spaniolă în română Urme de cretă de Jose Luis Labad în colaborare Manzanas rojas, manzanas verde de Claudia Mitră din română în...
922 poezii, 0 proze
MLMario Vargas Llosa
Mario Vargas Llosa este un scriitor peruan născut în 1936 la Arequipa (Peru) și a copilărit în Bolivia împreună cu mama și bunicii materni, închipuindu-și că tatăl lui e mort și că fusese un erou. În realitate, la cinci luni după căsătorie își părăsise soția însărcinată și avea să-și revadă fiul abia zece ani mai târziu, când Mario se va întoarce în Peru. Între 1950 și 1952 urmează cursurile unei școli militare din Lima – experiența descrisă în primul roman, Orașul și câinii (1963). În 1955 se căsătorește cu o mătușă, provocând mare scandal în familie, și divorțează de ea în 1964, pentru ca, un an mai târziu, să se căsătorească cu verișoara lui, Patricia. Între timp, lucrase în Franța ca profesor de spaniolă și ziarist. După o tinerețe în care se apropiase de comunism, ia distanță față de Fidel Castro, ba chiar îl acuză pe Gabriel Garcia Marquez, odinioară prieten, de servilism. Călătorește, predă la universități din America și Europa, devine scriitor celebru prin forța epică,...
11 poezii, 0 proze
Claustro
de Zavalic Antonia-Luiza
Și dacă ar fi să încetez m-aș converti la gândul tău întrerupt cu tandrețe mai ales serile când îmi dai părul de-o parte să-mi săruți tăcerea. Mi-e teamă că întreg trupul mi-e doar un loc de...
CLAUSTROFOBIE
de Laura Sylvia Dragomir
Intre patru pereti de plumb, In sase secole mi-a batut inima O singura data... Mii de insecte mi s-au tarat pe sub piele. Cu degetele crengi contorsionate Mi-am scarpinat mancarimea In toate locurile...
Claustrofob
de Adina Ungur
Spui ca Lumea e un teatru, fugi de scanduri. Te-ncui in casa pierzandu-te de vara in anotimpul tau. Alergi spre spatiul in care ti-e cel mai frica - spre tine - ca sa renasti pe scena. Adina Ungur,...
Claustrofobie
de SuZy
Clustrofibie Ma confrunt cu palpitatiile unei lumi bizare,o lume in care nu-mi gasesc locul.In genereal palpitatiile te duc cu gandul la viata,aerul din jurul meu,oxigen apasator,palpiteaza a...
Claustrofobie
de Cristina Muntean
Dumnezeule, ce limitată e fereastra aceasta! Patru pereți și doi nori Culoare. Mă gândesc c-aș putea privi la fel lumea dintr-un mormânt tot patru puncte, tot doi nori intangibili și atunci mă întreb...
Claustrofobia
de Alex Oberlander
în sufletul nopții încep din nou să sap tunele prin carnea ruginită mâinile adormite scriu în piele: ruină… suntem stele reci… harta dorinței arde încet… încet… luminând calea spre imposibila...
Claustrofobie
de Lory Cristea
Cum să pot ieși din casă Să-nfrunt crudul adevăr? Eu sunt scundă, blondă, grasă ....și-am un neg mare, cu păr.
Claustrofobie
de Ioana Veronica Epure
uși trântite și o înjurătură scurtă sprâncenele tale încruntate și vorbe de personaj pozitiv așteptam în liniște cu răbdare aș fi vrut să mă arunci într-un perete cu furie că tot e la modă bătaia cu...
Claustrofobie
de xiu
Mi-e teama de clipele intemnitate in eprubetele ermetice ce atirna de muchia neantului . Mi-e teama de bolile galvanizate de lumina neagra a rasaritului de soare . Mi-e teama de firele electrice...
Claustrofobie
de Adela Setti
trăiesc într-o cameră cu rafturi lungi / întinse de-a lungul pereților / zeul strecoară uneori în ele / tot felul de lucruri / cu fiecare raftul se scurtează obiectele apar și dispar / prin urmare /...
claustrofobul ce-și caută aerul...
de Gelu Bogdan Marin
ziua cade precum o buclă încremenită pe obraz urma unui zîmbet pierdut de o ursitoare grăbită dacă nu m-aș fi născut aș fi rămas doar o vorbă nerostită ca o nostalgie vagă sau o idee fixă cu oasele...