Sari la conținutul principal
Poezie.ro

"Ceva de la care să te salvezi"20731 rezultate

0.03 secundeMeilisearch
40 rezultate
CG

corina georgescu

AutorAtelier

Nu cred ca exista ceva care sa ma caracterizeze suficient si sa poata arata asa cum intr-adevar sunt, dar tot ce pot spune este ca lumea oricum ai fi tu te schimba!!Si daca ar fi sa continuii ce as mai putea spune este ca sunt din Alexndria si sudenta in anul IV la Facultatea de Litere din Pitesti.Din totdeauna am iubit literatura considerand-o oaza mea de liniste.

5 poezii, 0 proze

LS

lefter sorana

AutorAtelier

Cand simti ca totul iti scapa,pamantul iti fuge de sub picioare,opreste-te o clipa,inspira,apoi expira si striga:asta e!Chiar daca totul iti pare un chin fara sfarsit,gandeste-te ca intr-o zi va lua sfarsit si va fi la fel ca la inceput:pur,cald,linistit.Nimeni si nimic nu te va deranja. Si ce daca totul e intors,totul iti merge rau,viata poate lua o alta turnura.Asta daca vrei cu adevarat!Daca te complaci in situatia in care esti,totul va fi pierdut. Trebuie sa speri,mereu sa crezi ca va fi bine!Pentru ceva te-ai nascut,dar pentru ceva bun,nu pentru chin!Fi tare,fi tu insati,fi asa cum ai fost mereu:nepasatoare,rece,dura.De ce te-ai schimbat?Nu erai asa!Unde esti,unde te-ai pierdut?Pe care drum ai ratacit?Regaseste-te! Vino!Simti ca totul e altfel?De ce lasi grijile sa te copleseasca,lasii sa te domine,raul sa te inraiasaca? SUNT DOAR UN SUFLET NEBUN CU TRUP DE FUM!

3 poezii, 0 proze

Bogdan BurileanuBB

Bogdan Burileanu

AutorAtelier

Urâtul Nu-l iubeau deloc. Chiar îl disprețuiau, privindu-l de sus. Un ceva, acolo, de mâna a doua. La ce bun să te împiedici tot timpul cu privirea într-o vechitură antipatică, moștenită din alte vremuri, când utilitățile, dar și gusturile, erau altele? De folosit... le era și silă să o facă. Rar erau obligați să apeleze, fără nici o plăcere, la serviciile lui – îndeobște, când nu ajungeau destul de sus. Se hotărâseră de atâtea ori să îl arunce... La ce era bun? Așa că l-au tot mutat de colo colo, prin casă. Îi căutau un loc cât mai dosit. Și i l-au găsit, până la urmă: în magazia din dos . Să zacă naibii acolo, ca un obiect de prisos ce era. Când stăpânul casei l-a călcat pentru ultima oară în picioare, e posibil să fi tras nădejde până în ultima clipă că nu va fi nevoie să se umilească într-atât. Era orgolios stăpânul... vanitos și al naibii de impulsiv. În rest – pâinea lui Dumnezeu, cum îi plăcea să fie perceput. Aruncat cu o smucitură violentă de sub tălpile bărbatului care se...

6 poezii, 0 proze

Mihaela Claudia CondratMC

Mihaela Claudia Condrat

AutorAtelier

Din ce-am scris, o definitie: lucrurile se întâmplă pentru a se simplifica întâmplându-se viața nu are decât două încăperi printr-una trece ziua prin alta noaptea printre din când în când un cal bătrân un cartof e mai mult decât suficient dar o fântână blestemată mai puțin locul devine rău și trebuie schimbat o imagine poate urma unei zile pământul a-ngropat cerul soarele pesemne locuiește altundeva ca vorbirea oamenilor acestea două au ceva în comun de exemplu te pot orbi suferința însă e mereu trează ca lumina lămpii care se micșorează viața durează la fel pretutindeni șase zile a șaptea e pentru plecări și întoarceri toate se pot îngrămădi într-un cufăr zise calul torinez și se duse puțin să înnebunească ...

9 poezii, 0 proze

André Pierre BoucherAB

André Pierre Boucher

AutorClasic

S-a născut în anul 1936 la Montreal, Canada. A avut mai multe meserii, printre care și cea de regizor de teatru. Poezia sa poate fi definită ca o poezie de interogație. A publicat volumele: Fugi interioare Dimineață deasupra Americii Cânt poetic pentru o țară ideală "Ce poète canadien a effectué différents métiers dont régisseur de théâtre. Il s’interroge sur le spectacle du monde dans "Fuites intérieures", "Matin sur l’Amérique"

2 poezii, 0 proze

Ionelia TuguiIT

Ionelia Tugui

AutorAtelier

Suferința nu însumează altceva decât momentul unic în care se instalează. Apogeul ei este demn de a fi simțit și atât, căci orice intenție de a povesti sau reaminti de acel moment va fi degradantă. Vei vrea să povestești a doua zi cuiva, și mânat de dorința de a expectora acea trăire înecăcioasă, îți vei căuta cuvintele potrivite. Și chiar de cuvintele nu ar fi cele potrivite, chiar de ai exagera, tot nu o să te înțeleagă nimeni, căci a simți nu este egal cu a povesti. Vei fi privit cu o milă tâmpă, zi mersi și de aia, și cel din fața ta te va considera patetic sau mincinos sau nebun sau câte puțin din toate. Agonia acelui moment nu înseamnă nimic din ceea ce dai afară atunci când povestești, sau din ceea ce explodează poate fără voia ta, ci înseamnă să realizezi că esti un Cineva pe care nimeni nu îl va putea vreodată înțelege, și din acest motiv să te suporți și să te asculți pe tine însuți. A povesti ceea ce suferi este o ofensă la adresa acelor simțiri, căci interiorul nimănui nu...

14 poezii, 0 proze

Afrodita PopescuAP

Afrodita Popescu

AutorAtelier

„Esența și viata nu pot fi văzute. Ele sunt cuprinse în lumina cerului. Lumina cerului nu poate fi văzută. Este cuprinsa în cei doi ochi” - Secretul florii de aur Amintiri, vise, reflecții - Carl Gustav Jung “Pe o stradă îngustă roțile căruțelor a doi țărani se încurcară între ele. În loc să urmeze cearta la care te-ai fi putut aștepta, fiecare murmură cu politețe reținută niște cuvinte care sunară în genul adukan atman și însemnau: “’deranj trecător, nici un suflet (individual)”. „Căci misiunea omului ar fi, din contră, să conștientizeze ceea ce provine și i se impune din inconștient, în loc să rămână neconștient de acest conținut sau identic cu el. În ambele cazuri, ar deveni infidel menirii sale de a crea conștiință. Pe cât putem discerne, unicul sens al existenței umane este să aprindă o lumină în tenebrele ființei ca atare. Este chiar de presupus că, după cum inconștientul acționează asupra noastră tot așa e și el influențat, la rândul lui de sporirea conștiinței noastre” Petre...

58 poezii, 0 proze

DA

doru alexandru

AutorAtelier

sunt un simplu om care nu vrea decat sa se afirme dar sa nu fie criticat de cei care nu stiu ce este o poezie ma aplec cu turpul caut o stea ma inailt cu privirea stau si ma intreb:oare unde o fi ea? te caut pe tine cea mai iubita femeie-iubita de mine sa stii ca te astept ,te astept si o viata cum sa urasc un trup ,un suflet,o inima te tine TE IUBESC tu esti cea mai aleasa sa-ti dau tot ce am sa-ti dau toata iubirea unde esti acum? de-mi caut eu mangaierea? DOAMNE CAT TE IUBESC! cu tine in viata.... stiu ,ca pot sa reusesc iar pt tine doar mai am speranta o lume mizera fara rusine doar cu dispret o fericire ce-i doar efemera nimic nu are pret mai putin dragostea!!! eu am nevoie de tine tu te gandesti acum? oare gandu-ti e la mine? sa fiu eu oare singur la capat de drum? te rog te implor iti cer si iertare caci nu mai vreau sa mor atunci nu mai am sperante cum oare sa fac cum oare sa ajung ca de durere sa scap sa nu mai plang cum ra razbesc sa uit de necaz,sa-l uit de ce exist de ce...

1 poezii, 0 proze

AlinaA

Alina

AutorAtelier

Nascută pe data de 7 decembrie 1979 la Medgidia, provin dintr-o familie săracă dar care a știut să ne învețe valorile cele mai de preț ale existenței noastre pe această lume ... Sufletul și Omenia ... Nu am urmat scoli deși mi-aș fi dorit, nu scriu corect, de foarte multe ori fac greșeli gramaticale și nu numai , dar scriu din suflet , nu din minte ... Construiesc din suflet cuvinte pentru a-mi creea un loc al meu...îl decorez așa cum știu și pot mai bine... Aici nu vei găsi proze și nici poezii...nu sunt cuvinte greu de înteles ... sunt cuvintele unei persoane simple ...ce duce pe umeri ceea ce destinul îi oferă și regretă un pic, ceea ce destinul îi ia. Citește între virgule, între puncte, între spațiile lăsate libere dintre un cuvânt și celalalt ...poate te vei recunoaște...

3 poezii, 0 proze

IN

Ioana Nastase

AutorAtelier

M-am născut în București într-o după-amiază de februarie în care ningea cu niște fulgi incredibili...(semnul norocului?!).Cea mai mare parte a copilăriei mi-am petrecut-o în Blaj, oraș aflat în inima Ardealului, loc unde am devenit Om și am învățat că nimic nu e mai de preț pe lumea asta decât să fii întâmpinat în pragul casei de chipurile zâmbitoare ale celor care te iubesc necondiționat.Mai târziu, întorcându-mă în București, am învățat că e mai greu să rămâi Om, decât să devii.Am urmat cursurile Universității Tehnice de Construcții București, devenind un inginer căruia-i stă mintea numai la scris, deși în prezent îmi profesez meseria.Însă fiecare om e destinat a-și urma chemările, indiferent cât de departe...

7 poezii, 0 proze

Ceva de la care să te salvezi

de Silvia Guță

Trebuie să existe mereu Ceva de la care să te salvezi și de care noaptea, când te trezești din somn, să-ți fie frică. Să nu știi de ce te gândești la Ceva, să încerci să-l îneci numărând oi. Să-ți...

PoezieAtelier

Prăjitura de duminecă

de ion untaru

Dragă mămico, Te-am visat azi-noapte și m-am trezit întinzând mâinile după tine. Când mi-am dat seama că te caut degeaba, mi-a venit să plâng. M-am culcat din nou să te mai visez o dată, dar degeaba....

ProzăAtelier

mon mok a mea, universul e sleit ca un pisic în fîntînă

de Leonard Ancuta

de ceva timp universul are mai multe încercări nereușite de a se reconstrui pentru mine se tot străduiește să devină palpabil, măcar vizibil și toate eforturile lui sunt eșecuri, sunt ratări, sunt...

PoezieAtelier

Tie iti place de tine?

de Aurelian

Te trezesti dimineata pe un ringtone menit sa-ti ridice moralul dar care nu face decat sa te enerveze. Ceva de genul RISE-UP. Te ridici somnoros din culcusul cald si instinctual apesi cu degetul mare...

Atelier

Obsesii

de Gelu Diaconu

Odată pierdut echilibrul, rămâne obsesia de a te agăța de ceva ca să te salvezi. E aproape un truism: viața care învinge totul, care trebuie să răzbească și să meargă mai departe. Dimineața, seara,...

ProzăAtelier

oh my god they killed kenny V

de emilian valeriu pal

cîteodată mă trezesc dimineața și mă iau la palme aseară nu am mîncat merg pe stradă și-mi vine să plîng cînd văd o bătrînă cerșind ca de exemplu elisabeta vine la noi cu un braț de gladiole întreabă...

ProzăAtelier

ayahuasca

de emilian valeriu pal

uneori cînd fac duș și închid ochii văd cercuri albe mă cuprinde o frică teribilă că s-ar putea întîmpla ceva rău mi-e frică de moarte doar atît cît să-mi pară bine că încă trăiesc mi-e frică mai...

Atelier

Obositor e drumul care nu duce nicăieri-final

de Robert-Marius Dinca

Viața era ca o bucată strâmbă de lemn, în care anii se înfigeau precum cuiele ruginite și a „face ceva” însemna a citi multe cărți, a trăi prin prisma altora. Între pagini stăteau așezate semne de...

ProzăAtelier

Șah la regină - Capitolul IX

de Helia Rimoga

IX Timp de câteva luni, Renda a împărțit bani oamenilor și le-a ascultat povestea. Față de unul singur Anaconda nu și-a ținut cuvântul și nu i-a mai dat nimic, iar pe moderatoarea de la „Legiune”...

ProzăAtelier

La Uniune, La Uniune! 4

de Anni- Lorei Mainka

Casa e la capătul străzii Știrbei Vodă din inima Bucureștiului. În spate e strada Berthelot, unde casele din împrejurimi sunt, toate, înalte, cu ferestre „grave”, cu perdele lungi, înăsprite de...

ProzăAtelier