"Cerul e-n zdrențe,însângerat!" – 20094 rezultate
0.02 secundeMeilisearchBhartrhari
biografie prezenta in cadrul siteului www.respiro.org: Personalitate fascinantă, Bhartrhari este descris de enciclopedii ca fiind simultan și/sau succesiv filosof, poet, gramatician și yogin. Născut spre finele secolului 6 e.n. într-o familie nobilă în Ujjain, unul din cele șapte orașe sacre ale hindușilor, oraș descris de Kalidasa ca fiind “căzut din cer pentru a aduce cerul pe pămînt”, viața lui Bhartrhari este presărată de legende. Într-una dintre ele, Bhartrhari este un rege foarte înțelept și credincios care primește de la un ascet un amarphal, fruct miraculos care-l face nemuritor pe cel care-l mănîncă. Regele care-și iubea foarte mult nevasta, consideră că aceasta, prin credința și frumusețea ei, merită fructul mai mult decît el și i-l face cadou. La rîndul ei, regina, care-și aprecia foarte mult fratele, i-l dăruiește lui. Fratele reginei era îndrăgostit nebunește de o prostituată și într-un moment de generozitate amplificată de aburii beției i-l dă acesteia. Prostituata...
1 poezii, 0 proze
PAPetru Anghel
Întors de ani buni în locurile pe care, de drept, de suflet și de dor nu le-a părăsit niciodată, poetul Petru Anghel, născut la 4 aprilie 1931 în comuna Ciugud, județul Alba, se află într-o postură ușor inedită, în fața unui bilanț de moment, dictat mai mult de cifra rotundă a anilor împliniți, decât de elanul creator, nestins încă, neostenit în cuvântul scris, cu aceeași sfială în glas și în mers pe care i-am admirat-o întotdeauna. „Sunt poetul neștiut al unui sat,/sunt chiar satul neștiutului poet/unu-n celălalt adânc, îngemănat/cum de sunet clopotul, încet, încet,/se topește într-un imn nemaiîncîntat.” Poezia alunecă în timp înapoi, la chipul neșters al părinților, creionați cu nostalgie și naturalețe în curgerea timpului, simplu și duios, ca într-o icoană de suflet la care te închini cu drag: „Acasă, cu muma și tata, mereu să mă nasc în April,/ când cerul grădinii e gata/ de păsări cu limpede tril.” Liceul teoretic „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, urmat între anii 1942-1950, a...
1 poezii, 0 proze
Niculescu Ioana
Sunt cerul sau marea din priviri .. Sunt calea ta de lumină Sunt mâna ce visu-ți poartă Sunt ziua caldă și senină, Sunt a nopții geană vrăjită Sunt pasul tău pe-al plăjii drum Sunt zefirul dimineții înmiresmat Sunt al primăverii parfum. Am îmbrățișări de rouă Am chemări înfocate în suflet, Am susur în inimă când plouă. Am umbre de val,colorat pamflet Am stropi de vise în privire Am zbateri de aripi închise-n timp, Am pașaport spre nemurire... Asta sunt...un castel de nisip Sunt un castel de nisip zgribulit, De furia valurilor mă feresc, De soare, și de răsărit, Și doar cu stelele mă sfătuiesc! Dar dincolo de umbra ta, Sunt plină de banalul eu, Și cândva îmi doream perfecțiunea, Și azi, și maine...și mereu Și când mă-nalț până la stele, Acolo sufletul e-o poartă.. E poarta ce m-asează între ele, Și ele îmi citesc în soartă! Dar, doar un val... e deajuns, Să mă dărâme, să-mi ia visul, Să-mi fure al meu nepătruns, Și să mi-l ia pe dânsul... Și dacă-mi ia visarea, zborul, Nu mai sunt, nu...
17 poezii, 0 proze
VCVincenzo Cardarelli
Vincenzo Cardarelli (pe numele adevărat Nazareno Cardarelli) (n. 1 mai 1887 - d. 18 iunie 1959) a fost un poet și jurnalist italian. Lirica sa are un caracter autobiografic. A evocat peisajul italian în diferite anotimpuri, prin versuri de o muzicalitate deosebită. Pentru activitatea sa, a primit Ordinul Italian de Merit ("Ordine al merito della Repubblica Italiana"). Opera1916: Prologuri ("Prologhi"); 1925: Istorii și amintiri ("Favole e memorie"); 1929: Soarele la zenit ("Il sole a picco"); 1934: Zile pline ("Giorni in piena"); 1935: Pământ natal ("Terra genitrice"); 1936: Poezii ("Poesie"); 1939: Cerul desupra orașelor ("Il cielo sulle città"); 1946: Poezii noi ("Poesie nuove") 1948: Vila Tarantola ("Vila Tarantola"), pentru care a primit Premiul Strega 1962: Opere complete ("Opere complete"). Cardarelli a fost unul din întemeietorii revistei și grupării literare La Ronda, prin care a pledat pentru întoarcerea la clasicism și a impus ca model lirica lui Leopardi.
3 poezii, 0 proze
IMIv Martinovici
n. 10 mai 1924, Ploiești d. 24 iunie 2005. Poet și traducător. Volume: ”Cercul de aur”, poezii, E.P.L., 1966; ”Ca să fii stea”, poezii, E.P.L.1969; ”Ochii și ploile”, poezii, Ed. Cartea Românească, 1972 / Premiul A.S. Brașov; ”Pe sub arcada porții negre”, proză, Ed. Albatros, 1972; ”Antologie din lirica românească modernă”, Iugoslavia, 1973; ”Euridice”, poezii, Ed. Cartea Românească, 1976, Premiul A.S. Brașov; ”Am lăsat graurii să zboare”, proză, Ed. Militară, 1979; ”Întoarcere la Nausicaa”, poezii, Ed. Eminescu, 1979; ”Albastrul flamingo”, proză, Ed. Militară, 1979; ”Eterna auroră”, poezii, Ed. Cartea Românească, 1981; ”Spre Delfi”, poezii, Ed. Cartea Românească,1986; ”Eupalinos”, versuri, 1996, Verlag Munchen, premiul revistei ”Observator” din Munchen; ”Avatar”, poezii, Ed. Signata, 1999; Traduceri: Rabindranath tagore, ”Grădinarul”, poezii, E.L.U., 1961; C. Aimatov, ”Primul învățător”, proză, E.L.U., 1964; Fr. De la Motte-Fouque, ”Undine”, proză, Ed. Minerva, B.P.T, 1968; Antoine...
1 poezii, 0 proze
jifcu oana maria
e greu sa scrii o biografie cand inca esti prea tanar pentru a sti exact cine esti..caci viata nu e un roman.nu admite retusuri shi paragrafe sarite...inca ma caut, in aceasta lume al carei singur echilibru este in cadere..ma descopar in fiecare zi, dar mereu sunt altfel..regasesc in mine mai multe universuri..nu stiu care e al meu cu adevarat..incerc sa colorez lumea in nuantele sufletului meu, sa nu imprumut lumini shi umbre impersonale..nu ma deranjaza norii, ii acopar cu palma, iau din cer numai seninul..dar cateodata tot cerul e acoperit de nori..shi atunci cred in ingeri..o stare de spirit lipsita de intrigile materiei, dar creeata pentru sufletul ei..asa cum zicea zarathrustra:"sunt lumina...de-as fi intuneric"..voi continua sa ma caut..cine stie?!..poate ca intr-o zi ma voi gasi, asteptandu-ma la umbra unei stele moarte cu miros de inghetata de vanilie..
9 poezii, 0 proze
BMBeleaua MIhaela
M-am nascut in Bucuresti,m-am plimbat prin toata tara din cauza meseriei tatalui meu,familist convins.Imi place foarte mult sa scriu si cred ca ma defineste foarte bine cuvantul. Locuiesc in Brasov unde l-am intalnit pe sotul meu,am infiintat o trupa de muzica folk"Om Bun".Pe versurile mele,ale lui sau ale poetilor romani,melodiile noastre sunt originale si nu le poti uita usor. " Spune-mi cum poti fi asa, cu cata fericire traiesti, cum iti salvezi prietenii din absurde povesti... spune-mi cum faci asta te vad vesel si ma mir in jurul tau se sparg tristeti care e cerul tau senin?"(Codrut Beleaua)
2 poezii, 0 proze
TATinc Anca
04.04.1986. Copil fiind, isi petrecea verile citind in balconul cu vita-de-vie de la etajul unu al unei vile. Locuia cu bunicii si frunzarea carti din biblioteca voluminoasa. A gustat din poezia lui Bacovia si i-a placut atat de mult incat l-a devorat rapid. Setea de frumos a impins-o spre Blaga, Stanescu si Minulescu, iar apoi, catre proze alambicate si cu miez. Acum nu mai scrie. Cele 5 fasii de senin s-au inchis intr-un cerc perfect. Cand lucrurile se separa si devin simple, inspiratia se evapora si lasa loc pragmatismului. Cerul nu mai e locul ideal pentru visare, e doar un spatiu infinit, taiat pe la colturi uneori de zburatori si de avioanele lor minunate.
29 poezii, 0 proze
TBTatiana Bîrsa
BIOGRAFIE Cerul ma sculptase din țărână dăruindu-mi existența Și transpunând-o pe pământ și-a lăsat în ea prezența. Născută printre "ei", știu bine...mi-e sufletul în căutare... Mereu între azi și mâine, sunt vise, așteptări și contemplare. Cu trupul printre oameni, cu gândul rar pe-aici... Eu am schițat istorii, am strâns fragmente mici... Și am pictat tablouri, și am trăit printre eroi, Inventând o altă gamă...de iubiri, trăiri ,culori. De-am învăat să pot să cred în adevăr și bine E pentru că privind la cer am căutat cerul în mine Și dacă azi mai pot distinge pământul de ceresc E pentru că încă învăț: să pot, să lupt și să trăiesc! (Tatiana Bîrsa)
4 poezii, 0 proze
Codarla Tudor
Am venit aici sa zambesc fara sa spun de ce si cum ajung vocile ce vor iesi din conturul de nori care il voi raspandi asurpa lumii, ceea ce vor spune norii e ceeea ce sunt dar ceea ce sunt nu sunt norii , nici ploaia, nici cerul ci ceea ce le leaga
2 poezii, 0 proze
Cerul e-n zdrențe,însângerat!
de Bejliu Anne-Marie
Am alergat în calea ta năucă, S-apuc să te întreb De ce-ai plecat? Tu m-ai lăsat atunci cu palma plină De flori, cu frunze multe, verzi. Am așteptat să-mi spui că-i amăgire, Tot ce-am trăit și am...
Recviem pentru o femeie
de P. Tóth Irén
Ea a murit pe cine-am iubit e-adevărat că nu i-am spus niciodată. Atunci eram doar prieteni. Trăia cu un alt bărbat, tatăl legitim al celor trei copii. Avea doar douăzeci și doi de ani și cei trei...
Niciunde...
de Dumitru Sava
sosit-am de niciunde și unde am fost vreodată eu vin de unde moartea înseamnă a te naște plecat de mult de-acasă spre lumea astălaltă și rătăcit cu voie în alba îngerilor oaste voit-am a cunoaște...
Aiurând
de Eduard Burlacu
Evadez în surogate, scriu și mi-e greață de degetele mele care aleargă împleticindu-se pe tastele indiferente; mă zbat încet, cu demnitate apoasă. În cap îmi pare că trăiește un arcaș mic și parșiv,...
La țărm de mare
de Stelian STANCU
E dimineață de vară, e 1 august de dimineață și până seară Cerul e de un albastru bleu, în suflet tot e prea plinul meu. În apropiere, dar nu departe, în rând cuminte, avioanele stau să se desparte...
Tâlharul
de COSTACHE IOANID
Când citești Scriptura Sfântă și rămâi pe gânduri dus, parcă vezi prin ceața vremii cum, pe Golgota, Isus înălța spre cer privirea, dornic pironind văzduhul, până pleoapele-I căzură peste ochii buni....
Accente intime
de Alexandru Macedonski
În zilele aceste când inima expiră, Când egoismu-n aer ca molimă planează, Când florile simțirii din piepturi se retează, Când bunul trai e ținta la care se aspiră, Când orice este nobil ne lasă reci...
Viața este vis(col)
de Pestrea Ion-Daniel
Stihiile ne conduc viețile (Coridoarele mașinilor oarbe) Ah! vântul vorbește dar nu pe limba mea, arborii, ei fandează precum spadasinii Lumina e puțină ne aflăm În colțul cel mai umbros dintre cele...
cer deschis
de emilian valeriu pal
tatăl nostru care ai fost în ceruri astăzi nu am nimic să-ți spun golul din mine e și el un fel de cer dar nu asta te interesează nu am nimic să-ți spun nu-mi cer iertare nu-mi pare rău mă simt doar...
în numele tatălui al mamei și-al fiului
de emilian valeriu pal
tatăl nostru care ai fost în ceruri astăzi nu am nimic să-ți spun golul din mine e și el un fel de cer dar nu asta te interesează nu am nimic să-ți spun nu-mi cer iertare nu-mi pare rău mă simt doar...