"Ceea ce ne apropie" – 20740 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
CAcarlova andrei-a
Am vrut sa opresc sentimentele mele punand lacat pe inima mea dar n-am putut legatura noastra este atat de puternica incat nu poate fi rupta IUBIREA ESTE UN RESORT SPLENDID AL VIETII UMANE-NOI2 TREBUIE SA NE TRAIM ACEASTA IUBIRE SI SA FACEM CA FIECARE CLIPA SA FIE SPECIALA:* IN FIECARE ZI SIMT NEVOIA SA TE AM APROAPE SI SA ITI FIU APROPAE CEEA CE SIMT PENTRU TINE SE AMPLIFICA DIN ZI IN ZI Tu pentru mine esti soarele in noapte Esti precum oceanul in pustiu, Esti aproape dar si departe Si devreme si tirziu… Eu cu tine am sa fiu
38 poezii, 0 proze
ICIovița Camelia
Văzînd lumina zilei intr-un oraș plin de flori din partea de vest a României.Trăiesc departe de țara mea,dar văzând că toate străzile duc la Roma,pot spune că sunt aproape.Legătura mea cu poesia e un copil mic ce are nevoie de multă dragoste,e multă dragoste ce simt să exprim.Legătura cu natura,meditând asupra ei,a avut un rol important pentru că eu sunt aicea.Creșterea mea ca și persoană ma ajutat să văd mai departe de tot răul ce ne înconjoară.Trăire interioră puternică,dorința de a mă cunoaște și nu în ultimul rând de a cunoaște persoanele ce sunt aproape de mine.Tot ceea ce am făcut până acuma nu are nimica în comun cu poesia,dar trăind zi după zi până acuma,are totul.Mă consider o personă norocoasă ce reușește să găsească fericirea in lucruri simple.Nu a fost mereu ușor și nu este nici măcar astăzi,mergând împotriva cursului de apă nu va fi niciodată,dar dând iubire fără să se ceară nimica în schimb,se primește iubire.Este mai multă fericire dând că primind.Iubesc animalele având...
6 poezii, 0 proze
TOTonca Oana
Am început să "sunt" prin aprilie 1983 și de-atunci am publicat un volum de versuri intitulat "SUNT" și tot felul de poezii si "micro-eseuri" prin diverse reviste și antologii. Mai nou, am terminat jurnalismul și "mă joc" de-a redactorul la revista Rring, de-a transaltorul si de-a... "technical writer-ul" la firma DigitAIR și vizez la un ziar online... peste ani și ani :) Am început să scriu din joacă, apoi, ajungând într-o zi la concluzia că joaca e prea puerilă am încetat să scriu și, mai nou, când mi-am dat seama că joaca este ceea ce ne ține cu capul în nori și cu picioarele pe pământ și ceea ce mă reprezintă, am reînceput să scriu.
38 poezii, 0 proze
IMioana matei
m-am născut într-o poveste despre care un OM scria așa: "emoția magnifică și cea mai profundă pe care noi o putem resimți este starea inefabilă a misterului, acolo există germenul oricărei științe veritabile. Acela căruia această emoțiie îi este străină, care nu știe să se scufunde pierdut în sine de extaz, lăsandu-se cuprins de admirație, este deja un om mort. A STI CA CEEA CE NE ESTE ENIGMATIC SI DE NEPATRUNS EXISTA TOTUSI, manifestandu-se ca cea mai înaltă înțelepciune și cea mai radioasă frumusețe pe care facultățile noastre obtuze nu o percep decat sub o formă primitivă--această certitudine, acest sentiment îmbătător este în centrul oricărei stări sublime veritabile." (numele lui este Albert Einstein) și...cam atat... ________________________________________________________
1699 poezii, 0 proze
DGDaria Gordon
Niciodata nu mi-a placut sa scriu despre mine. Sau sa ma descriu. Asa ca textul acesta este, cu siguranta scris-sters-scris-sters de cateva ori. Dar mi-am facut curaj si iata-ma: m-am nascut la Constanta de unde am luat dragostea pentru mare si am invatat sa visez muntele. Am locuit in Ardeal de unde am invatat dragostea de traditie si de locul strabunilor. M-am mutat in Marea Britanie unde mi-am inceput cariera de medic. A scrie e ca si cum ai vorbi cu un prieten imaginar si i-ai arata ce vezi tu. E un vis mai mult sau mai putin real caruia ii dai aripi si il trimiti in lume. Si daca macar un om din cei care il citesc inteleg limbajul, atunci scopul a fost atins. Traim prin tot ceea ce ne inconjoara, dar visam cel mai frumos prin scris.
21 poezii, 0 proze
Ramona
eu cred ca noi suntem ceea ce am facut si ceea ce facem si nu ceea ce soarta ne face.
1 poezii, 0 proze
NAnicolae costel alin
Nu știu ce am realizat în viață, nu știu ce voi realiza. Merg înainte și cu rele și cu bune și poate cândva voi întâlni un îngeraș care merită și voi fi din nou fericit. Am învățat prea mult și acum încep să mă întreb de ce... Suntem doar trecători prin această lume (viață) și tot ceea ce învățăm pentru a evolua în plan profesional, ... în lumea de dincolo, nu ne este de folos. Uităm cea mai importantă lecție care ni s-a cerut să o învățăm ... IUBIREA. Suntem preocupați de lucruri efemere: funcții, bani, renume. Din ce avem mai mult, ne dorim mai mult. Totul pare să nu aibă o limită clar definită. Când ajungem să tragem linie, sufletul nostru este pustiu, căci l-am abandonat. Sufletul e cel ce-ți dezvăluie lucrurile pe care mintea nu le poate înțelege și cuvintele nu le pot cuprinde, .... e tot ceea ce rămâne din noi și trece mai departe ... (Adriana Georgian)
78 poezii, 0 proze
AGAdriana Georgian
Am învățat prea mult și acum încep să mă întreb de ce... Suntem doar trecători prin această lume (viață) și tot ceea ce învățăm pentru a evolua în plan profesional, ... în lumea de dincolo, nu ne este de folos. Uităm cea mai importantă lecție care ni s-a cerut să o învățăm ... IUBIREA. Suntem preocupați de lucruri efemere: funcții, bani, renume. Din ce avem mai mult, ne dorim mai mult. Totul pare să nu aibă o limită clar definită. Când ajungem să tragem linie, sufletul nostru este pustiu, căci l-am abandonat. Sufletul e cel ce-ți dezvăluie lucrurile pe care mintea nu le poate înțelege și cuvintele nu le pot cuprinde, .... e tot ceea ce rămâne din noi și trece mai departe ...
3 poezii, 0 proze
MSMarian Stan
Marian Stan este un poet român contemporan. Volumul său de versuri "Ne văd copiii" aparut la editura Curtea Veche în 2009 l-a determinat pe criticul Felix Nicolau sa afirme: "Marian Stan este un autor foarte subtil. El a câștigat pariul pe care l-a câștigat cîndva Creangă: e capabil să se adreseze și copiilor, dar și adulților. De fapt ceea ce face el este să se transpună în pielea copilului, să mimeze infantilul și să facă un proces părinților și adulților, în general. Marian îi vede pe adulți ca pe niște copii ratați și cred că toți, citind această carte, ne putem pune mari întrebări: unde ne aflăm noi acum, cît de anchilozați și de sclerozați suntem." Despre același volum de versuri, poetul Robert Șerban avea să spună: "'Ne văd copiii' este una dintre cărțile din care îi citesc cu bucurie fetiței mele care a 'sărit', nu cu mult, de doi ani. Iar ea stă, ascultă, zâmbește și repetă pe limba-i unele versuri. Ce dovezi mai clare că îi place? Asta pentru că Marian Stan reușește să scrie...
22 poezii, 0 proze
IOistode oana
Eu sunt...trebuie sa fiu..o femeie puternica. Viata e asa cum e...asa cum ti-o faci...de aceea trebuie sa ne ridicam, sa mergem mai departe, sa razbim asa cum putem si sa daruim pt a primi inapoi. Viata e un dar si eu nu vreau s-o risipesc fiind deprimata sau urland dupa fantome...Vreau sa ma bazez pe mine, pe forta mea launtrica...vreau sa fiu puternica si optimista!!! Am scris asta pentru ca atunci cand simt ca nu mai pot, citesc randurile astea si prind puterea sa merg mai departe.Poeziile mele sunt triste, ironice, insetate de iubire si utopii. E un mod de-al meu de a evada...un mod prin care alung ceea ce e trist spre poezii, ca sa nu-l pastrez in realitate.
5 poezii, 0 proze
Ceea ce ne apropie
de Alexandra Ghenghea
am început să-mi amintesc ziua aceea fără timp când El a râs și-așa m-a făcut un punct de lumină după ce a plecat am prins aripi și m-am căznit să învăț să fâlfâi când s-a întors a oftat și-așa mi-au...
INCERCARE
de Ro a
Gerul a napustit in sate si in sufletele oamenilor.Tot ceea ce ne mai incalzeste e dragostea pe care o purtam unul pentru altul.Stam imbratisati de ore intregi,dar am inghetat sin u ma pot misca.Daca...
eram acolo
de Dunca Valentin
eram acolo dar nu ne zăream încă nu știai de unde o să apar nu știam dacă vei veni ne-am fi ieșit în cale nerăbdători ca zbaterea agitată a mării de fapt deveniserăm noi înșine o mare de așteptări...
Noi
de Diana Mesand
noi doi suntem la fel. ne ingropam in blocajul existentei din inexistenta noastra. iar viata somptuoasa, prin artificialitatea ei, o incriminam haotic la al nostru vis absurd. sa te cuget e...
Juventus - Despre mine as fi vrut sa scriu despre tine
de Simona Popescu
As fi vrut sa scriu despre varstele de atatea feluri prin care-am trecut pana acum, fara sa-mi dau seama, despre cele ce ne-apropie sau ne despart de ceea ce suntem, de ceea ce ramanem cu adevarat;...
Seară magică de Crăciun
de Stelian STANCU
Simbol de aleasă trăire cerească, ce vine din nașterea din zona noastră pământească În ziua când la Bethlehem El s-a născut, prunc sfânt din Domnul și ceva mai mult Avea să ia toate păcatele cu El,...
Ai ajuns acasă suflet rătăcit
de Ioan-Mircea Popovici
Dacă tu zici să scriem poveşti Să o facem. Cine şi ce ne retine? Dailymotion, poate-mi spui Ce vrea să însemne aşa ceva... Pe insula cu stuf şi lebede Din barca de la dig Cu fotografii şi cu...
Odata II
de Nuta Craciun
așa cum pietrele trăiesc în statui, așa trăiesc cuvintele în noi, într-o muțenie întoarsă subtil spre poarta de suflet, o muțenie ca un clocot viu... de aceea tăcerile ne sunt mai la îndemână când...
Scrisoare către fiica mea
de Cristian Vasiliu
Constat, cu bucurie dar și cu durere (pentru că știu prea bine unde duc toate astea), că ne despart mai multe lucruri decât ne apropie și că ne asemănăm în mai multe privințe decât ne diferențiem....
Baudelaire îl nemulțumește pe Nietzsche
de Rene Char
Baudelaire e cel care post-datează și vede exact din barca suferinței sale, atunci când ne desemnează așa cum suntem. Nietzsche, mereu seismal, ne cadastrează întreg teritoriul agonistic. Cei doi...